marți, 30 august 2016
luni, 29 august 2016
duminică, 28 august 2016
Manastirea Lacul Frumos 27 august 2016 partea 1/5 - despre sinodul eretic din Creta
-canonul 15 al sinodului I-II de la Constantinopol din anul 861
"cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâi stătătorul lor [ episcopi ,mitropoliţi, patriarhi] pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, Fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sine de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pepseudo episcopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări."
-BOR daca va vota,ratifica documentele sinodului din Creta va aduce schisma in Biserica, va aduce tulburare mare
-episcopul Varsanufie nu a dat un raspuns oficial fata de sinodul din Creta,a evitat,si atunci parintii de la Manastirea Lacul Frumos au oprit pomenirea lui [exista o criza in Biserica ecumenismul, semnarea documentelor eretice de la Creta,...si episcopul Varsanufie trebuia sa se pronunte in aceasta privinta ]
-sfintii parinti luptau si pentru o litera,un cuvant , pentru ca daca se modifica ceva cat de mic in credinta ,se modifica intreaga credinta [Sfintul Ioan Gura de Aur (+ 407)
“Daca cineva contraface macar o mica parte a chipului regelui pe moneda regala, in felul acesta o falsifica; la fel si in credinta cea adevarata, acel care va schimba chiar cit de putin in ea, o vatama pe toata. Caci daca, pe de o parte, dogma este rastalmacita, si inger de ar fi, sa nu-l credeti. Nimic nu foloseste viata virtuoasa, daca credinta nu este sanatoasa.”
-sfintii parinti luptau si pentru o litera,un cuvant , pentru ca daca se modifica ceva cat de mic in credinta ,se modifica intreaga credinta [Sfintul Ioan Gura de Aur (+ 407)
“Daca cineva contraface macar o mica parte a chipului regelui pe moneda regala, in felul acesta o falsifica; la fel si in credinta cea adevarata, acel care va schimba chiar cit de putin in ea, o vatama pe toata. Caci daca, pe de o parte, dogma este rastalmacita, si inger de ar fi, sa nu-l credeti. Nimic nu foloseste viata virtuoasa, daca credinta nu este sanatoasa.”
“Daca episcopul sau clericul este viclean in chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si inger din cer de-ar fi. Cel care doreste mintuire personala, cel care vrea sa fie un adevarat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela cauta la corabia lui Noe scapare de potop. Cel care are teama de trasnetul strasnic al anatemei, care omoara sufletul si trupul, acela sa ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, sa-si imblinzeasca indaratnicia cugetului sau, cu ajutorul legilor bisericesti si sa se supuna in toate maicii sale – Biserica… Dupa mine, pacea nu este aceea care se tine pe saluturile si mesele comune fara rost, ci pacea intru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovniceasca.]
-prin documentele sinodului din Creta a fost legalizat ecumenismul [erezia tuturor ereziilor]
-religia oficiala a BOR- din pacate-este sincretismul religios, adica amestecul dintre dogmele ortodoxe curate si alte elemente straine
sâmbătă, 27 august 2016
Dacă nu cred în Dumnezeu, nu pot să cred în gândire, aşa că niciodată nu pot să folosesc gândirea pentru a nu crede în Dumnezeu
Una dintre definiţiile ateismului pe internet te face să te gândeşti la adevărata miză a credinţei: „Ateismul poate fi definit ca o credinţă că nu a fost nimic şi nimic nu s-a întâmplat nimicului şi apoi acel nimic a explodat fără nicio raţiune, creând totul, şi apoi o serie de nimicuri s-a aranjat magic replicându-se pe ele până au ajuns dinozauri. Sună perfect logic”.
Această definiţie ridică multe întrebări asupra chestiunii creaţiei lumii.
Bibia spune că universul a fost creat de Dumnezeu prin cuvânt. Ştiinţa descrie creaţia ca rezultat al „Big-Bangului”, în care o cantitate ameţitoare de energie a fost creată din vidul spaţiului şi a deveint materia din care s-a format universul. Cine a făcut însă această energie?
Oamenii de ştiinţă nu se pot pune de acord cu prea multe lucruri. Un lucru însă este universal acceptat: toţi sunt de acord că materia nu poate fi creată din nimic doar izbind particule de energie una de alta. Când se întâmplă asta, alte particule sunt create care vor cădea în energie pură. Procesul poate fi inversat prin injectarea energiei pure într-un sistem şi şi două particule pot fi create din vidul spaţiului care există pentru scurt timp înainte de a se recombina într-o explozie care distruge amândouă particulele. Ei numesc acest lucru crearea materiei din nimic.
Ceea ce nu pot explica nicidecum este faptul că materia poate proveni dintr-un spaţiu gol, însă trebuie să fie o acţiune care introduce energie într-un sistem pentru a începe. Pentru ca nimicul să înceapă să creeze trebuie un operator de sistem.
Cine a făcut rost de energia pentru Big Bang?
Cu alte cuvinte, universul trebuie să aibă o minte care să înceapă procesul şi energie creată anterior. Ştiinţa nu poate merge mai departe de câteva miliardimi de secundă după Big Bang. Nu are nicio explicaţie cine a început explozia. Poate crede cineva că s-a întâmplat în mod magic?
În multe discuţii ateiştii acuză pe credincioşi că Dumnezeu este privit ca o zână magică. Însă a crede că nimicul a creat ceva, acest lucru este magie pură.
Dacă întrebi un ateist de unde a venit omul, el va folosi cuvântul evoluţie. Întrebaţi-i de unde a venit evoluţia şi vor merge la originile vieţii ca un proces chimic accidental. Dacă îi întrebi mai departe, ajung sigur la Big Bang. Însă argumentele se opresc, pentru nu există o cauză a acestuia. Şi dacă Dumnezeu este Cauza, atunci toata argumentaţia lor cade.
Citez aici un argument al lui C. S. Lewis:„Să presupunem că nu a fost nicio inteligenţă în spatele universului. În acest caz, nimeni nu a proiectat creierul meu pentru scopul gândirii. Când atomii din craniul meu s-a întâmplat din raţiuni fizice sau chimice să se aranjeze într-un anumit fel, aceasta mi-a dat senzaţia pe care o numesc gând. Dar dacă e aşa, cum să mă încred în gândirea mea că e adevărată?
