MANDRU CA SUNT ROMAN - La multi ani romani - La multi ani Romania

Atacurile din Franta sunt pentru a destabiliza Europa si a o ingloba in statul mondial, ISIS este creatia SUA

Floarea din Asfalt - Alexandra Svet

"Floarea din asfalt"- fragment

"Ne vom întoarce într-o zi”

27 Octombrie

Astăzi am fost la inchisoarea Jilava. Într-una dintre celulele prin care a trecut cândva Radu Gyr. Un fost deţinut politic, domnul Marcel Petrişor, un om cât un munte ‒ la propriu şi la figurat ‒ a bătut în zid, cu degetul meu, " Ridică-te, Gheorghe...", în alfabetul Morse. Exact cum şi-o trimiteau în acei ani când numai poezia şi rugăciunea inimii îi mai ţineau în picioare. A bătut însă tare, cu furie parcă, aşa cum nu puteau să bată în zid atunci când li se luase tot, mai puţin singurul lucru care conta...A bătut literă cu literă , rar, apăsat, cu forţă, cu degetul meu, pană mi-a dat sangele...dar nu am zis nimic. Inghiţeam în sec, aveam în ochi lacrimi de durere şi un nod mare în gat, închisesem deja ochii strans strans forţandu-mă să nu scot un cuvant... versurile păreau să nu se mai termine...dar am tăcut malc. Cum să mă vait? Cum să mă plang? Cand degetul meu bătea acum în perete aceleaşi versuri pe care Radu Gyr le bătuse cu zeci de ani în urmă, poate plangand, poate în acelaşi loc. Aceleaşi versuri pentru care a fost condamnat la moarte. Aceleaşi versuri care au ţinut în viaţă milioane de deţinuţi. Poate versurile cele mai demne din toată istoria noastră- versuri plătite cu preţ greu, de lacrimi şi de sange. ..

„Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,

pentru cântecul tău ţintuit în piroane,

pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”

A terminat într-un sfarşit...şi, cu toata durerea, parcă nu aş fi vrut să termine niciodată....

Am ieşit cu toţii păşind încet pe culoarele întunecate ale închisorii, îndreptandu-ne către Casimca, „ corabia morţii”....izolatorul-„mormant” de unde, teoretic, deţinuţii ieşeau doar fără viaţă....Dumnezeu a dispus altfel, pentru că, iată, el şi Gheorghe Calciu ieşisera vii.

Ne-a povestit aici, din nou, despre Costache Oprisan, cu care a împărţit celula...

„Costache era ca un sfânt; nu vorbea mult. Dar fiecare cuvânt care ieşea din gura lui era un cuvânt sfânt – numai despre Hristos, numai despre dragoste, numai despre iertare. Îşi rostea rugăciunile şi, auzindu-l cum le spune, ştiind cât de mult suferea, eram profund impresionaţi… Vorbea despre credinţă, despre dragoste, despre rugăciune. Se ruga tot timpul.Ştiţi, nu e aşa de uşor să stai într-o celulă tot timpul cu aceiaşi oameni.Când izbucneau anumite conflicte între noi, el se ruga. Şi rugăciunea lui era lucrătoare. Ne era ruşine, pentru că el se ruga şi noi ştiam asta. Atunci nu se ruga cu voce tare, dar faţa lui era complet transformată. Noi înţelegeam că se roagă pentru noi şi ne opream din ceartă. Era într-o stare fizică atât de proastă pentru că fusese torturat în Piteşti vreme de trei ani. L-au bătut peste piept, peste spate până i-au distrus plămânii. Dar el se ruga toată ziua. El niciodată nu a spus ceva rău împotriva celor care l-au torturat, ci ne vorbea despre Iisus Hristos.Pe atunci nu mi-am dat seama cât de important a fost Constantin Oprişan pentru noi.Era justificarea vieţii noastre în acea celulă. Era o personalitate deosebită. Era o personalitate care nu s-a format numai în închisoare ci era format din afară. Era un fel de…, nu exagerez când spun că era un tip cu geniu în el, o scânteie de geniu. Şi cu o viaţă morală, şi cu o viaţă religioasă, şi cu o viaţă dedicată Frăţiilor de Cruce încât şi în închisoare a rămas pe linia lui, numai că s-a adâncit, bineînţeles, în timpul acesta din închisoare.” (Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa în „The Ortodox Word”, Platina, SUA, 1997)

Am retrăit apoi alături de el în celula cea neagră ca iadul clipele cand Părintele Calciu, într-o încercare disperată de a-l salva pe Costache, bolnav de TBC, şi-a tăiat venele pentru a-i da sangele său...

„— Nu mai are mult! constată Calciu disperat. Trebuie să mai facem ceva... O ultimă încercare...

- Adică ce? intrebă Iosif.

- O să vedeţi voi! răspunse Calciu, repezindu-se să ia o gamelă.

- Ce vrei să faci cu ea? întrebă speriat Mircea care bănuia ceva îngrozitor. Şi nu se înşela, pentru că, retras "în fundul celulei tronconice, Calciu îşi sufiecă mâneca zeghii şi, cu un blacheu de bocanc ascuţit pe ciment, işi deschise vinele de la cotul mâinii stângi, umplând gamela cu lichidul roşu ce se scurgea din el.

- Eşti nebun! exclamară ingroziţi Mircea şi Iosif.

