Interviu Par Gheorghe Anitulesei -20 Martie 2016 ratacirea Parintelui Boca

-Părintele Serafim Bădilă de la Mănăstirea Ortodoxă Căşiel Cluj a fost ucenicul lui Arsenie Boca şi duhovnic al părintelui Iustin Parvu si l-a influentat pe p Parvu sa creada in inselarea bocaita

-DUHOVNICI,PARINTI DE LA MUNTELE ATHOS AFIRMA CA PARINTELE BOCA ESTE IN IAD

-Parintele ADRIAN FAGETEANU despre RATACIRILE parintelui ARSENIE BOCA :
https://www.youtube.com/watch?v=iUJRBgUB630

-iata ce spune in cartea Parintele Arsenie bOCA in atentia politiei politice din Romania, tiparite la Galati in anul 2009, pagina 91 , spune asa – in declaratiile lui –"Mai mult chiar, ma preocupa, studiind mistica comparata a diferitelor religii superioare, ca sa vad prin proprie experienta, cat se intinde sfera vointei in domeniul vietii sufletesti si biologice."

-nu conteaza neaparat ca P Boca a citit multe carti de magie,ocultism,hipnoza, de Steiner....ci ca le-a experimentat ["proprie experienta"], a intrat in contact cu diavolul practicand acele tehnici orientale,oculte... -nu poti sa experimentezi mistica orientala decat daca pui in practica ["proprie experienta"], si astfel intri in sfera diavolului

-Par. Paulin Lecca, 1949: “„Preacuvioase părinte Arsenie Boca., aveți milă de Sângele pe care Domnul nostru Iisus ‎Hristos L-a vărsat pentru noi ‎toți, aveți milă de turma pe care o păstoriți și aveți ‎milă de sufletul sfinției voastre”. Poate mai târziu o fi ascultat, dar sigur ‎nu sunt, ‎fiindcă n-am văzut o lepădare publică a sa de toate ‎acele rătăciri spiritiste și erezii ‎steineriene! ; "Despre ședințele de spiritism și ideile eretice steineriene ale acestui ieromonah [Arsenie Boca.], ‎aflat în înșelare, mai știau Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, ‎Părintele ‎Benedict Ghiuș, Părintele Adrian Făgețeanu, Părintele Arsenie ‎Papacioc, ‎Părintele Profesor Dumitru Radu ș.a., toți atrăgându-i atenția cu ‎bunăvoință că ‎greșește, dar fără folos"

-in cartea Dionisie_din_Furna_Erminia_picturii_bizantine se arata ca Mantuitorul era saten-roscat vea ochi caprui, cum l-au descris contemporanii, ori daca ne uitam la pictura lui Arsenie Boca vedem ca a fost pictat Mantuitorul cand blond cu ochi albastrii ,cand cu parul saten cu ochi albastri, ceea ce este inca un indiciu care ne arata clar ca Arsenie Boca in vedeniile lui nu l-a vazut pe Hristos, ci a vazut o nalucire draceasca , parintele Boca era intr-o cumplita ratacire

-

Parintele ADRIAN FAGETEANU despre RATACIRILE parintelui ARSENIE BOCA: http://cartearomaneasca.blogspot.ro/2015/12/parintele-adrian-fageteanu-despre.html

"- zice parintele Adrian Fageteanu ca Maica Zamfira nu l-a iubit pe parintele Arsenie Boca numai cu sufletul ci si cu puterea ei pe care o avea intre picioare (sexual)

- zice parintele Adrian Fageteanu ca  Maica Zamfira i-a bagat in cap parintelui Arsenie Boca ca el e cel mai frumos din lume cum a fost Iisus Hristos pe pamant ; Maica Zamfira bagandu-I in cap parintelui Arsenie Boca ca el e cel mai frumos din lume, el [parintele Arsenie Boca] nu a mai luat de model alta persoana [ca sa il picteze pe Mantuitorul] ci s-a uitat in oglinda si a spus asa : <daca Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea lui, de ce sa nu il pictez pe Iisus dupa chipul si asemanarea mea [a parintelui Arsenie Boca]>

-asta e mandrie ,trufie sa se creada parintele Arsenie Boca ca el e cel mai frumos din lume asa cum a zis Maica Zamfira nu cu sufletul din piept ci cu cel dintre picioare

-si zice parintele Adrian Fageteanu ca i-au facut p Boca Acatist si ca atunci cand se duc oamenii la Prislop ,nu ii trimit maicile de acolo sa se spovedeasca la duhovnici, ci ii trimit la mormantul lui Boca ; NU ESTE NORMAL ASA CEVA ZICE PARINTELE ADRIAN FAGETEAN"

SINODUL PANORTODOX DIN CRETA. PRIMELE CONCLUZII (Universul Credintei, TV...