Este ca aruncarea unui pahar de lapte şi speranţa că aranjamentul lichidului îmi va da vreodată harta Londrei. Şi dacă nu pot avea încredere în propria mea gândire, bineînţeles nu pot avea încredere în argumentele care duc la ateism. Aşa că nu am niciun motiv să fiu ateu sau nimic. Dacă nu cred în Dumnezeu, nu pot să cred în gândire, aşa că niciodată nu pot să folosesc gândirea pentru a nu crede în Dumnezeu. ”
C.S. Lewis în The Case for Christianity, Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati
sursa: http://manastireasuruceni.md/articole/daca-nu-cred-in-dumnezeu-nu-pot-sa-cred-in-gandire-asa-ca-niciodata-nu-pot-sa-folosesc-gandirea-pentru-a-nu-crede-in-dumnezeu.html
luni, 22 august 2016
Pentru ecumenism lupta toţi ereticii, ateii, masonii şi comuniştii, toţi antihriştii
Ecumenismul fără mască – erezia tuturor ereziilor : https://ortodoxiasingurabisericaadevarata.wordpress.com/ecumenismul-fara-masca-erezia-tuturor-ereziilor/
"Ecumenismul este o mişcare mondială a Sionismului internaţional şi are ca unic scop cucerirea politică şi religioasă a lumii.
Ecumenismul religios de astăzi este o mişcare de unire, pentru început, a ereticilor apusului cu ortodoxia. Într-o a doua fază se are în vedere unirea tuturor religiilor întru-una singură, uriaşă, într-o panreligie. Scopul ultim, însă, este ca creştinismul, şi în special ortodoxia, singura care deţine adevărul, să dispară în acest malaxor. Se urmăreşte, aşadar, ca în ultimă fază a acestui plan întunecat să fie substituită închinarea adusă Lui Dumnezeu cu cea adusă satanei.
Ecumenismul camuflat loveşte prin instrumentele sale credinţa creştină şi mai ales ortodoxia, care este singura care posedă adevărul şi prin care omul se poate mântui. Iar acest lucru se realizează prin Consiliu Mondial al Bisericilor .
Ecumenismul duşmanul de moarte al Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească
Din toate declaraţiile ecumeniştilor de la cele patru Adunări generale ale Consiliului Mondial al Bisericilor reiese clar că se urmăreşte un anumit plan şi se tinde către un scop mai înainte stabilit.
Puterile întunericului, consecvente acestui plan, avansează tot mai mult pentru a dezarticula creştinismul, fapt pentru care atacă din răsputeri dogma Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Acestea sunt deja fapte oficiale, confirmate de declaraţiile blasfematoare pe care ecumeniştii înşişi le-au făcut în cadrul Adunărilor CMB.
Încă de la prima Adunare de la Amsterdam, ecumeniştii şi-au concentrat eforturile pentru alterarea, desfiinţarea dogmei Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.
Primul vorbitor al acestei întruniri, Gustav Ollen, după ce la început a dat impresia că este întru-totul ortodox, şi-a arătat adevăratul chip mai pe urmă, când a afirmat:
«Biserica (cea adevărată) este sinteza tuturor bisericilor» şi «că toţi creştinii sunt membrii acestei Biserici»
În acest fel şi-ar fi dorit Ollen să fie Biserica, nu Una, ci o sinteză, unită fiind cu toate înşelăciunile.
La prima Adunare ecumenică, renumitul profesor de dogmatică de la Universitatea Regală, Karl Barth, cunoscut pentru simpatiile sale comuniste, a afirmat că vede ca singură soluţie pentru Biserică, renaşterea ei în ecumenism, în unirea bisericilor.
Tot el a spus, «cartea, dogmatica, cateheza, educaţia bisericească, Sfânta Liturghie, propovăduirea au ajuns exponate de muzeu».
Auziţi creştini şi vă cutremuraţi! După acest domn, toate cele sfinte şi cinstite sunt perimate şi au ajuns exponate de muzeu. Iar acesta, vezi Doamne, se consideră teolog. Acest om, spuneţi-mi, vorbeşte de Dumnezeu sau spune nebunii? Astfel de lucruri au ajuns să susţină apărătorii ecumenismului şi la o astfel de teologie şi credinţă suntem chemaţi şi noi ortodocşii unindu-ne cu ei.
Trebuie subliniat că astfel de oameni luptă pentru «unirea Bisericilor» sub acoperământul WCC. Sunt acei care se pregătesc să ducă Sfânta Scriptură la muzeu, care au de gând să desfiinţeze Sfânta Liturghie şi Tainele pe motiv că ar fi perimate.
Ei lovesc în dogmele Bisericii, pentru că îşi doresc să fie scoase din creştinism, adică exact ceea ce reprezintă coloana ei vertebrală.
Ne permitem acum să-i întrebăm pe ecumeniştii din tabăra noastră, după toate aceste declaraţii mai mult decât edificatoare, cu ce se deosebesc de atei? Nu văd că luptă pentru ecumenism toţi ereticii, ateii, masonii şi comuniştii, întru-un cuvânt toţi antihriştii?
Ecumenismul încearcă să lovească dogma Bisericii ortodoxe, atacând ultimul şi cel mai important paragraf al Simbolului de credinţă, acela care vorbeşte de Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. În faţa ecumenismului pălesc multe erezii, cum ar fi arianismul ce fost condamnat de primul Sinod Ecumenic.
Ecumenismul actual, pentru a lovi în dogmă, încearcă unirea tuturor ereziilor, devenind astfel erezia tuturor ereziilor. Iar acum îşi arogă şi statutul de Biserică şi încercă să fie cinstită precum Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, uzurpând locul adevăratei Biserici a Lui Hristos.
Sfintele Canoane sunt legile Bisericii. Aşa cum societatea nu poate sta în picioare fără legi, la fel şi Biserica fără canoane. Statul dă legi şi pedepseşte furtul, batjocorirea, jurământul fals, delapidarea, crima şamd. Aceste legi elaborate de stat şi care sunt valabile în lume sunt imperfecte, însă pot fi îndreptate ulterior. Biserica legiferează prin asistenţa Sfântului Duh. Sinoadele Ecumenice şi cele locale au emis hotărâri prin luminarea Sfântului Duh. Pentru acest fapt Sfintele Canoane sunt adevărate şi au o valabilitate veşnică.
Ecumeniştii luptă tocmai împotriva acestor canoane pe care doresc să le desfiinţeze. Ei nu neagă că ar fi adevărate, însă susţin că sunt depăşite în raport cu epoca în care trăim, că vremea pentru care au fost făcute a apus de mult. Lucrurile acum, zic ei, sunt cu totul diferite, fapt care ne obligă să ne adaptăm epocii în care trăim. Aceste lozinci sunt repetate neîncetat, în cor, pentru a trage Biserica Lui Hristos departe de El şi de mântuire.