- Vrei să te sinucizi şi tu ca cei de la Piteşti? continuă Iosif. Mircea, mut de mirare, rămăsese cu gura căscată.

- Nu va panicaţi! le spuse Calciu întorcându-se spre ei, cu gamela plină de sânge. O s-o las aşa, să se sedimenteze hematiile în ea, iar limfa o să i-o dau s-o bea. Poate c-o să se mai întremeze. Nu-l vedeţi că de-abia mai suflă? Şi puse gamela pe ciment, la rece, sub patul pe care făcea paza zilnică, pentru a nu-i prinde paznicii aţipind. Costache, agonizând în patul lui, nici nu observase ce făcuse Calciu pentru el. Zăcea nemişcat şi doar pieptul îi mai tresărea din când în când.

- Bea asta! îl indemnă Calciu, într-un moment când i se păru că, dacă bolnavul nu bea limfa, îl scapă pe drumul spre Dincolo. Ceilalţi doi, îl priveau cu ochii căscaţi cât cepele. Zgâlţâit de Calciu şi îndemnat să bea din gamela ce i-o pusese la gură, Costache Oprişan deschise ochii mari, ca şi cum şi-ar fi văzut moartea cu ei şi, cu ultimele puteri pe care le mai avea, încercă să se ferească de ceea ce i se oferea.

- Bea! Bea-o! insistă Calciu. Dar Oprişan închise ochii şi lăsă capul să-i cadă, moale, într-o parte.

- Lasă-l, că s-a sfârşit! îi şopti Iosif, incercând să-l tragă la o parte. ....”

Am revăzut apoi, purtaţi de vocea sa plină de lacrimi scena cutremurătoare de după moartea lui Costache......

„Am luat un prosop şi am spălat corpul său pentru a-l pregăti să fie îngropat în pământ. Apoi am ciocănit la uşă şi am spus gardienilor că a murit Constantin Oprisan. Au venit după trei ore. Noi niciodată nu am părăsit acea celulă mai-nainte. Acea celulă care nu avea nici lumină, nici ferestre. Apa se prelingea pe pereţi; salteaua de paie era putredă sub corpurile noastre. Astfel, după încă două ore, pentru prima dată, gardianul mi-a comandat mie şi prietenilor mei să iau corpul lui Constantin Oprisan şi să merg afară.

Era atât de frumos afară! Flori şi copaci şi cerul albastru… Uitasem despre frumuseţea lumii cât stătusem în celulă. Când am ieşit afară, am văzut că lumea nu se schimbase. Era verdeaţă pretutindeni, florile erau foarte frumoase, iar gardul acela care ne separa pe noi (căci era o curte a noastră, specială) era plin de zorele. Această vegetaţie, aceste flori ne răneau. Erau ca o insultă adresată nouă, fiindcă noi sufeream, muream… dar universului nu-i păsa de noi. Soarele apunea şi era o lumină aurie. Costache era numai piele şi os. Avea o culoare galbenă, absolut galbenă, cred că se vărsase toată bila în momentul morţii, şi strălucea ca şi cum ar fi fost de aur.

L-am scos afară, l-am pus acolo cu targă în afara curţii, gardianul s-a întors înapoi. Iar Iosif a rupt o floare şi a pus-o pe pieptul lui Costache Oprişan. Gardianul a spus: «Am să vă învăţ eu pe voi minte, pe toţi!». Însă Iosif a răspuns: «Pe noi puteţi să ne învăţaţi, dar el a scăpat. Nu-i mai puteţi face nimic!». Aşa l-am lăsat pe Costache strălucind, ca de aur. Aşa a rămas. Cu o floare mică, albastră, pe pieptul lui… Ca un sfânt. Dumnezeu l-a răsplătit cu această lumină de apus, Lumină de aur, şi cu o mică floare albastră pe piept. Cred că este cel mai impresionant lucru pe care l-am văzut în viaţa mea…”

(Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa)

După ce a terminat de povestit s-a lăsat o tăcere adâncă. Am ieşit cu toţii, într-o linişte apăsătoare, afară. Şi astăzi, ca şi atunci, era soare, era verdeaţă pretutindeni...flori şi copaci şi cerul albastru....pe gard nu mai erau zorele...însă şi astăzi, ca şi atunci, lumii părea să nu îi pese că aici s-a suferit, că s-a murit.....Dar, de undeva din iarbă unde poate fusese aşezat chiar trupul lui Costache Oprisan cândva, creşteau astăzi timide nişte flori micuţe, ce păreau de aur....Am cules cu mâini tremurânde o floare aurie şi i-am dăruit-o domnului Marcel Petrişor. Fără nici un cuvânt. S-a uitat la ea cu uimire parcă, surprins ca de un lucru dintr-o altă lume, m-a privit apoi în ochi, adânc, adânc de tot, parcă întrebător, a întors din nou privirea la ea, a strâns-o tare tare în mâinile lui mari, care aproape le striviseră pe ale mele mai devreme ...în mâinile acelea mari care au îndurat atâtea torturi...în mâinile acelea mari care au luptat pentru noi...în mâinile acelea mari care au purtat până la noi versuri şi vise...în mâinile acelea mari care s-au jertfit pentru demnitatea noastră...în mâinile acelea mari care au luat-o de atâtea ori de la început, au numărat atâtea pierderi, atâtea răni şi atâtea renunţări....în mâinile acelea mari care ne-au dăruit atâta preaplin de suflet şi de iubire.... Şi am mers mai departe. Fără nici un cuvânt.