Scrisoarea monahilor Gheron Sava și Gheron Gavriil din Sfântul Munte către PS Longhin, episcop de Bănceni

Preasfinţitului Longhin, Episcop de Bănceni si vicar de Cernauţi  13 iunie 2016

Preasfinţite Părinte,

           În numele multor ieromonahi, monahi şi pusnici mărturisitori ai Sfântului Munte dorim să ne exprimăm toată dragostea, admiraţia, recunoştinţa şi mulţumirea pentru poziţia fermă pe care o aveţi faţă de panerezia ecumenistă, aşa cum o numeşte Sfântul Iustin Popovici, mare mărturisitor al epocii noastre.

         Cunoaştem faptul ca imediat ce aţi aflat despre declaraţia comună dintre Patriarhul Chiril şi căzutul Papă Francisc aţi întrerupt pomenirea Patriarhului Chiril la toate sfintele slujbe în Eparhia Preasfinţiei Voastre, ceea ce arată o dragoste neînfricată către Dumnezeul cel Atotputernic.

        De asemenea, prezenţa Preasfinţiei Voastre la Simpozionul „Sfântul şi Marele Sinod, mare pregătire fără aşteptări” de la Pireu şi cuvântul emoţionant pe care l-aţi rostit, ne-au mişcat profund în a înţelege mai bine responsabilitatea noastră de a mărturisi cu preţul sângelui Adevărul lui Hristos.

        Nu dorim să vă aducem laude, pentru că ştim că ceea ce aţi făcut este datoria unui ierarh al lui Hristos şi aşa ar trebui să procedeze orice ierarh – cu conştiinţa că va da socoteală pentru turma încredinţată lui spre păstorire. Dar din păcate, în aceste vremuri, a face ceea ce este firesc a devenit lucru de laudă şi foarte rar printre noi creştinii, fie monahi, fie preoţi, fie arhierei.

        Ne-am bucurat foarte mult şi de opera filantropică pe care o desfaşuraţi la mănăstirea Preasfiţiei Voastre, care este rodul dragostei de Dumnezeu şi de oameni. Numai o inimă mare poate să poarte de grija de atâţia copii, dintre care mulţi cu nevoi speciale, alţii cu boala secolului SIDA. Numai cineva care iubeşte poate să facă asta. Cu adevărat toate acestea sunt rodul credinţei vii şi înflăcărate în Hristos, Cel care v-a întărit şi vă întăreşte totdeauna spre tot lucrul bun, pentru că aţi ales să-i urmaţi Lui cu adevărat.

      Exemplul pe care l-ati dat prin oprirea pomenirii, care este cea mai clară mărturisire, a fost o întărire permanentă pentru noi monahii atoniţi, care, deşi suntem in Sfantul Munte, suntem prigoniţi şi încercaţi la rândul nostru, acum când incercam sa luminam poporul dreptcredincios.

     Astăzi când am scris scrisoarea aceasta, am aflat că nici Biserica Rusă nu va participa la Sinodul din Creta, ceea ne-a bucurat, dar în acelaşi timp am rămas cu o nelinişte în suflet, pentru că erezia nu a fost înfierată, balaurul nu a murit, ci trăieşte şi duce încă multe vieţi la pierzare.
Atâta timp cât Bisericile care s-au retras din Sinodul Panortodox nu au exprimat clar că motivul retragerii lor este erezia ecumenistă propagată şi de participarea la Consiliul Mondial al aşa-ziselor Biserici şi toate celelalte erezii ecleziologice, cum ar fi erezia Bisericilor nedepline, erezia ramurilor, erezia minimalismului dogmatic, nu s-a stârpit erezia, nu s-a făcut mai nimic.
Până când nu se va înfiera şi condamna sinodal aşa-zisul Consiliu Mondial al Bisericilor şi toate celelalte erezii izvorâte din acest consiliu şi din papism, vom rămâne tulburaţi, vom rămâne neliniştiţi şi nemângâiaţi, vom respira greu mirosul ereziei care ne sugrumă şi în Sfântul Munte, în Facultăţile de Teologie Ortodoxă din toata lumea, în biserici, în predicile ierarhilor ecumenişti, în ideile alterate ale teologilor şi ale mirenilor în general.

     Credem că Dumnezeu a adus vremea ca să se taie acestă erezie a ecumenismului, şi credem că acum e momentul pentru toţi ierarhii mărturisitori ai Ortodoxiei ca să ceară Sinoadelor din care fac parte condamnarea oficială a ereziei eclesiologice ecumeniste care conferă „Har şi Taine şi Biserică” ereticilor.