Creştinii ortodocşi resping astfel de lucruri înşelătoare şi viclene care ne cheamă, chipurile, la a ne pune în rând cu lumea, a ne adapta la ea.
Ortodoxia ne cere să trăim conform cu cerinţele desăvârşirii creştine. Eterodocşii, dimpotrivă, iau din creştinism numai acele elemente ce pot fi conciliate cu obiceiurile vieţii civilizate de astăzi.
Ortodoxia vede creştinismul ca pe o temelie a vieţii adevărate, cerând de la fiecare să se silească pe sine, aplicând în viaţa sa ceea ce Hristos ne-a învăţat. Eterodoxia vede bazele civilizaţiei actuale ca ceva de neclintit, ce nu poate fi schimbat. Ortodoxia cere un aşa de mare eroism moral încât aceste temelii să poată fi schimbate. Eterodocşii caută să găsească în creştinism ceea ce consideră că le este de folos în condiţiile actuale ale vieţii, pentru a o duce bine.
Ortodoxul nu are aici «cetate stătătoare, ci pe cea viitoare o caută». El ştie că a fost chemat la veşnicia cea de dincolo de mormânt, acolo unde începe viaţa adevărată. Mecanismele vieţuirii actuale sunt pentru ortodocşi efemere şi deşarte, considerându-le nefolositoare. «Pe toate le consider de nimic ca pe Hristos să-l dobândesc» spune Apostolul Pavel. Pentru eterodox, însă, credinţa în viaţa viitoare este fără putere, este mai mult o idee subţire, bună, e adevărat că-l ajută să-şi facă viaţa de aici mai bună. Aici, însă, nu dincolo.
Noi ortodocşii avem credinţa creştină autentică, ceilalţi una mutilată, ciuntită. Asceza se găseşte la ortodocşi, la ceilalţi poţi vedea alipirea de cele pământeşti şi traiul bun. Cei din urmă vor fericirea umanităţii aici pe pământ, nu le pasă sau nu prea înţeleg prea mult cealaltă viaţă.
Trebuie accentuat caracterul ascetic al ortodoxiei (numai ea l-a păstrat în cadrul creştinismului) care este însoţit de o aşteptare sfântă a celor pe care Mântuitorul nostru ni le-a promis aici şi dincolo.
Creştinismul este o credinţă ascetică care vorbeşte de o luptă continuă împotriva patimilor. Este învăţătura despre acele mijloace şi condiţii prin care putem dobândi virtutea ce ne este necesară mântuirii. Premisele sunt de ordin interior, adică asceza şi exterior, convingerile noastre dogmatice şi tainele prin care ni se transmite harul dumnezeiesc, pentru a ne vindeca şi a ajunge la desăvârşire.
Reformatorii, ecumeniştii neagă acest fundament al ortodoxiei care este asceza, mijloc prin care dezrădăcinăm patimile şi sădim virtuţile, ei preferând să se conformeze epocii actuale. Patriarhul ecumenic Meletios Metaxakis, ecumenist şi mason, a convocat la C-pol un «sinod panortodox», plănuind anumite „reforme” cum ar fi: hirotonia întru episcop a celor căsătoriţi, acceptarea celei de a doua căsătorii la preoţi, desfiinţarea monahismului, scurtarea sfintelor slujbe, desfiinţarea raselor preoţeşti, a bărbilor, şamd.
Astăzi această lucrare este continuată de patriarhul actual Athenagora şi de alţi câţiva arhiepiscopi şi episcopi «progresişti» şi moderni.
De ce să ne mirăm de poziţia aceasta a WCC întrucât se ştie deja că ecumenismului nu-i pasă cu adevărat de creştinism?
O căsătorie dezgustătoare, înfricoşătoare şi greţoasă între doi homosexuali, „binecuvântată” de un pastor protestant. Ecumenismul cu aceşti păstori – cu chip de fiară – vrea să ne unească.
Dovezile care scot la vedere aceste adevăruri se înmulţesc pe zi ce trece. Mişcarea ecumenista este interesată de a pune la cale o împreună vieţuire şi lucrare a oamenilor care se găseşte departe de Evanghelie. Ea vorbeşte de îmbunătăţirea societăţii chiar dacă în acest deziderat Adevărul se pierde, căci urmăreşte şi cultivă mixajul de toate tipurile. Putem vedea astăzi cum mişcarea ecumenista se extinde tot mai mult printre creştini şi evrei. Ea vrea să imprime creştinilor o mentalitate nouă, una de tip masonic, pentru a ajunge să spună cu aceeaşi uşurinţă «Domnul nostru Buda» precum spun «Domnul nostru Iisus Hristos».
La una din întâlnirile pe plan local ale Consiliului Bisericilor, ce a avut loc la Boston, pastorul unitarian ce a fost prezent acolo a cerut ca numele lui Iisus Hristos să nu mai fie pomenit nici măcar o singură dată la astfel de întâlniri, pentru a nu se simţi jigniţi membrii «Bisericii» lui care sunt deişti.
Putem spune că cei care participă la mişcarea ecumenista au ajuns în punctul să-l respingă pe Hristos tocmai prin tăcerea ce o afişează în diverse situaţii care reclamă luarea unei atitudini, admiţând astfel că le lipseşte cu desăvârşire lumina adevărului.
Atunci care este Dumnezeul în care cred ecumeniştii? Evanghelistul Ioan spune că «Tot cel care îl neagă pe Fiul, nu-l are nici pe Tatăl»(1In.2,23)
El cuprinde în sine, prin unirea ce o doreşte, toate ereziile de la vechiul arianism, monofizitism, monotelism până la superstiţiile şi ereziile moderne. Toate celelalte erezii au încercat să zdruncine primele articole ale Crezului, ecumenismul actual însă, se pregăteşte să lovească cel mai important paragraf al Simbolului, cel referitor la unicitatea şi apostolicitatea Bisericii. (care cuprinde şi dă mărturie practic pentru toate celelalte articole de credinţă).
Nu-i vom urma pe ecumenişti pe această pantă periculoasă a impietăţii, pentru că ştim că Sfintele Canoane nu reprezintă nişte porunci temporare, ci ele au valabilitate veşnică.
