marți, 30 octombrie 2018

CUM S-A PETRECUT IEŞIREA BISERICII GEORGIEI DIN CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR ÎN 1997



În anul 1997, Biserica Georgiei a părăsit principala instituţie ecumenistă – Consiliul Mondial al bisericilor. Spre deosebire de trista situaţie pe care o putem vedea astăzi în bisericile ortodoxe membre ale CMB, atunci în fruntea luptei anti-ecumeniste s-au aflat cele mai importante mănăstiri georgiene.

La scurt timp după sărbătorile Pascale din acel an, stareţii celor 4 mănăstiri au declarat într-o scrisoare deschisă că întrerup comuniunea euharistică cu Patriarhul Ilia II din cauza ereziei ecumeniste. Astfel, scrisoarea a fost semnată de stareţul mănăstirii cuviosului Şio-Mgvim, arhimandritul Gheorghe, stareţul Lavrei cuviosului David Gareja, arhimandritul Grigorie, stareţul mănăstirii Betania, ieromonahul Agheu, şi stareţul mănăstirii Zarzma, arhimandritul Gheorghe.

„Biserica în care îşi găseşte loc urâciunea învăţăturilor eretice se face asemenea Sodomei” – scriau monahii în adresarea lor. „Îndurat şi milostiv este Domnul şi aşa cum pentru dreptul Lot a fost amânată pedeapsa Sodomei, aşa pentru dreptcredincioşii robii Săi El până la o vreme nu îşi ia harul Sfântului Duh de la Biserica ce s-a abătut în întunericul ereziei. Dar până când? Unde este limita fărădelegii, care întrece îndurarea şi milostivirea?”

 „Dacă vine timpul ieşirii lui Lot, atunci acela e timpul sfârşitului sorocului, timpul execuţiei judecăţilor lui Dumnezeu, timpul mâniei celei drepte, timpul luării a însuşi Duhului Vieţii. Astfel, semnul morţii duhovniceşti a ierarhiei bisericeşti necurate este ieşirea din mijlocul păcatului său a adevăraţilor fii ai Bisericii Ortodoxe. Şi abia atunci când Domnul îi va scoate de sub jugul necuraţilor pe cei credincioşi Lui, Biserica Sa cea adevărată, atunci harul Sfântului Duh va părăsi definitiv adunătura ereticilor rămaşi.” Luptând împotriva înnoirii liberal-ecumeniste a Ortodoxiei, autorii acestei scrisori au formulat 16 teze întru susţinerea poziţiei pe care au luat-o.

Luptând împotriva înnoirii liberal-ecumeniste a Ortodoxiei, autorii acestei scrisori au formulat 16 teze întru susţinerea poziţiei pe care au luat-o.