Soarele cobora încet şi ne scălda pe toţi într- o lumină de apus, ca de aur...

Lumea părea neschimbată.

Părea. Pentru că totuşi, parcă, ceva se schimbase...

Încă mă doare degetul cu care domnul Petrişor a bătut in peretii celulei „Ridica-te, Gheorghe!”. Şi, pe de altă parte, aş vrea ca rana asta sfântă să nu mi se vindece, niciodată! Să mă doară si să sângereze veşnic! Să rămână mereu deschisă! Să o păstrez, icoană sfântă a ceea ce a dat neamul ăsta mai bun! Să nu mă lase să le uit îndemnul la luptă şi la demnitate. Îmi vine să plâng la gândul că se va vindeca. Sunt unele răni care trezesc un om şi un neam la viaţă. Şi sunt vindecări care îl adorm. Azi, când părem a avea tot, dar ni se fură încet ceea ce contează, mă rog cu tot sufletul ca rana asta, atât de dragă şi atât de sfântă, să îmi rămână la fel de vie cum o simt azi!

Şi încă mai simt uimirea din ochii lui când a primit floricica de aur. Grija cu care o ţinea în mână. Durerea din ochii lui. Lumina aceea ce ne scalda pe toţi în aur....lumina aceea cum a mai fost când au plecat...Şi încă aud rostindu-se în sângele meu versuri ivite de nicăieri...şi parcă de peste tot....un cântec straniu, cântat parcă de cer şi de pământ, de soare, de verdeaţă, de flori şi de vânt...de tot ce în jur...şi de totul din noi....

„Ne vom întoarce într-o zi,

Ne vom întoarce neapărat.

Vor fi apusuri aurii,

Cum au mai fost când am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,

Cum apele se-ntorc din nori

Sau cum se-ntoarce, tremurat,

Pierdutul cântec, pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi...

Și cei de azi cu pașii grei

Nu ne-or vedea, nu ne-or simți

Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,

Ușori, tinându-ne de mâni,

Toți cei de ieri în cei de-acum,

Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,

în toate dragostele noi

Și-n cântecul pe care și-l

Vor spune alții, după noi.

În zâmbetul ce va miji

Și-n orice geamăt viitor,

Tot noi vom sta, tot noi vom fi,

Ca o sămânță-n taina lor.

Noi, cei pierduți, re-ntorși din zări,

Cu vechiul nostru duh fecund,

Ne-napoiem și-n disperări,

Și-n răni ce-n piepturi se ascund.

Și-n lacrimi ori în mângâieri,

Tot noi vom curge, zi de zi,

în tot ce mâine, ca și ieri,

Va sângera sau va iubi.”....

Încă se mai aud. Și aș vrea să nu înceteze niciodată....

AVERTISMENTUL CALUGARILOR DESPRE POSTUL DEMONIC!

Calugarii ortodocsi avertizeaza ca nu exista doar postul crestin, ci poti cadea si in postul demonic, pentru ca si demonii postesc.

Postul care este tinut cu slava desarta, mandrie si egoism, [cei care sunt in erezie,practica yoga demonica,ocultism,magie,vrajitorie,...] este diavolesc.

Sfantul Grigorie Palama spune ca postul care nu este tinut intr-o atmosfera duhovniceasca, care include cainta, frangerea inimii si asa mai departe, „isi are mai degraba inraurirea cu ingerii cazuti”.

Potrivit calugarului, stim ca si demonii postesc, adica, ei nu mananca absolut nimic, ei postesc permanent, dar, intrucat ii urasc pe oameni si sunt plini de slava desarta, care este o stare necurata, aceasta nu le aduce nimic bun.

Acelasi lucru se intampla si cu cei care pastreaza in mod formal ordinea exterioara a postului, dar il desprind de continutul sau duhovnicesc. Adevaratul post nu trebuie tinut cu slava desarta. Nu il tinem de ochi lumii.

Daca ne intereseaza doar acest lucru, spune Sfantul Grigorie, „putem duce osteneala postului si a rugaciunii, dar suntem lipsiti de roade”. E un lucru teribil ca sa ne supunem atator osteneli si totusi sa pierdem roadele, intrucat toate acestea nu s-au facut dupa voia lui Dumnezeu.

Sfantul vorbeste cu tarie despre acest lucru. El spune ca postul si rugaciunea trebuie sa se faca ca si cum ne-am afla in prezenta lui Dumnezeu, adica, postul nu trebuie sa-si piarda caracterul sau personal.

Un preot braşovean se roaga zilnic în biserică pentru victimele din „Colectiv“

"În aceste zile în care românii din stradă huiduie politicienii şi aduc reproşuri reprezentanţilor bisericii, un preot dintr-o mică parohie braşoveană le spune zilnic enoriaşilor care este starea răniţilor din incendiul Colectiv şi se roagă pentru sufletele celor duşi. Şi-a făcut o listă cu toţi cei 163, pe care, dureros, trebuie să o actualizeze zilnic, mutînd nume de supravieţuitori pe lista morţilor. Urmăreşte ştirile ca să fie la curent cu noutăţile şi se roagă la fiecare slujbă ca pomelnicul să rămînă neschimbat. Mai sînt în România astfel de preoţi, simţitori şi aproape de noi. Unii dau îndemnuri, alţii sînt alături de protestatari. Părintele Costin Butnar a rămas în amvon cu Dumnezeu şi credincioşii, fiindcă asta este misiunea lui: să se roage. Însă nu pentru un număr, ci pentru fiecare suflet în parte." 