Eterodocşii, ecumeniştii, papistaşii, protestanţii nu fac priză la o astfel de credinţă, iar slăbiciunea credinţei lor se va vădi mai ales la învierea cea de obşte a tuturor. Ei pun accent mare pe fericirea vieţii prezente, care, oricum, este asemenea unui abur care repede se duce. Toate înşelările Apusului pornesc de aici: faptul că nu au vrut să înţeleagă că creştinismul înseamnă asceză şi reapătimire, ele fiind necesare pentru a ne desăvârşi şi a deveni vrednici de Împărăţia Lui Dumnezeu cea veşnică.
Tot aceştia sunt şi cei care recomandă ca să fie desfiinţate canoanele, întrucât nu mai concordă cu vremurile, epoca noastră diferind mult de cea a Sinoadelor Ecumenice când ele au fost stabilite şi care astăzi, chipurile, nu mai pot fi aplicate.
Ecumenismul declară război dumnezeirii Domnului nostru Iisus Hristos.
Cel care îl respinge pe Tatăl şi pe Fiul, spune evanghelistul însuşi, acesta este antihristul.(In. 2,22)."
sâmbătă, 20 august 2016
Sinodul eretic de la Creta
Vă este frică de o aşa-zisă "schismă", care, în realitate nu e schismă, dar de erezia care vă desparte de Dumnezeu nu vă este frică?
Ia mai gândiţi-vă o dată: Cine sunt cei care fac schismă în biserică cu adevărat? Cei care au intrat în C.M.B. şi sunt ecumenişti şi au semnat tot felul de documente eretice, iar în final - cei care au semnat la sinodul tâlhăresc din Creta, ori cei care merg pe linia dreaptă a Sfinţilor Părinţi şi a celor 7 sinoade ecumenice şi păstrează în continuare învăţătura sănătoasă şi neştirbită?
canonul 15 al sinodului I-II de la Constantinopol din anul 861
"cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor [ episcopi ,mitropoliţi, patriarhi] pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, Fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cucapul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai cănu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşide comuniunea cu cei ce se numeşte episcop chiar înainte decercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinsteacuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pepseudoepiscopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismăunitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări."
"În cadrul sinodului, delegaţia B.O.R. a semnat toate documentele propuse, inclusiv pe cele cuprinzând prevederi neortodoxe, în privinţa cărora mai mulţi teologi şi ierarhi au tras un semnal de alarmă. Amintim aici doar controversatul document intitulat „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine”, document potrivit căruia ar exista mai multe „Biserici Creştine” din care ar face parte şi Biserica Ortodoxă.
Delegaţia română şi-a asumat, totodată, şi multiplele referiri la „Biserici” şi „Confesiuni”, care contravin învăţăturii Bisericii Ortodoxe, mărturisită prin Crez ca fiind Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică a lui Hristos.
Delegaţia română şi-a asumat, totodată, şi multiplele referiri la „Biserici” şi „Confesiuni”, care contravin învăţăturii Bisericii Ortodoxe, mărturisită prin Crez ca fiind Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică a lui Hristos.
Recunoaşterea pe linie oficială a ecumenismului s-a reflectat şi în eliminarea din discuţiile preliminare a termenilor de „schismatic” şi „eretic”, înlocuirea termenului „eretic” cu „neortodox”, precum şi acceptarea monofiziţilor, catolicilor şi protestanţilor drept „biserici istorice”.
Sf. Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului, în Epistola I către papa Nicolae, amintea că „există doar o singură Biserică a lui Hristos, Apostolească şi Sobornicească. Nu mai multe, nici măcar două. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răzvrătiţilor."
Au fost acceptate şi afirmaţiile greşite, precum „unitatea pierdută a creştinilor” sau „pentru restaurarea unităţii creştine”, care ar sugera faptul că Biserica ar fi pierdut la un moment dat unitatea, fiind acum nevoită să o regăsească.
În legătură cu acest aspect, Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos – unul dintre ierarhii care au apărat dreapta credinţă, refuzând să semneze documentele eretice propuse la sinodul din Creta – afirma: „Este o mare confuzie astăzi despre ceea ce este Biserica şi care sunt adevăraţii ei membri. Se confundă identitatea Bisericii cu alte tradiţii umaniste şi se gândeşte că Biserica este fragmentată şi despărţită, dar mai mult se ignoră singura cale de mântuire a Bisericii… Papistaşii nu au preoţie, nici taine… Vaticanul nu este biserică, ci un sistem politico-economic situat în afara Bisericii, iar papa cu toţi «clericii» Vaticanului nu sunt urmaşi ai Apostolilor, nu au predania şi succesiunea apostolică… Papistaşii sunt francolatini, iar pe deasupra şi eretici. Papismul se află în afara Bisericii…, şi pentru că în afara Bisericii nu există Taine, pentru aceasta clericii papistaşilor şi însuşi papa, pentru noi, ortodocşii, nu au preoţie, adică au fost tăiaţi de la succesiunea apostolică. Dacă se va pierde Credinţa Ortodoxă, atunci nu va mai exista nici Biserică, nici Dumnezeiasca Euharistie… "
Se poate concluziona, aşadar, că sinodul din Creta a fost unul neortodox, în concordanţă cu planul mondial de unire a tuturor religiilor şi globalizare a lumii pentru pregătirea venirii unui conducător unic mondial
-suntem nevoiţi să arătăm motivele pentru care nu acceptăm această adunare şi ceea ce s-a hotărât în cadrul ei, pe temeiul cuvântului Scripturii şi al de Dumnezeu insuflaţilor Părinţi: „ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.” (Mat. 18, 16) Aceste motive sunt expuse pe larg în documentele pe care le-am anexat acestei scrisori, iar pe scurt, ele sunt următoarele în legătură cu acest sinod:
- A fost anulată sinodalitatea ortodoxă prin excluderea episcopilor de la participarea la sinod și de la votarea în cadrul său.
- Nu a realizat unitatea organică cu celelalte sinoade prin faptul că nu s-au recunoscut dintru început toate Sinoadele precedente şi nu s-a întărit credinţa ortodoxă statornicită la acestea.
- A anulat hotărâri dogmatice şi canonice ale Sinoadelor Ecumenice.
- A recurs la manipulări şi presiuni fără precedent în ce priveşte ordinea de zi şi practicile sale.
- Nu urmează Tradiţia Sfinţilor Părinţi ai Bisericii celei Una.
- A legiferat oficial şi sinodal panerezia ecumenismului.
- Recunoaşte sinodal participarea Bisericii Ortodoxe în aşa-numitul „Consiliul Mondial al Bisericilor” şi întăreşte scopul acestuia de realizare a „unităţii creștine.”