  1. Ecumenismul este erezie! Mai mult decât atât: ecumenismul este erezia ereziilor. 
  2. Din mulţimea de rătăciri pe care le include ecumenismul, cea mai principială şi profundă este rătăcirea legată de însăşi firea Bisericii, fiind o erezie ecleziologică.
  3.  Aşa-numitul Consiliu Mondial al bisericilor în chiar denumirea sa conţine o contradicţie cu învăţătura creştin-ortodoxă despre unica Biserică adevărată.
  4.  Biserica Ortodoxă, luând parte la activitatea CMB, afirmă în acest fel acordul său cu învăţătura şi activitatea acestuia. Ea se face astfel părtaşă la toată minciuna şi toate rătăcirile Consiliului. Ea devine eretică în aceeaşi măsură în care este eretic însuşi Consiliul.
  5.  O şi mai adâncă infiltrare a ereziei în trupul Bisericii are loc prin participarea ierarhiei sale la diversele forme de slujbe comune organizate de structurile CMB. 
  6. Biserica Ortodoxă Georgiană (BOG) de multă vreme (din 1962) este membru activ al CMB. Această participare exprimată prin activitatea înalţilor săi ierarhi echivalează cu căderea în erezie sau, mai bine zis, în esenţă chiar este erezie.
  7.  Înalţii ierarhi ai BOG s-au afirmat ca apologeţi şi propovăduitori ai ereziei ecumenismului atât în multiplele manifstări publice, cât şi de pe amvon. La Sinodul Local al Bisericii Georgiei din 1995 a fost consfinţită şi întărită participarea în această mişcare prin autoritate bisericească sinodală. Prin această consfinţire s-a petrecut infiltrarea definitivă a ereziei în trupul Bisericii Locale a Georgiei. 
  8. Când o Biserică începe într-o oarecare măsură să adopte învăţătură eretică, harul mântuitor din ea se împuţinează. Când însă o Biserică Locală adoptă pe de-a întregul erezia, harul mântuitor se depărtează desăvârşit de la această comunitate, adică mântuirea sufletului devine imposibilă pentru membrii săi.
  9.  Din situaţia creată în BOG există doar două ieşiri: sau Biserica renunţă la rătăcirile sale, sau cei ce caută mântuirea părăsesc adunarea necredincioşilor. 
  10. Renunţarea Bisericii la eresul ecumenismului trebuie să se manifeste prin ieşirea din Consiliul Mondial al bisericilor. Altă cale nu este. 
  11. O asemenea decizie poate lua doar înalta ierarhie a BOG, aceasta e prerogativa sa. Dar ierarhii refuză să o facă. 
  12. O parte din ei considră că un asemenea pas contravine „proceselor globale şi integraţioniste contemporane”. Supunând, în viziunea lor, viaţa Bisericii doar legilor funcţionării sociale, ei ameninţă creştinii cu „dificultăţi economice”, „izolare politică, religioasă şi culturală” şi alte grozăvii închipuite. 
  13. Acest mod de gândire vădeşte slăbirea credinţei în grija proniatoare a lui Hristos faţă de Biserică. Această necredinţă este un adevărat ateism. 
  14. O altă parte a ierarhilor, neavând o conştiinţă creştinească autentică şi nedorind să înţeleagă însăşi esenţa dogmelor Bisericii lui Hristos, consideră că participarea la CMB nu este un păcat câtuşi de însemnat. Aceştia încearcă prin diferite compromisuri să-L înşele pe Dumnezeu şi pe ei înşişi. 
  15. Aşadar, ce îi rămâne unui creştin ortodox ce caută mântuirea şi care este convins că mântuirea este imposibilă fără mărturisirea credinţei celei drepte, libere de urâciunea ereziei?
  16.  „Iar ei au plecat din faţa sinedriului, bucurându-se că s-au învrednicit, pentru numele Lui, să sufere ocară” (Fapte 5:41). 

În continuarea scrisorii semnatarii au declarat că întrerup comuniunea euharistică cu patriarhul Ilia II în baza canonului 15 al Sinodului I-II din Constantinopol, adăugând cuvintele Sf. Maxim Mărturisitorul că eretici sunt şi cei ce până şi în chestiuni cât de mici nu sunt de acord cu învăţătura Bisericii. Ultima semnătură sub scrisoare a fost adăugată la 15 mai 1997.

 Iniţial ierarhia georgiană, după obişnuinţă, a vrut să se spele uşor pe mâini, pedepsindu-i pe neascultători şi prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic deosebit, dar nu a fost să fie aşa. Deja către 19 mai, la scrisoarea monahilor s-au alăturat şi alţi clerici, inclusiv de mir, care s-au adresat către patriarh şi episcopatul Bisericii Georgiei cu cerinţa de a întrerupe activitatea ecumenistă a BOG. 

„Preafericite patriarh, preasfinţiţi episcopi – se spunea în adresare – vă înştiinţăm că cu binecuvântarea cârmuitorului eparhiei de Şemokmed, preasfinţitul Iosif, la 19 mai curent a avut loc adunarea preoţimii din Guria. La această adunare s-a discutat despre starea ce s-a creat în sânul Bisericii-Mamă… Vă rugăm cu smerenie să nu rupeţi cu schismă cămaşa Bisericii lui Hristos. În numele dragostei, luaţi decizia de a ieşi din CMB. În caz contrar noi ne vom alătura la hotărârea de a întrerupe comuniunea euharistică cu voi”. 

Deja în ziua următoare a fost convocată o şedinţă de urgenţă a Sfântului Sinod, la care ierarhia Bisericii Ortodoxe a Georgiei a luat decizia de a aproba toate cerinţele monahilor şi de a părăsi Consiliul Mondial al bisericilor şi Conferinţa bisericilor Europene. În textul deciziei Sinodului s-a afirmat că principala cauză a acesteia o reprezintă „încercările continue a conducerii CMB de a-i conferi acestei organizaţii funcţii ecleziologice comune”, sau mai simplu spus, de a transforma această adunătură eretică într-o temelie de creare a unei „Biserici Mondiale”. 