ADORMIŢI

1. Mihai Alexandru - 34 ani, arhitect, chitarist al trupei „Goodbye to Gravity“
2. Vlad Țelea - 37 de ani, arhitect, chitarist al trupei „Goodbye to Gravity“
3. Cătălina Ioniță - 34 ani, arhitect, cofondator al UrbanEye Film Festival din București, iubita lui Mihai Alexandru
4. Laurențiu Vârlan - 30 ani, chitarist în trupa „Up to Eleven“
5. Adrian Rugină - 38 ani, producător muzical și toboșar la trupa „Bucium“, a murit salvînd alte vieți, decorat post-mortem cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler de Președintele României
6. Marius Ștefan Rușitoru - 27 ani, editor de imagine la TVR
7. Monica Tănăsoiu - 35 ani, manager la o agenție de publicitate din București
8. Claudiu Petre - 35 ani, blogger și fotograf, a murit după ce a salvat două persoane, decorat post-mortem cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler de Președintele României
9. Maria Ion - 38 ani, o femeie văduvă, care a lăsat în urmă 5 copii; era femeie de serviciu în clubul „Colectiv“
10. Ștefan Hamed-Andrei – 15 ani, elev olimpic al Colegiului Tudor Vianu din Capitală, a murit în brațele mamei sale, după ce a fost intoxicat în incendiul din Clubul Colectiv
11. Alexandru Cătălin Simion – 40 ani, un mare pasionat de rock
12. Anda Ioana Epure – 31 ani, din București
13. Petre Andrei Bucă - 29 ani, arhitect din Brăila
14. Mihaela Vieru – 31 ani, din Onești, inginer medical la o firmă de aparatură medicală din București, iubita toboșarului Constantin Ignat, decedat și el în incendiu
15. Maria Vulcu – 29 ani, din Deva, a absolvit Liceul de Arte Sigismund Toduta, din Deva, și lucra în Bucureşti
16. Valentina Florea – 27 ani, din Galați, absolventă a Facultății de Comunicare și Relații Publice din București, lucra la o firmă de publicitate și marketing din Capitală
17. Carmen Irina (Karina) Oprița – 24 ani, din Cîmpina, a absolvit Facultatea de Informatică, era în primul an la masterat și lucra ca specialist IT la Telekom, în București
18. Gabriel Matei – 42 ani, din Prahova, a terminat Universitatea Politehnica în București
19. Radu Palada – 35 ani, din Cîmpina, lucra în domeniul imobiliar
20. Nelu Tilie - 47 ani, fost jurnalist in anii ’90 la Tineretul Liber
21. Diana Enache - 25 ani, din Cîmpulung Muscel, studentă la Cibernetică
22. Nicoleta Baldovin – 25 ani, din comuna Dobrotești, județul Teleorman, absolvise două facultăți: Drept și Istorie și era angajată a Institutului Național al Patrimoniulu
23. Ioan Tripa – 45 ani, din Oradea, arhitect
24. Alexandru-Paul Georgescu - 23 ani, originar din Bucuresti, student anul II Master - Tehnici diplomatice, Facultatea de Istorie - Universitatea Bucuresti; absolvent al Academiei de Studii Economice din București, Facultatea de Administrarea Afacerilor cu predare în limba engleză.
25. Constantin Ignat - 40 ani, cercetator la Institutul Național de Cercetare pentru Sport și toboșar al trupei rock „Monarchy Band“
26. Valentin Fieraru - 25 ani, barman la Clubul Colectiv
27. Simona Livia Stan – 27 ani, din București
1 noiembrie 2015
28. Liliana Gheorghe – 25 ani, studentă la Litere
29. Mimi Voicu – 31 ani, designer și costumier al trupei rock „Goodbye to Gravity“
30. Alexandra Matache – 26 ani, lucra într-un bar din Centrul Vechi și era absolventă a facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din București
2 noiembrie 2015
31. Costel Cârlicean - 44 ani, inițial neidentificat, decedat la Spitalul de Arși, un om sărac din București, cunoscut de prieteni ca Stiș, nu avea rude apropiate
3 noiembrie 2015
32. Andreea Chiriac – 28 de ani, angajată la compania Oracle
7 noiembrie 2015
33. Ionuț Cosmin Popescu – 30 ani, din Focșani
34. Daniel Ciobanu – 40 ani, cameraman
35. Ionuț Maior – 27 ani, din Onești, locuia în Capitală, basist în trupa de rock Bruma, a absolvit Politehnica, a murit la Spitalul Universitar
36. Tullia Ciotola – 20 ani, cetățean italian, decedată la Rotterdam
37. Florin Cristian Popescu – 35 ani, din cartierul Berceni, bodyguardul clubului Colectiv, a murit la Rotterdam, în drum spre spital, după ce a fost transferat de la Spitalul SRI în Olanda.
38. Adrian Popa – 29 ani, a murit la Spitalul Floreasca
39. Alex Chelba – 33 ani, fotograf
40. Andra Elena Toader – 30 ani, din Bacău, fotografă, a murit la Spitalul Floreasca
41. Serian Mavi – 25 ani, de origine tătară, absolventă a facultății de Limbi Străine, angajată la compania Oracle, a murit la Spitalul Bagdasar-Arseni
8 noiembrie 2015
42. Ayberk Manci – 20 de ani, cetățean turc, student la Facultatea de Studii Economice a Universității din Izmir, se afla în România prin Programul universitar Erasmus, a decedat la Spitalul Floreasca. Ambasadorul Turciei în România, Osman Koray Ertaș, a spus că el și prietena sa au ieșit din clubul Colectiv, au luat un taxi și au mers la spital. În taxi au zis că se simt bine. Dar când au ajuns la spital au început să urle de durere și au fost internați de urgență
43. Alexandra Rădulescu – 26 de ani, era din Brașov, lucra ca barmaniță la Clubul Colectiv din București, a murit la Spitalul Floreasca
44. Matei Alexandru - 26 de ani, din București, a încetat din viață la Spitalul de Arși.
45. Bogdan Enache - toboșarul trupei „Goodbye to Gravity“, starea acestuia s-a agravat în timp ce era transferat de la Spitalul de Arși către o clinică din Zurich, Elveția, așa că la doar o oră după decolare, avionul care îl transporta a făcut cale întoarsă spre aeroportul din Otopeni, pentru că el a intrat în stop cardiorespirator, acesta fiind resuscitat mai mult timp în avion. A murit la scurt timp după ce avionul s-a reîntors în România
9 noiembrie 2015
46. Teodora Maftei – 36 ani, fotograf și jurnalistă Pro Tv, a murit la un spital din Israel
47. Liviu Zaharescu – 25 ani, din Brașov, fotograf pentru publicația online Let's Rock România, absolvent al Facultății de Marketing a Academiei de Studii Economice București, a murit la Spitalul de Arși
10 noiembrie 2015
48. Tudor Golu - 29 ani, chitaristul formaţiei Axial Lead, artist grafic, animator 2D şi 3D. A fost cel care a făcut videoclipul melodiei „The day we die“, al trupei „Goodgye to Gravity“. A murit la un spital din Birmingham. 