- Acordă statut bisericesc ereziilor, acceptându-se că papismul, monofiziţii precum şi ceilalţi eretici din „CMB” sunt „Biserici”, iar nu erezii.
- Promovează teologia postpatristică prin concepte și idei străine Ortodoxiei.
- A trecut cu vederea şi a ignorat rolul clerului inferior şi al mirenilor și nu a exprimat experienţa în Duhul Sfânt a trupului eclezial.
- Nu a existat o informare suficientă a pliromei ortodoxe, ci, dimpotrivă, o disimulare a celor hotărâte pe durata procedurilor presinodale.
- A introdus practici străine Ortodoxiei: căsătoria mixtă, adunările episcopale, rugăciuni pentru mediu.
sursa: https://monahulteodot.wordpress.com/2016/08/12/scrisoare-deschisa-catre-arhiereii-care-au-semnat-in-creta/
vineri, 19 august 2016
miercuri, 17 august 2016
Erezia "Evangheliei Sociale" (Social Gospel)
"In urma rugamintilor unora de a face un rezumat al ereziei "Evangheliei Sociale" (Social Gospel) regasita in articolele din ultimii ani ai site-ului Orthodox Australia (orthodoxaustralia.org), incerc in randurile urmatoare sa redau succint citeva idei care sa puna in context si sa explice aceasta noua si ultima erezie.
Aceasta erezie a fost bine sintetizata in scrierile parintilor Seraphim Rose si Herman Podmoshenski de la Manastirea Platina, urmasi spirituali ai parintilor de la Manastirea Optina a carei linie au continuat-o. Dupa cum unii stiu, dar poate majoritatea nu au aflat, multe din lucrarile acestor doi sfintiti parinti au fost cenzurate, carti editate in editii ulterioare, paragrafe scoase etc, ca sa nu mai amintim lupta acerba de discreditare a lor si modul suspicios al mortii la doar 47 de ani a parintelui Seraphim in urma unei afectiuni rapide si acute la stomac, care are mai mult trasaturile unei otraviri, cat si a inscenarilor calomnioase de pedofilie si alte acuzatii la adresa parintelui Herman (Gherman) care nu au fost dovedite in instanta niciodata. De altfel acesti parinti au suferit asa cum au suferit toti ceilalti predecesori si duhovnici ai lor, incluzand aici si pe Sfantul Ioan Maximovici.
Una dintre lucrarile cele mai importante, dar cu care s-a dus si cea mai inversunata lupta (mai ales din interiorul Bisericii) de a nu vedea niciodata lumina zilei, a fost cursul "Orthodox Survival Course" (sau cursul de supravietuire ortodoxa) pe care acesti doi parinti l-au tinut timp de citiva ani (in anii 70) la manastire la Platina. Pe timpul verii, multi pelerini din toata lumea veneau din toate colturile lumii sa auda si sa vada ceea despre care se dusese repede vestea. Acest curs a fost publicat in ani mai recenti pe siteul mai sus amintit in categoria "Ennobling Literature". Cu aceasta ocazie lansez si invitatia celor care doresc a ajuta cu traducerea lui in Romaneste sa o faca spre folosul drept credinciosilor nostrii romani.
Pe baza acestei comori ascunse si a multor dintre scrisorile cenzurate si nepublicate decat recent a celor doi parinti, misiunea ortodoxa Orthodox Australia a incercat sa puna cap la cap aceasta mostenire spirituala cu evenimentele recente din lume si sa puna in lumina o viziune de ansamblu si sa dea un sens acestora.
Sunt multe elemente pe care ar trebui sa le includ, pe masura ce imi vin in minte si in urma revizitarii unora din articole, voi actualiza aceasta postare.
Am sa incerc sa prezint succint principalele idei.
Erezia "Social Gospel" (sau Evanghelie Sociala) pleaca de la premiza ca menirea Bisericii este nu aceea de a popovadui cuvantul lui Dumnezeu ci de a deveni un participant activ la scopul eradicarii din societate a tuturor problemelor, nedreptatilor, bolilor, suferintelor etc, devenind astfel o biserica umanista, o intruchipare a idealurilor umaniste.
Este binecunoscut in doctrina Ortodoxa ca nedreptatea, faradelegea, saracia, lipsurile, bolile etc sunt cauza naturii decazute a omului si a pacatului. Dumnezeu ingaduie fiecaruia dintre noi, mai mult sau mai putin, dupa dreapta Sa socoteala, ca fiecare sa avem o cruce de dus in viatza, iar aceasta Cruce este cupa suferintelor pe care trebuie sa le induram sprea a ne mantui. Asadar aceste suferinte sunt parte din planul lui Dumnezeu de mantuire a fiecarui om in parte, si spun in parte pentru ca e foarte important, deoarece se incearca a se impinge in fata un fel de mantuire "colectiva".
Ce incearca aceasta erezie sa aduca nou este sa isi propuna ca sa lupte pentru eradicarea tuturor acestor suferinte din societate si din viata fiecaruia, adica sa inlature insasi parghia mantuirii lasata noua de Hristos, pentru ca in final sa se ajunga la societatea perfecta aici pe pamant, fara nedreptate, fara faradelege, fara saracie, fara boli, fara suferinta, adica fara de Cruce! Aceste deziderate nu sunt vorbe in vant ci pucte cheie incluse in documentul 3 al sinodului din Creta, in special in sectiunea "F: Misiunea Bisericii Ortodoxe ca mărturie de dragoste în slujire" (http://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-misiunea-biseri…/).
Este imposibil sa nu observam limbajul caracteristic comunist foarte asemanator cu cel cu care am fost obisnuiti si pe vremea regimului de trista amintire, insa de data aceasta aceste deziderate utopice apar in documentul oficial al Bisericii si devin parte din doctrina sa, o doctrina ce nu a existat pina astazi in Biserica, o doctrina noua si care va trebui propovaduita!
Oridinele de propovaduire vor veni de sus. Ce este interesant este ca aceleasi puncte si obiective se regasesc in mare parte pe agenda Natiunilor Unite, sub numele de Agenda 2030 (sau agenda 21 cum este ea cunoscuta cu un nume mai vechi). Daca vechii comunisti ne vorbeau de "exploatarea omului de catre om" ca deziderat principal pentru motivul de a aduce o noua forma de dreptate sociala, acu au schimbat putin cuvintele, au adaugat si citeva cuvinte duhovnicesti si cu referire la credinta, si ne-au prezentat o forma imbunatatita a aceluiasi manifest.