      Vă scriem aceste gînduri din Sfăntul Munte, unde ziua şi noaptea ne nevoim vărsand lacrimi pentru fiecare cuvant pe care l-am adresat în această scrisoare, care este o lucrare comună a parinţilor marturisitori aghioriţi.

Va sarutam dreapta,
Gheron Sava Lavriotul
Membru al gherondiei Sfintei Manastiri, Marea Lavra, Sfantul Munte
Telefon mobil: +306947011111 fix: +302377-023754

Gheron Gavriil
Sfânta Chilie Aghiou Hristodulu, Sfânta Mănăstire Cutlumus, Sfântul Munte

traducerea din limba greaca a fost realizata de preot Matei Vulcanescu

Sfântul Serafim de Sarov, Rânduieli de viață creștină

„Nu trebuie să ne deschidem inima înaintea altuia fără să fie nevoie; dintre mii de oameni poți găsi doar unul care să îți păstreze taina. Dacă noi n-o păstrăm înlăuntrul nostru, cum putem să nădăjduim că ea va fi păstrată de alții?”

„Nu trebuie să vărsăm din inimă fără să fie nevoie lucrurile cele mai bune care au intrat în ea, pentru că cele adunate pot fi ferite de vrăjmașii văzuți și de cei nevăzuți numai atunci când sunt păzite înlăuntrul inimii. Nu le descoperi tuturor tainele inimii tale.”

„În tot chipul trebuie să ascunzi în tine comoara harismelor, altminteri o vei pierde și nu o vei mai afla. După cum spune din cercare Sfântul Isaac Sirul, mai bun este ajutorul cel din păzire decât ajutorul cel din fapte.”

„Trebuie să fii milostiv față de cei săraci și de cei străini; mult s-au îngrijit pentru aceasta marii luminători și Părinți ai Bisericii.”

„Suntem datori să ne străduim în tot chipul a împlini cuvântul lui Dumnezeu: fiți , dar, milostivi precum și Tatăl vostru este milostiv (Lc. 6, 36), și: milă voiesc, iar nu jertfă (Mt. 9, 13).”
„Când îi întoarcem spatele unui om sau când îl jignim, pe inimă parcă se pune o piatră.”

Sursa: Sfântul Serafim de Sarov, Rânduieli de viață creștină, Editura Sophia, București, 2007

Preotul Adrian Fageteanu despre Patriarhul Daniel

Ieromonahul GHELASIE GHEORGHE un INSELAT. Lucrarea sa „MEDICINA ISIHASTA”, o RATACIRE

Asa-zisa sa sacro-terapie IMBINA PRACTICILE ORIENTALE CU RUGACIUNEA INIMII!

Citez din Gheorghe Ghelasie, ,,Medicina isihasta”, Editura Axis Mundi, 1992, pagina 110:
(majusculele apartin autorului, intreaga lucrare este scrisa in acest fel)

,,In Dedublarile Energetice Mentale, Esenta Mentala din Cap se Uneste cu Energia Acumulativa Gastrica, fac un Fel de Corp Eteric si se Dedubleaza de Corpul Fizic, ce nu este Constiinta Pura de Suflet, ci tot Mental de Corp, Un Paranormal Mental Energetic ce in Ocultism se dovedeste o adevarata Sursa de Miracole Energetice. In Bolile Energiilor Acumulative Gastrice noi ca Medicina Isihasta trebuie sa Descifram aceste Mecanisme, ca sa putem interveni unde este nevoie.”

-scrierile lui ghelasie gheorghe sunt niste aberatii care nu se aseamana nici pe departe cu nici unele din scrierile sfintilor parinti mistici ortodocsi,de exemplu Sf Simeon Noul Teolog,sau Sf Maxim Marturisitorul.Sunt insa aproape identice cu delirurile “mistice” yoghine,dealtfel nu degeaba e foarte popularizat printre yoghini,editura axis mundi la care i s-au publicat “productiile” fiind yoghina.

Eu i-am citit prin anii ’93 cartea despre rugaciunea inimii publicata tot de yoghinii de la axis mundi,si am decis ca nu merita sa-mi mai pierd vremea cu astfel de aberatii cata vreme avem ,slava Domnului,numeroase scrieri de la sfinti parinti ,barbati vrednici duhovnicesti,insiprati de Duhul Sfant care ne invata TOATE cele necesare ca sa ne mantuim.