Această decizie a Sinodului georgian a fost transmisă oficială către conducerea CMB la 22 mai 1997. Astfel a luat sfârşit perioada de 35 de participare a Bisericii Ortodoxe a Georgiei în mişcarea ecumenistă. Experienţa Bisericii Georgiei ne arată încă o dată că problemele bisericeşti se rezolvă pe cale canonică, cea predanisită de Sfinţii Părinţi, şi nu pe nişte căi născocite peste noapte: cea a „luptelor (iluzorii) din interior”, a „iconomiei” comuniunii cu ereticii, a „ascultării de ierarhii canonici” şi a altor teorii care lovesc în conştiinţa bisericească ortodoxă.



Întocmit după: Andrei Riumin – „Православная Грузия отвергает экуменизм”, ziarul „Zavtra”, 189 (28 1997)


marți, 2 octombrie 2018

Referendum pentru familie – 17 întrebări și răspunsuri

1. În ce condiții trece acest referendum?
Rezultatul votului este valabil doar dacă unul din trei oameni se prezintă la vot (prezența la urne e de 30%). Azi, numărul total de persoane cu drept de vot în România este de 18.900.000 (18.9 milioane) de persoane, așadar e nevoie de o participare necesară de 5.67 milioane pentru ca referendumul să fie valabil.

2. De ce va agitați atâta pentru o amărâtă de definiție (căsătoria = un bărbat + o femeie)?
Fără aceasta precizare, anumite culturi contemporane deviază înțelesul firesc al termenului de soți, batjocorindu-l poligam (mai multi „soții” sau „soți”), zoofil („însoțire” cu un animal favorit), pedofil („însoțire” cu minori) sau alte dereglări.

3. Codul civil reglementează [deja!] căsătoria bărbat-femeie. Revizuirea articolului 48 din Constituție nu este inutilă?
Revizuirea nu este inutilă. Ceea ce avem în Codul Civil se poate schimba oricând prin simplu vot în Parlament sau printr-o ordonanță guvernamentală. Pe când Constituția nu va putea fi modificată decât prin aceeași procedură complexă și dificilă de acum, adică prin adunarea la vot a cel puțin 30% din electorat!

4. Dar nu există alte priorități (sărăcie, corupție, spitale, scoli etc.) față de acest vot? Organizarea referendumului costă bani care se puteau folosi la școli și spitale?
Toate alegerile costă bani. Consultarea populară costă bani.
Iar acum este vorba de „apărarea statului și a poporului roman de distrugerea sănătății sale profunde.”

Degeaba faci spitale dacă distrugi o țară, dacă îmbolnăvești familia, celula ei de bază.

Ministerul Educației a aprobat deja în buget suma de 72 de milioane de euro pe 2018 (proiectul este pe 5 ani) reeducării părinților și a profesorilor în spiritul ideologiei transgender (adică fiecare poate să-și aleagă genul).
Dacă referendumul va fi validat (minim 6 milioane de români la urne), vom avea ”bărbat și femeie” în Constituție și proiectul Ministerului nu va mai fi pus în aplicare pentru că ar încălca legea fundamentală a țării.
Astfel, statul român va face o economie de 254 milioane de euro (4 ani x 72 milioane de euro = 288 milioane euro minus 34 milioane euro (costul Referendumului) = 254 de milioane de euro ECONOMIE! Încă o dovadă că referendumul este extrem de important și util pentru societatea românească!

5. Ce este cu întrebarea aceea aiurea pe formular? De ce nu scrie clar că este vorba despre căsătorie? Dacă votez ceva ce nu știu?
Întrebarea de pe formular este legal SINGURA care se poate pune. La un referendum consultativ, pe buletin poate fi pusă orice întrebare. Când este vorba de un referendum decizional însă, de modificare a Constituției, întrebarea nu poate fi decât cea din lege (L03/2000). Întrebarea nu o formulează organizatorul referendumului (adică Guvernul). Ceea ce votam este deja stipulat în lege, iar noi votăm acum aprobarea legii, nu conținutulei (care este stabilit și bătut în cuie!). Ceea ce spune legea s-a hotărât deja: ca termenul soțidevine un bărbat și o femeie, ca să fie clar!

6. Ce ne facem dacă schimbă ăștia forma legii și noi votăm pentru forma asta schimbată?
Oricine poate verifica propunerea de revizuire publicată în Monitorul Oficial Nr. 768/18.09.2018, propunere care prin publicare nu mai poate fi schimbată de nimeni până la referendum.

7. Definirea căsătoriei este e o problemă relevantă pentru societate în acest moment ?
Toată agitația mediatică și zbuciumul taberei care se opune referendumului demonstrează relevanța acestui referendum și faptul că atinge un punct sensibil. Și alte state au făcut referendum. Deci, referendumul pentru căsătorie este relevant și pentru noi.