Intr-una dintre scrisori (nr 78 pe site) parintele Seraphim scria profetic aceasta:
http://orthodoxaustralia.org/…/letters-of-fr-seraphim-rose…/"But with the Soviets, the aim is much deeper: ultimately, to destroy the Church entirely, using the Church’s hierarchs themselves (when possible) as the agents of this scheme; and, on the way to this end, getting the Church to defend Communism abroad and to preach a “Communist Christianity” that prepares the way ideologically for the coming triumph of world Communism, not only as a universal political regime, but as an ideological and pseudo-religious tyranny as well. In order to appreciate this one has to realize what Communism is: not merely a power-mad political regime, but an ideological-religious system whose aim is to overthrow and supplant all other systems, most of all Christianity."
Este foarte greu sa nu observam ca de fapt acest document (Misiunea Bisericii în Lumea Contemporană) este chiar materializarea acestei profetii. Biserica cea Orthodoxa a lui Hristos ne invata ca lucrarea mantuitoare a omului este una tainica, individuala, ce actioneaza asupra fiecarui suflet in parte prin participarea la sfintele taine. Noua doctrina insa invata ca lucrarea mantuitoare trebuie de acum sa contina, pe langa tainele bisericesti (care se fac individual), si un element "social" nou, la care neparticipand inseamna excluderea din Biserica prin nerespectarea hotararilor sinodale. Asistam deci la aparitia unui nou concept, acela de "mantuire colectiva" (sau collective salvation).
Dupa cum este aratat si in Orthodox Survival Course, vechii comunisti vazand ca experienta de ateizare marxista a esuat, vor incerca sa o faca din nou intr-un context spiritualizat, in care Biserica marturisitoare a lui Hristos sa devina parte implicata, aservita acestui nou sistem. Insa ca aceasta lucrare satanica sa reuseasca, trebuie adus in prim plan si un duh, un spirit catalizator, care sa imbolde lumea la a participa in aceasta miscare. Acesta e spiritul carismatic, descris perfect in lucrarile parintelui Serphim Rose, care este de fapt acelasi spirit care a luat cu asalt crestinatatea Vestica inca de la momentul schismei de Ortodoxie, si care a ajuns sa prolifereze cel mai evident la protestantii de azi. Primele elemente ale acestui spirit carismatic poate fi observat la Francis de Assisi, la care regasim si prima forma a ereziei "Social Gospel".
In scrierile catolice gasim multe referinte la motivul pentru care el a inceput sa predice prima forma a acestei erezii numita "The Joy of Poverty". Adica un fel de promovare sociala a ideii de saracie ca un fenomen social ca mod de mantuire sociala, facuta nu in spiritul Sfintilor Parinti care faceau acest lucru in mod tainic si individual prin renuntarea la lumea aceasta desarta si unirea cu Dumnezeu, ci cu scopul de a arata "that there must be no man anywhere poorer than he" (Francis de Assisi), daca ar fi sa citam direct de la sursa. Scopul e evident de a crea un efect social in masa si nu o mantuire individuala:
http://www.christianitytoday.com/…/st-francis-of-assisi-on-…
Deci se poate vedea deja acest spirit carismatic care il imbolda pe om sa faca tot felul de "acte de smerenie" nu pentru slava lui Dumnezeu, ci spre slava proprie, ca omul sa fie slavit si luat ca exemplu de societate. Acest spirit carismatic este peste tot in Occident si a patruns deja si in tarile Orthodoxe. Spre exemplu astazi auzi peste tot de oameni care inconjura bisericile pe coate si in genunchi in vazul tuturor si cum astfel de practici se raspandesc tot mai mult. Din nou Francis de Assisi poate fi considerat fondatorul acestor practici prin celebra sa "dovada de smerenie" in care il punea pe ucenicul sau sa-l lege de gat cu o funie si sa-l taraie prin piete biciuindu-l aratand lumii cat de pacatos este. Acestea nu sunt decit elemente ale aceste erezii "Social Gospel" de care vorbeam mai devreme. Observam deci ca lucrarea mantuitoare se muta din planul tainic, individual, in cel colectiv, social!
De atunci insa crestinatatea vestica "a evoluat" cu mult inspre rau, si ajutata de stiinta, aceasta pervertire a ajuns sa devina unealta Antihristului care se pregateste sa apara. Acest Antihrist va veni ca "tatal tuturor carismaticilor", pentru ca va forta toata luma sa faca toata fapta cea buna la vedere, iar aceasta erezie "Social Gospel" este ultima etapa pregatitoare, si este si scopul ereziei ecumeniste de pina acum, pentru ca scopul a fost sa ralieze toata lumea crestina in jurul acestei noi erezii mai mare si mai puternica, erezia "Social Gospel".
Elementele definitorii si termenii vehiculati ale aceste erezii de azi sunt "social justice" (dreptate sociala), "financial or economic justice" (dreptatea financiara si economica - adica tot comunismul definit cu alte cuvinte, lupta de clasa si inlaturarea exploatarii saracilor de catre bogati), "climate justice", "religious justice" etc etc
Cand ne uitam imprejur, fiecare din aceste elemente au dus la crearea unei miscari de mobilizare generale in numele dreptatii. Cred ca deja devine evident faptul ca de fapt toate problemele omenirii de azi sunt create artificial de un grup de "elite" pusa sa distruga omenirea si sa aduca o noua ordine mondiala. Ei sunt cei care creaza si finanteaza toate revoltele si probleme sociale (inclusiv ISIS), ei au creat acest sistem financiar atit de corupt si care va colapsa (iar miscarea de mobilizare impotriva bankerilor nu a lipsit sa apara: Occupy Wall Street), ei modifica si vremea ca sa ne impinga pe noi sa acceptam acest nou sistem de valori comuniste definit de Agenda 21, ei imping pe plan politic casatoriile homosexuale, legalizarea avortului etc etc. Acestea au toate rolul de a mobiliza toate religiile, toate clasele sociale in aceasta miscare de "social justice", de unire a tuturor in ciuda diferentelor doctrinare, intr-un front comun de lupta impotriva inegalitatii si coruptiei, pentru ca nu este nici o religie care sa nu denunte asemenea practici, toate sunt impotriva lor.