Si ulterior am aflat de la un ucenic vrednic de incredere al parintelui Staniloe ca parintele ,nu cu mult timp inainte sa moara,le-a spus ca Biserica Ortodoxa Romana ar trebui sa se pronunte repejor (dupa parerea parintelui ca sa nu se propage mai mult inselarea)asupra catorva rataciri actuale, dintre care una este acest parinte ghelasie.

Iar Parintele Arsenie Papacioc le-a raspuns mai demult unor intrebatori despre ghelasie gheorghe ca scrierile lui nu sunt corecte,nici inspirate de Duhul Sfant si zicea,nu fara oarecare simt al umorului, ca fiind publicate cu o scriere atat de greu de citit(litere foarte mici,multe majuscule aiurea…)macar nu incita cu usurinta la studiat.;insa din pacate astazi au multi cititori; si ghelasie are multi “fani”.

Cat despre capacitatea noastra de a lua ce este bun de oriunde e mai bine sa fim circumspecti cu ea ,atata vreme cat nu avem un discernamant duhovnicesc incercat.Mai sanatos ar fi sa mergem sa cerem parerea unor barbati duhovnicesti ca Parintele Arsenie Papacioc pe tema asta,ca nu se stie cata vreme vom mai avea ocazia sa-l intrebam,Dumnezeu sa-l tina sanatos si sa-i dea har.

..................................

pr. Iustin Parvu, pr. Ioanichie Balan, pr Dumitru Staniloaie si pr. Arsenie Papacioc il considera pe pr. Ghelasie inselat. Din pacate invataturile acestui parinte sunt niste rataciri greu de inteles si fara vreo legatura cu ortodoxia.

Pentru exemplificare, iata un citat din cartea “Ne vorbeste pr. Arsenie Papacioc”, vol II:

“P.I.(Pr. Ioanichie): – De miscarea Parintelui Ghelasie de la Frasinei ce ne spuneti? Se amesteca Ortodoxia cu ideile budhiste, cu reîncarnarea, cu plante, cu radacini, cu buruieni…
P.A.(Pr. Arsenie): – Cu pâine harica (parintele râde).
P.I.: – Iei faina, o înmoi si usuci la soare, apoi la umbra, o manânci si zice ca dupa aceea ai har în tine.
P.A.: – Felix e împotriva lor.
P.I.: – Si eu sunt împotriva lor. Eu am vazut o carte a lor, o am în casa, dar nu o mai gasesc. „Isihasm” se numeste. El are multe carti.
P.A.: – E scrisa marunt, nu se poate citi.
P.I.: – Nu numai ca marunt, dar nu întelegi ideile. Totul e pus cu litera mare si, sus, numele lui, apoi titlul cartii: „Isihasm”; mai jos: „Dialog în absolut”, si mai jos: „Editura Axis Mundi”. Asta înseamna „Editura masonica mondiala”. Ca sa stiti. Noi suntem informati în privinta aceasta. Si el colaboreaza cu ei, iar cartea înauntru e plina de însemne budhiste si yoghine: yin si yang, idei de reîncarnare, nici un citat din Biblie, si o semneaza „Ghelasie”. Ati auzit de carti din acestea? Iar pe coperta cartii, culmea, pe coperta mare a cartii, apare steaua lui David si semnul masonic pus ca un blazon, ca o sigla, peste Duhul Sfânt. Deci Duhul Sfânt este cenzurat de sigla masonica.
P.A.: – E ceva amestecat, parinte.
P.I.: – Ceva… Doamne! Si erau cei doi de la Râmnicu Vâlcea, iertati, am vorbit cu ei -eu sunt îndraznet. N-a facut nimic! Am vorbit si cu Înaltul de la Iasi.
P.A.: – Steaua lui David, sa zic asa ca sa fiu înteles, este adoptata de evrei. E „crucea” lor.
P.I.: – O fi de evrei, dar nu trebuie sa o pui peste Duhul Sfânt.
P.A.: – Dar, David, parinte, când a facut steaua aceasta n-a facut-o fara rost, a facut-o Împaratul David. Uite de ce (sa ma scuzati ca va dau o mica explicatie): steaua lui David, când a facut-o el, a considerat ca fiinta omeneasca este în fruntea tuturor lucrurilor creatiei lui Dumnezeu. Si, atunci, el a vrut sa prinda aici omul, care înseamna si femeie. Si, atunci, pentru om, care e tare în umeri, a facut triunghiul cu baza în sus. Un triunghi echilateral. Pentru femeie, care e mare în solduri, pentru nasteri, a pus triunghiul inversat. Si aici e om si femeie. Are o motivatie, numai ca noi nu o acceptam, pentru ca evreii, propriu-zis, nu se astâmpara cu tot ce fac.
P.I.: – Deci, cu Ghelasie Gheorghe, stiti ceva anume? Nu cumva este înrudit cu cazul de la Pucioasa? Eu vad ceva dubios. A spus Parintele Staniloae -va spun ca sa nu uit-, înainte de a muri cu vreo câteva luni ceva: fusesem pe la el, si printre altele spunea si aceasta: „Parinte, avem, în Biserica Ortodoxa Româna sapte cazuri grave care ne îndeparteaza de Ortodoxie”. „Care sunt aceste cazuri, parinte profesor?” „Vladimirestiul, cu toata miscarea lor; al doilea, miscarea de la Mânastirea Recea (a pus-o separat); miscarea cu tatal, fiul si cu duhul sfânt, cu aceia, Gherasim si Arsenie de la Cocosu; Visarion, visarionistii, despre care ati vorbit; Ghelasie de la Frasinei; si Pucioasa. V-am spus, sunt sapte cazuri în care Biserica trebuie sa ia niste masuri. Noi nu putem sa lasam asa.”
http://www.scribd.com/doc/2450518/Ne-vorbeste-Pr1-Arsenie-Papacioc-vol-2?ga_related_doc=1