8. Familia firească este un focar de alcoolism și violență?
Familiei normale nu ii sunt caracteristice acestea. Dimpotrivă, ea este un factor de echilibru și de armonie. Violență și abuz se regăsesc într-o măsură mai mare în însoțirile nefirești (statisticile o arată). Revizuirea nu se referă la „familie”, ci la definirea căsătoriei (care stă, într-adevăr, la baza familiei).

9. Voi va opuneți parteneriatului civil ?
Referendumul nu este despre parteneriatul civil. Obiectul este clarificarea definiției căsătoriei – mai precis înlocuirea unui termen vag (atât numeric, cat și sexual), acela de soți, cu bărbat și femeie. Mai precis cu UN bărbat și O femeie.

10. Revizuirea atacă familia mono-parentală sau alte tipuri de familii?
Revizuirea nu afectează statutul nici unui fel de familie existentă (fie că este părinte celibatar cu copil/copii, fie ca este bunic sau bunici cu nepoți etc). Revizuirea stabilește doar care sunt căsătoriile recunoscute în România. Este despre căsătorie.

11. Referendumul este o inițiativă a Bisericii ?
Nu. Inițiativa aparține unui grup de organizații non-guvernamentale și, ulterior, a fost susținută atât de organizații indiferente religios cât și de Biserica Ortodoxă Română (pe ceilalți cetățeni de alte confesiuni așa-zis „creștine”, chiar recunoscute de statul român nu îi amintim aici printre creștini, ei de fapt nefiind botezați – după acrivia dogmatică a învățăturii Bisericii –  ci sunt eretici, nicidecum Biserică sau membri ai Bisericii – n.red.).

12. Inițiatorii revizuirii vor să reglementeze ce fac oamenii în dormitor, în spațiul lor privat?
Nu. Revizuirea Constituției privește doar legământul oficial de la primărie pe care cei doi soți îl fac. Revizuirea propusă nu are legătură cu viața privată a nimănui. Ce fac oamenii cu propria viata și cu propriul lor trup rămâne strict problema lor.

 13. Inițiativa este antieuropeană, putinistă, fascistă, homofobă?
Acestea sunt etichete de scandal, menite sa deturneze o inițiativă bună!

14. Dar nu cumva referendumul acesta este al lui Dragnea?
Nu. Acțiunea a fost demarată demult, de câteva asociații și oameni de rand responsabili, din anul 2015, supraviețuind mai multor guverne (Ponta, Cioloș, Grindeanu și Tudose). Deci, revizuirea nu este sub nici o formă „opera lui Dragnea”. Pe de alta parte, tocmai din cauza legitimității imbatabile a acestui demers, forțele politice îl susțin.

15. Propunerea restrânge dreptul la însoțire al homosexualilor?
Nu. Ai dreptul să te naști și să ai parte de educație. Dar meseria, funcția etc sunt posibilități, nu sunt drepturi. La fel și căsătoria, ea este un acord, o înțelegere oficializată la primărie, nu este un drept. Nu toți avem dreptul la un Ferrari. La fel și cu căsătoria în afara definiției legale: nu avem dreptul să ne căsătorim cu oricine, cu orice și cu oricâți. Referendumul nu poate interzice ceva ce nu există. Persoanele de absolut orice orientare se pot, în mod nediscriminatoriu, căsători dacă: au peste o anumita vârstă, sunt în deplinătatea capacităților mintale și se căsătoresc cu o persoană de sex opus care nu este rudă apropiată.

16. Decizia poporului la referendum va putea fi ignorată, cum a fost referendumul din 2009 (cu 300 parlamentari)?
Nu. Decizia va avea efecte imediate, pentru ca acest referendum este decizional.
A existat în 2009 o consultare publică numită impropriu „referendum” sau „referendum consultativ, prin care oamenii, la inițiativa președintelui, au aprobat reducerea numărului de parlamentari. Nu a fost pusă în practică, deoarece era nevoie de o lege care să fie inițiată ulterior.
În cazul Referendumului din 6-7 octombrie 2018 legea de revizuire a Constituției este redactată, aprobată și publicată.

17. Referendumul dezbină și divizează societatea?
Democrația implică pluralitate de păreri și dezbatere. Tabere pro și contra. Împărțirea societății în aderenți cu opțiuni diferite e ceva normal. Iar acest referendum are potențial mai degrabă unificator, circa 80 – 90% dintre români sunt de acord cu definiția căsătoriei ca uniune dintre un bărbat și o femeie.