Va amintiti probabil in scriptura, in Apocalipsa, cum ca "antihristul va face semne mari pe pamant", chiar "si foc sa coboare din cer" in incercarea sa turbata de a subjuga omenirea bestiei apocalipsei (comunismului). Uitati-va si voi ce nenorociri se vad doar daca ne uitam la schimbarile climatice. Acu vre-o 2-3 luni au fost stiri in presa cum ca a fost o furtuna cu fulgere fara nori prin Franta si prin Germania, fulgere din senin coborand ca focul din cer ... Toata aceasta propaganda a schimbarii climatice este tot datorita puterii satanei, care prin stiinta in ziua de azi poate modifica vremea, poate aduce secete, poate aduce chiar si ploi distrugatoare. Toate acestea sunt facute ca sa ne sperie si sa ne forteze sa ne inchinam bestiei.
Nu cred ca este cazul sa mai amintesc (ca parte a programului "religious justice" amintit mai sus) cum suntem toti impinsi spre o religie politic corecta si fara discriminare, inclusiv fata de musulmani.
Deci vedeti dragii mei cum pe absolut toate planurile incercarile la care e supusa omenirea astazi devin tot mai grele. Va urma si razboiul, dar intai vine colapsul financiar, asa spun profetiile ...
In a insela lumea ei incearca sa creeze si un fals antihrist, astfel ca cel ce vine dupa acest fals antihrist, sa vina ca un "eliberator" de sub tirania acestui fals antihrist, si ca atare lumea sa-l primeasca ca pe mesia! Acest adevarat antihrist, va aduce bunastarea generala, drepatea universala, pedepsirea publica a tuturor elitelor si lucratorilor faradelegii, va fi cel pe care Dostoievski il numea "Marele Inchizitor". Vedem deci cum aceasta noua erezie este menita sa pregateasca tronul adevaratului antihrist.
Falsul antihrist va fi conducatorul a ceea ce astazi presa incearca sa ne prezinte ca fiind "noua ordine mondiala", acel regim de opresare si persecutie a tuturor indiferent de religie, facuta tot spre scopul fortarii unirii lor, sistem care va avea un dictator la putere. Pe acest dictator lumea il va considera ca fiind antihristul, dar nu va fi. Va fi, fie conducatorul noului imperiu islamic ce se va ridica pe fondul caderii vestului, dar poate fi si un nou Hitler ce vine din vest.
Adevaratul antihrist va veni ca urmare a revoltei generale, a ultimei revolutii, celei pentru "dreptate sociala", pentru ca de acu inainte situatia se va inrautatii tot mai mult, vestul va intra in colaps financiar iar necazurile vor deveni de nesuportat. Prin aceste teribile incercari, satana spera sa coalizeze pe toti, de la mic la mare, pentru marea dreptate sociala si instaurarea paradisului pe pamant!
Ar trebui amintit ca in prelegerea istorica a primului papa Catolic din istorie ce s-a adresat Congresul American si adunarii Natiunilor Unite in septembrie 2015, papa Francis a prezentat si promovat exact aceleasi obiective de justitie globala.
Iata dragi frati intru Hristos cum in acest fel au ajuns idealurile comunismului spiritualizat sa fie propovaduit lumii intregi ...
In cursul Orthodox Survival Course, se arata clar ca revolutia Franceza a fost inceputul miscarilor sociale si de rasturnare a randuielilor lasate de Dumnezeu pe pamant, eliminare a tuturor monarhiilor crestine, si a instaurarii unei noi ordini sociale si politice, miscare care se vor termina cu revolutia ce-l va introna pe Antihrist. Aceasta va fi ultima revolutie.
"Libertate, Egalitate, Fraternitate" se striga inca odata, de aceasta data chiar din interiorul Bisericii lui Hristos !"
duminică, 14 august 2016
Sfantul Nicolae Velimirovici - Ignoranţa ne va distruge
Ignoranţa ne va distruge, Doamne, Dumnezeul nostru. Din cauza ignoranţei noastre, câmpurile Tale vor fi acoperite cu buruieni, iar seminţele Tale vor fi înăbuşite. Grăbeşte-te, Doamne, şi apără semănăturile Tale, până nu au fost năpădite de neghină.
Cu cât mai multe cunosc fiii oamenilor, cu atât mai puţine înţeleg. Ei sunt plini de carte despre adâncurile mării şi despre înalturile cerului, dar odată cu numărul cunoştinţelor creşte şi neînţelegerea lor. Încă puţin, şi ei vor cunoaşte totul şi nu vor mai înţelege nimic. Şi cel mai puţin te vor înţelege pe Tine, şi cel mai puţin se vor înţelege ei…
Lepădându-se de Tine, Raţiunea Supremă, ei au pornit să cunoască faptele Tale cu mândrie şi ură..
Din cauza trufiei şi a răutăţii lor, Tu te-ai ferit din calea lor, aşa că niciunde în univers nu Te pot întâlni. Iar dacă nu Te întâlnesc pe Tine, ei îl întâlnesc pe cel mai mare duşman al Tău, pe cel care a ocupat cu abilitate locul abandonat de Tine.
„Gustaţi din pomul binelui şi al răului! – le şopteşte duşmanul Tău cel mare. Amestecaţi binele cu răul. Nici o mâncare nu e bună, până nu e amestecată cu răutate. Amestecaţi binele cu răul şi veţi deveni zei!” Aşa îi învaţă duşmanul Tău cel mare.
Ei s-au despărţit de înţelepciunea Ta şi nu înţeleg că o lingură de răutate otrăveşte un butoi plin cu dulceaţă. Căci otrava e otravă şi nu mai contează dacă e luată aşa, uscată, sau dacă e băută dintr-un butoi otrăvit. În ambele cazuri, ei se vor otrăvi şi vor muri. Şi cine îi va întoarce la viaţă în afară de Tine, Dumnezeu al vieţii?
Spiritul minciunii s-a instalat în regatul fiilor tăi şi ei, ca nişte beţivi, se prăbuşesc ba la stânga, ba la dreapta. Toţi sunt ciungi!
Ei sunt plini de cunoştinţe despre lucruri şi fapte, dar le-a scăpat cunoaşterea adevărului. De aceea ei ţes neavând temelie, cum îşi ţese păianjenul pânza în vânt.
Şi duhul răutăţii se bucură, aşa cum se bucură de orice prostie, de haos şi dezordine. Apropie-Te, Doamne, şi ajunge-i pe cei care fug de Tine. Povăţuieşte-i, până nu au creat haos înlăuntrul lor, în afara lor şi în toată lumea.
Sufletele creştine istovite caută o religie fără dogmă. Ele preferă să aibă la picioarele lor ape de mică adâncime, în care se văd, fără prea mare efort, peştii mici şi broaştele, şi şerpii la fund. Lor le e frică de adâncimile Divine. Ei au uitat de cuvântul Domnului către pescari: „Mergeţi mai la adânc!”