sursa: http://www.monitorulexpres.ro/

COPIII DE LA MÃNÃSTIREA PALTIN - PETRU VODÃ

Romanii i-au inchinat lui Dumnezeu Biserici : Constantin Brancoveanu

Pr. Mihai-Andrei Aldea - SĂ CREDEM ÎN TEORIA CONSPIRAŢIEI?

 "Zilele acestea am tot văzut şi auzit bănuieli despre faptul că incendiul de la Colectiv ar fi fost pornit dinadins.

Nu ştiu dacă este adevărat sau nu.
Dar pentru că mi s-a spus că paranoicii trăiesc mai mult decât oamenii obişnuiţi, mă întreb ce ar fi să credem, fie şi câteva minute, pentru un articol, să zicem, în teoria conspiraţiei.
Sau... Nu! Nu există conspiraţii, există doar... coincidenţe.

Este o coincidenţă faptul că incendiul a avut loc exact în perioada în care erau la rând trei concerte anti-sistem, pentru libertate şi care, dincolo de aspectul neconformist, purtau un mesaj ortodox.
Este o coincidenţă faptul că după rock-ul iubitor de libertate cântat de "Goodbye to Gravity" urmau concertele iubitoare de libertate cântate de Cedry2k, Sişu şi ceilalţi din Haarp Cord.
Este o coincidenţă că foarte mulţi dintre cei aflaţi la concert erau ortodocşi adevăraţi, erau români adevăraţi.
Este doar o coincidenţă faptul că un guvern ce n-a căzut în timpul unor lungi şi puternice demonstranţii acum şi-a dat atât de uşor demisia.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media a minţit şi minte, dincolo de hotarul infracţiunii, împotriva BOR, găsită ţap ispăşitor pentru crimele clasei politice.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media nu se întreabă ce au făcut politicienii cu aproape 30 de MILIARDE DE LEI date la Sănătate, în vreme ce BOR, cu 40 de milioane de lei, ridică biserici şi catedrale.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media trece sub tăcere tunul de peste 100 de milioane de euro (euro, nu lei) dat de politicieni cu Cardul de Sănătate.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media nu spune "vrem medici, nu carduri", dar propagă sloganuri anti-ortodoxe.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media trece sub tăcere că politicienii au declarat acum câţiva ani că "ţinem degeaba 200 de spitale".
Este doar o coincidenţă faptul că anumiţi "răspândaci" propagă printre ortodocşii practicanţi ideea că la Colectiv a fost un ritual satanic, dând fotografii sau înregistrări vechi de şase luni sau un an, ale unor formaţii şi grupări fără nici o legătură cu "Goodbye to Gravity", încercând să-i provoace.
Este doar o coincidenţă că mass-media preia reacţiile ortodocşilor păcăliţi, răspândindu-le, dar reacţiile obiective ortodoxe sunt trecute sub tăcere.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media filmează şi prezintă orice "reprezentant" al oricui care trece pe la Colectiv, dar preoţii de la Radu Vodă care au fost acolo duminică au scăpat neobservaţi.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media uită că BOR a donat sute şi mii de litrii de sânge.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media a refuzat să spună că sângele preoţilor din Ialomiţa, donat pentru cei arşi la Colectiv, curge acum prin venele supravieţuitorilor.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media trece în treacăt peste bursele acordate de BOR familiilor lovite de catastrofă.
Este doar o coincidenţă faptul că nu s-a filmat şi nu s-a făcut publică nici una din numeroasele adunări ale celor loviţi de tragedie şi familiile lor în bisericile de care aparţin.
Este doar o coincidenţă faptul că deşi Biserica a sprijinit financiar familiile îndoliate s-a minţit public că s-ar fi cerut bani de la acestea pentru slujbe.
Şi faptul că nimeni nu a fost sancţionat pentru această mizerabilă manipulare este tot o coincidenţă.
Este o coincidenţă faptul că în vreme ce un fost preşedinte a desfiinţat mai bine de 60 de spitale BOR înfiinţat 50 de unităţi medicale, pe lângă celelalte unităţi de asistenţă socială, iar mass-media tace.
Este o coincidenţă că asistenta care a descris tragedia de la Colectiv a fost redusă la tăcere.
Este o coincidenţă că pe spinarea luptătorilor pentru libertate de la Colectiv - ortodocşi şi de altă religie - s-au cocoţat propagandişti ai statului autoritar, dictatorial, ateu, bolşevic, iar mass-media tace.
Este o coincidenţă faptul că din salariul mediu pe economie un om dă 6 lei pe an pentru Culte, dar plăteşte statului sute de milioane direct şi indirect, însă vina pentru starea ţării este pusă pe seama celor şase lei. De mass-media.
Este o coincidenţă faptul că în spatele puterilor mass-media stau aceleaşi grupuri care taie şi spânzură în politică şi care sunt vinovate de corupţia şi decăderea ţării, inclusiv de tragedia de la Colectiv.
Este o coincidenţă că aceeaşi mass-medie şi aceleaşi grupuri de putere au distrus Învăţământul, Sănătatea, Cultura, Armata, Industria, Comerţul, Turismul şi tot ce au mai putut, tot ceea ce este românesc, fără a răspunde vreodată pentru asta.
Este o coincidenţă faptul că aceeaşi mass-medie a promovat şi promovează masiv orice fel de cultură străină, orice religie străină, orice nu este românesc.
Este o coincidenţă că la alte manifestaţii la fel de largi nu a existat nici o reacţie oficială, iar acum oficialităţile pretind, dintr-o dată, că bagă în seamă poporul.
Este o coincidenţă faptul că aceleaşi voci încearcă să-i divizeze pe români şi să-i ridice împotriva singurii structuri româneşti încă în picioare, şi că aruncă vina pe rockeri, popi, medici, pompieri şi pe oricine poate pentru crimele de la Colectiv şi pentru tot ce merge rău în ţara asta. ‪#‎colectiv‬