Cum oare s-a întâmplat că materialiştii şi ateii recomandă dogmele lor, care sunt mai tari decât oţelul, iar pseudocreştinii nu respectă dogmele divine ale credinţei lor?
Ei spun: aceste dogme nu sunt practice, sunt dificile şi de neînţeles! De parcă Domnul ar trebui să conducă potrivit raţiunii umane, mărunte şi grosolane, iar cei lipsiţi de omenie – potrivit raţiunii Divine, conform Logosului, Logicii Cereşti.
Ei se lamentează: ce importanţă ar avea, de exemplu, dogma despre Sfânta Treime şi unitatea Ei?
Creştinismul nu are nici o dogmă care n-ar avea, la rândul ei, o importanţă practică şi care nu s-ar aplica în viaţă. Fără dogma despre Trinitatea Divină, toate teoriile umane din domeniul psihologiei, pedagogiei şi sociologiei ar fi eronate. Hristos a înnoit toate aceste ştiinţe prin fenomenul dogmei despre Sfânta Treime.
Despre Trinitatea Divină ne mărturisesc şi cerul, şi pământul, afirmă evanghelistul Ioan Teologul.
În ceruri: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh – Dumnezeu unic; pe pământ, în sufletul omului: raţiunea, inima şi voinţa – omul integru.
Aceste trei forţe sau capacităţi sufleteşti conţin în sine esenţa sufletului uman: forţa gândului, forţa simţirii şi forţa făuririi. Dacă aceste trei forţe sunt dezvoltate deopotrivă, armonios, atunci sufletul omului este asemenea Trinităţii Divine din ceruri. În acest caz, omul într-adevăr va fi întruchiparea lui Dumnezeu, un tablou viu, microscopic, al lui Dumnezeu pe pământ. Şi într-un astfel de om domnesc pacea, forţa şi dragostea.
Dar dacă una dintre aceste puteri sufleteşti nu e dezvoltată deopotrivă cu celelalte două, atunci sufletul e treime, dar nu are unitate, ci e împărţit în părţi separate, e lipsit de armonie, nu are în sine pace, forţă şi dragoste. El caută ceva, dar nu ştie ce. De fapt, sufletul se caută pe sine, îşi caută integritatea. De aceea, sufletele descrise întâi sunt integre, iar celelalte sunt fragmentate. Primele sunt chipul şi asemănarea Trinităţii Divine Unice, iar celelalte – chipul şi asemănarea Treimii lipsite de unitate, cum ar fi zeitatea indiană Trimurti, care îl are pe Brahma ca făuritor al lumii, pe Vishnu ca păzitor şi pe Shiva ca distrugător; sau Treimea egipteană, care îl are pe Osiris, Isis şi Horus într-o veşnică şi sângeroasă ostilitate. Dacă zeii sunt aşa, cum să fie oare oamenii? Aceasta e treime, dar nu e unitară. E treime, dar nu e sfântă. Războiul din sufletul tău te trimite la război cu oamenii. Această oglindă spartă în care Sfânta Treime nu poate vedea reflectarea chipului Său. Asta e o muzică, dar nu e o simfonie, ci un jazz.
Cine distruge Sfânta Treime în sufletul său?
E intelectualul care este cuprins de gânduri intense, dar care are simţurile tocite şi o voinţă şubredă. Dar chiar şi gândurile sale sunt greşite, pentru că nu sunt irigate cu iubire şi nu sunt îndreptăţite de tendinţa de a face fapte bune.
Cine distruge Sfânta Treime înlăuntrul său?
Acesta e omul sentimental care e cuprins total de sentimente, dar oamenii spun despre el că simţurile lui au întrecut măsura, că nu are nici raţiune, nici voinţă.
Cine mai distruge Sfânta Treime în sine?
E omul foarte activ, cu un caracter de boxer, gladiator, care e total cuprins de o voinţă puternică, dar care nu are simţuri, nu are compasiune, nu are o conştiinţă luminoasă.
În Sfânta Treime totul este sfânt: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Prin urmare, şi în sufletul întreit al omului totul trebuie să fie sfânt: suflet sfânt, inimă sfântă şi voinţă sfântă. De aici rezultă că în societatea umană trebuie să fie sfânta dragoste, sfânta familie şi sfântul popor.
Când oare vor începe fiii oamenilor să îşi educe sufletele şi să îşi construiască societatea conform exemplului dogmei supreme a unităţii Sfintei Treimi? A educa în limba veche a poporului tău înseamnă a păstra şi a hrăni. Când oare vor incepe să-şi hrănească sufletele cu Sfânta Treime?
Această frumoasă şi sfântă taină a existenţei Divine a fost dezvăluită de către Fiul lui Dumnezeu urmaşilor Săi. El a împrăştiat mărgeluşe de sticlă în faţa oamenilor, pentru ca prin revelaţia acestei taine să le explice esenţa adevăratei Divinităţi şi a omului normal.
Când oare vom începe să luăm chipul Domnului? Dar deja mulţi au început să-l ia. Aceştia sunt Sfinţii Ierarhi. Sunt cei care s-au purificat prin Sfântul Duh, în sfânta dragoste s-au oglindit, cu sfintele fapte s-au împodobit şi au devenit nişte temple vii ale Domnului şi nişte lăcaşuri ale Sfintei Treimi. Oare nu sunt numiţi aşa în Sfânta Scriptură? Şi oare nu unora ca ei le e făgăduită Împărăţia veşnică, dar nu pe Tărâmul inaccesibil (1), ci în Împărăţia Cerească a lui Hristos.
Oamenii-animale, în sufletele cărora nu e loc pentru unitatea Sfintei Treimi, regi „fără mila lui Dumnezeu, fără voia oamenilor”, luptă şi vor lupta mereu împotriva Sfintei Treimi. Dar se spune în proorocie: „Şi sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi o vor ţine în stăpânire în veci şi în vecii vecilor”. Şi mai e repetat o dată: „Iar împărăţia şi stăpânirea şi slava regilor de sub ceruri se vor da poporului sfinţilor celui Preaînalt; împărăţia Lui este împărăţie veşnică şi toate stăpânirile Îi vor sluji Lui şi pe El Îl vor asculta”.
1 – Tărâmul inaccesibil e un fel de rai pământesc pentru poporul ales, e ţara iluzorie a fericirii, pe care conducătorii politici o promit întotdeauna poporului, dar pe care nimeni nu o va vedea decât după moarte.
(Tărâmul inaccesibil, Sântul Nicolae Velimirovici)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)