Aş putea să mai înşir coincidenţe, dar nu are rost.
Paranoia te-o ţine mai mult în viaţă, dar este plictisitoare rău.
Totuşi coincidenţele astea sunt "puţin" cam multe.
Ciudat.

Mihai-Andrei Aldea

P.S. După ce manevrele politice se vor potoli, după ce puştii eliberatori şi agenţii manipulatori vor avea alte treburi, victimele de la Colectiv o să sufere mai departe. Având alături aceeaşi preoţi ortodocşi, aceeaşi medici şi asistente şi aceeaşi voluntari ce i-au ajutat aceste zile. La fel de ignoraţi ca şi acum, la fel de nedrept trataţi. Dar făcându-şi datoria mai departe.
Până când majoritatea va ajunge să facă asemenea, o să tot fim manipulaţi de politicieni şi ne vom tot întoarce în robia din care, în izbucniri de moment, ni se pare că scăpăm.
Părerea mea..."

parintele Matei Vulcanescu: "Nu confundati patriarhul cu Biserica"

"Nu confundati patriarhul cu Biserica! Cred ca Patriarhul trebuie sa-si schimbe atitudinea, sa devina mai omenos, mai apropiat de oameni, cu dragoste, nu cu"nu ne invatati voi pe noi " etc, ca nu mai traim in dictatura. 

Stiu ca multi preoti se preteaza pentru slujbulita sa taca si sa execute si sa stranga bani pentru catedrala si trustul Trinitas. 

Biserica nu e dictatura si nici armata! Preotii nu sunt soldati, ci pastori duhovnicesti! Nu poti teroriza cu dictatura fricii preotii... Asta e total gresit si de aceea a se ajunge sa fie cel mai nepopular patriarh din cat a avut Romania...cu mutari si caterisiri pentru preoti si excomunicari pentru credinciosi nu se poate merge departe. Nu confundati Patriarhul cu Biserica. Oamenii trebuie catehizati. Sa cerem Patriarhului Daniel sa ceara Sfantului Sinod iesirea urgenta din "Consiliul Mondial al Bisericilor(consiliul ereziilor)", sa cerem deasemena oprirea "saptamanii de rugaciune (uraciune) ecumenica (cu ereticii)! Crestinii nu sunt niste simple "oi de muls", crestinii sunt parte din Biserica lui Hristos. Ei reprezinta parte din plinatatea Ei. Ei au harisme! Nu numai harisma preotiei exista in Biserica! Clericilor Nu confiscati Biserica! Nu uitati in ortodoxie nu exista Papi! " parintele Matei Vulcanescu

părintele călugăr Filotheu Bălan: "o mana criminala a pregătit incinta pentru acest holocaust din clubul Colectiv"

p filotheu.balan de la Petru Voda dupa ce a scris acest articol si l-a postat pe facebook i s-a sters contul !

Vă prezentăm o reflecție spirituală a părintelui călugăr Filotheu Bălan, de la Mănăstirea Petru Vodă, scrisă pe Facebook despre tragedia de la Clubul Colectiv. 

"Oricăruia dintre noi i se putea întîmpla asta. Putea fi un concert de muzică simfonică, putea fi un concert de manele, putea fi un concert de colinde sau de muzică… psaltică. Rezultatul ar fi fost acelaşi. 
Cu privire la cazul concret de la clubul Colectiv, cred că le este limpede tuturor că majoritatea celor de acolo nu s-au dus să se roage sau să slăvească pe Dumnezeu. Din păcate. Poate că unii dintre cei morţi nici nu erau botezaţi. Sfîntul Iustin Filosoful, un Mucenic din secolul II, zice că în ce vom fi prinşi, în aceea vom fi judecaţi. 

În 1998 am fost de faţă la Mănăstirea Sihăstria cînd una din clădiri, construită în mare parte din lemn, a luat foc. S-a aprins toată în 10-15 minute, timp în care cei de faţă am putut salva toate icoanele, mare parte din mobilier şi pe fochistul care a produs incendiul fără să anticipeze consecinţele gestului său. A scăpat cu arsuri minore, deşi era la subsol, lîngă centrala care luase foc. A fost scos afară din încăperea unde era centrala termică pe păcură, cu cîteva arsuri, doar pe faţă, pe mîini şi pe o parte din haine. Şi eu am intrat atunci în clădirea arzîndă, ajutînd la scoaterea lucrurilor, cît s-a putut. Au trecut 15 minute pînă cînd n-am mai putut decît să ne uităm cum arde totul ca o torţă. În fine, a fost. Nu cu multă vreme în urmă m-am ocupat de nişte materiale de construcţii şi dimineaţa, fiind frig, făceam un mic foc cu resturi de materiale. Am văzut că polistirenul ignifugat nu arde aproape deloc, ci doar se topeşte. Buretele obişnuit şi spuma poliuretanică ard ca plasticul obişnuit. Nimic spectaculos.

Este cu neputinţă, din observaţiile mele de pînă azi, ca un tavan de lemn să ia foc în 30 de secunde, sau ca buretele pe care sar artificiile să se aprindă ca o torţă. Fără a vrea să arăt cu degetul în vreo direcţie, cred că mai degrabă e de crezut că vreo mînă criminală a pregătit incinta pentru acest holocaust (ardere de tot).
Reacţia autorităţilor române de azi este identică cu aceea a celor americane din New Yorkul anului 2001. Brusc, nişte indivizi dispreţuiţi de opinia publică pentru faptele lor au fost “spălaţi” de mass-media prin nişte interviuri date cu cinism lîngă oamenii care urlau de durere, de pe care curgea carnea şi care îşi trăiau ultimele clipe. Orice creştin din lumea asta ar fi pus mîna să ajute, să scape vieţi, nu ar fi dat vreun interviu. Orice secundă contează pentru a salva o viaţă.

Sună a conspiraţie. Dar lemnul, oricît de uscat ar fi, nu se aprinde în 30 de secunde ca o torţă, ca un chibrit, într-o atmosferă cu mult dioxid de carbon. Milioane de români care fac focul cu lemne pot confirma asta. Lemnul nu este derivat petrolier.

Revin la gestul creştin al unui tînăr care iniţial a fost dat dispărut: Claudiu Petre. După ce a ieşit din holocaust, s-a întors, a salvat un suflet, apoi s-a întors şi nu a mai ieşit. Dacă despre mulţi din cei ce au murit acolo, în aceste împrejurări neclare, e greu de spus dacă pot fi pomeniţi de către Biserică, despre Claudiu un lucru este limpede: da, poate şi trebuie să fie pomenit la Liturghie. A găsit în firea lui dragostea lui Hristos şi a pus în faptă cea mai mare poruncă din Legea Dumnezeiească, porunca dragostei. “Mai mare dragoste decît aceasta nimeni nu are, ca cineva sufletul său să-şi pună pentru prietenii săi”, a spus Mîntuitorul Hristos (Ioann 15:13). Dumnezeu să-l ierte!

Simion Alexandru, şi el între cei morţi în flăcări, împreună cu Adrian Rugină, au salvat din flăcări 5 suflete. Dumnezeu să primească dragostea lor! "

sursa: http://www.napocanews.ro/2015/11/o-reflectie-spirituala-a-unui-calugar-ortodox-despre-tragedia-de-la-clubul-colectiv.html

"...ei ca sa distruga Romania sunt constienti ca intai trebuie sa distruga Biserica Ortodoxa" - Bartolomeu Anania

Părintele Porfirie „cu o gaşcă de hipioţi”

Gheronda Porfirie a povestit cândva: „M-a vizitat, odată, un hipiot. Era îmbrăcat cu haine ciudate şi foarte colorate, purta amulete şi bijuterii, şi a cerut să mă vadă. Maicile s-au neliniştit, au venit să mă întrebe iar eu am spus să intre. De cum s-a aşezat înaintea mea, i-am văzut sufletul. Avea suflet bun, dar rănit şi de aceea, răzvrătit”.

I-am vorbit cu dragoste iar acela s-a emoţionat. „Gheronda”, îmi spune, „nimeni nu mi-a vorbit aşa până acum”. I-am rostit numele şi s-a mirat cum de l-am cunoscut. „Ei”, îi spun, „Dumnezeu a descoperit şi numele tău şi faptul că ai călătorit până în India unde ai cunoscut pe guruşi şi i-ai urmat”. A fost şi mai uimit. I-am spus şi alte lucruri despre el şi a plecat mulţumit.

În săptămâna următoare, iată că vine, pe neaşteptate, cu o gaşcă de hipioţi. Au intrat cu toţii în chilie şi s-au aşezat în jurul meu. Era cu ei şi o fată. Tare i-am simpatizat. Erau suflete bune, dar rănite. Nu le-am vorbit de Hristos, căci am văzut că nu erau pregătiţi să asculte. Le-am vorbit pe limba lor, despre lucruri care îi interesau. Când am terminat şi s-au ridicat să plece, mi-au spus: „Părinte, vrem o favoare: să ne permiţi să îţi sărutăm picioarele”. M-am ruşinat, dar ce să fac, i-am lăsat. Mi-au dăruit, apoi, o pătură. Voi striga să o aducă, să o vezi. Este foarte frumoasă.

După o vreme m-a vizitat fata, hipioata, singură. Se numea Maria. Am văzut că Maria era mai înaintată duhovniceşte decât prietenii ei şi i-am vorbit mai întâi ei despre Hristos. A primit cuvintele mele. A mai venit şi cu alte ocazii şi a luat-o pe calea cea bună. A spus, desigur, Maria, prietenilor ei: „Măi, derbedeilor, n-aş fi crezut niciodată că am să-L cunosc pe Hristos, dintr-o gaşcă de hipioţi”.

Traducere din limba greacă după diakonima de Elena Dinu pentru Blogul Sfântul Munte Athos
sursa Blogul Sfântul Munte Athos

Marsul solidaritatii - 12000 de oameni in strada - clubul Colectiv

Mitropolitul Banatului, despre incendiul devastator din Clubul Colectiv: „Nouă nu ne este dat a-i judeca pe acei tineri. Ar trebui să ne judecăm pe noi”

http://adevarul.ro/locale/timisoara/mitropolitul-banatului-despre-incendiul-devastator-clubul-colectiv-noua-nu-dat-a-i-judeca-tineri-trebui-judecam-noi-1_5634f336f5eaafab2c309357/index.html

„Văzând cele petrecute la Bucureşti, suntem alături de familiile tinerilor, dar vrem să fim şi alături de sufletele acestor tineri. În toate bisericile şi mănăstirile noastre, duminică, vor fi pomeniţi aceşti tineri care au ars ca nişte torţe vii în acel club şi ne vom ruga ca Dumnezeu să îi ajute să treacă marele obstacol din viaţa lor, pe cei care sunt în acest moment în grea suferinţă. Dumnezeu să le dea sănătate şi să pună el degetul binecuvântării Sale peste degetele lor şi să le dea şansa unei noi naşteri în viaţa lor, să fie redaţi familiilor care îi iubesc şi care îi plâng pe la uşile spitalelor în acest moment”, a declarat ÎPS Ioan Selejan pentru „Adevărul”.

„Nouă nu ne este dat a-i judeca pe acei tineri. Pe noi, cei care suntem părinţii lor, ar trebui să ne judecăm pentru a vedea dacă am făcut tot ce este posibil pentru ca ei să nu îşi petreacă timpul într-o asemenea locaţie. Se spune că trupa aceea, care îşi lansa albumul avea una din melodii Ziua în care voi muri. Nu putem vorbi de nişte tineri care nu credeau în Dumnezeu. Erau oameni care aveau dimensiunea morţii şi a vieţii de dincolo, dar cred că dincolo de elementele acestea materiale şi arhitectonice în care s-a petrecut tragedia, se vede şi efectul sărbătorilor acestea, care nu sunt în tradiţia noastră românească. 

Nu cred că la Sărbătorile noastre de Crăciun, de Paşte de Sfânta Marie se întâmplă asemenea lucruri. Eu cred că trebuie să le arătăm tinerilor ce să aleagă, din ce flori să culeagă polenul acesta al veşniciei. Eu nu îi învinuiesc pe ei, ci mă învinuiesc pe mine pentru că eu sunt acela care nu i-am luat întodeauna de mână să îi duc pe calea Raiului”, a mai declarat ÎPS Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului. "

Incendiu in clubul Colectiv Bucuresti - 27 de morti 162 de raniti

Un incendiu puternic a avut loc, vineri seara, in jurul orei 23.00, la Clubul Colectiv , din Capitala. Potrivit unui bilant actualizat, este vorba de cel putin 27 morti si de alte 162 de persoane care au suferit arsuri grave. 155 de victime se afla internate in spitale, pentru ingrijiri. Din relatarile martorilor, un pilon si tavanul clubului au luat foc de la artificii. Conform paginii de Facebook a clubului, vineri seara a fost programata lansarea unui album al trupei Goodbye To Gravity. Organizatorii au anuntat si un show de lumini customizat, precum si de efecte pirotehnice.

 

Claudiu, Monica, Nelu, Alexandru, Ionut, Vlad, Adrian, Alexandru-Catalin, Maria, Radu, Ivan, Maria, Carina, Alexandru, Gabriel, Andra-Ioana, Stefan, Catalina, Alexandru, Valentina, Nicoleta, Paul-Alexandru, Laurentiu, Diana-Elena, Costi, Mihaela, Mihai.

Să-i trecem fiecare pe pomelnic la Sfânta Liturghie si sâmbătă 7 Noiembrie la Pomenirea morților. DUMNEZEU SĂ-I IERTE!