Rugam mai multa atentie, sa nu cumva sa inmultim sminteala!
Doamne, ajuta!
........................................................................

Parintele Ghelasie Gheorghe zice ca yoga e buna cel putin cea corporala,hatha yoga

Parintele Ghelasie Gheorghe despre yoga: http://www.trilulilu.ro/muzica-tradi...heorghe-desp?b

-ce zice ratacitul de Ghelasie Gheorghe:

-"practica yoga are valoarea ei,fiecare spiritualitate are valoare ei ??!"

-"crestinism + hinduism = metafizica crestina domne,nu trebuie sa combatem spiritualitatea hindusa,orientala"

-"practicile yoga energetice sunt niste valori terapeutice,asta a descoperit si stiinta"

-"sacroterapia crestina fara terapia yoga corporala e incompleta ???!!!" - adica si sfintii ar fi trebuit sa practice hatha yoga domne...

-"de asta a aparut si cartea lui plina de rataciri: medicina isihasta, o carte new-age, plina de inselari"

uite ce zice un duhovnic care a pastrat dreapta credinta ortodoxa,care a fost impotriva ereziilor ,a ecumenismului,a inselarii,a practicilor yoga:

Părintele Ilie Cleopa despre rătăcirea numită yoga: http://cartearomaneasca.blogspot.ro/...ratacirea.html

""Yoga nu este o simplă gimnastică nevinovată, cum vrea să se înţeleagă la prima vedere, ci o practică păgână, vrăjitorească, prin care se invocă în mod conştient sau inconştient forţe malefice (draci), prin acele mantre din limba sanscrită pe care mintea nu le înţelege (Mantra = vers vedic cu valoare magică, adică vrăjitoresc) şi prin poziţiile (asane) corporale adoptate.

Yoghinii cred în zei şi se închină lor (nu cred în Dumnezeul creştinilor). 

Tot sistemul yoga se bazează pe demonica idee a identităţii dintre om şi Dumnezeu (în sensul că sufletul şi Dumnezeu sunt de aceeaşi natură). La această falsă identitate trebuie să ajungă yoghinul - bolnav de mândrie -, în stările lui de aşa-zisă meditaţie spirituală.

Trebuie însă să se ştie că şi cel care nu urmăreşte decât aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja către anumite atitudini spirituale şi experienţe demonice, de care nici măcar nu este conştient.
Potrivit Sfântului Ignatie Briancianinov, există două forme principale de înşelăciune diavolească. Prima şi cea mai spectaculoasă dintre ele apare atunci când cineva se luptă să dobândească un înalt nivel spiritual şi să se învrednicească chiar de viziuni, fără să se fi curăţit de patimi, bazându-se exclusiv pe înţelepciunea sa. Unei asemenea persoane diavolul îi dăruieşte «viziuni» pe măsură.

Există însă şi o formă de înşelăciune diavolească mai obişnuită şi mai puţin spectaculoasă, care nu oferă victimelor ei viziuni extraordinare, ci doar exaltate „sentimente religioase". Aceasta se întâmplă, după cum scrie episcopul Ignatie, „atunci când inima doreşte şi se străduieşte să obţină bucuria cugetărilor sfinte şi dumnezeieşti, nefiind încă pregătită pentru ele". Cel care nu are o inimă înfrântă, cel care se bazează pe faptele sale şi pe vrednicia sa, cel care nu se ţine strâns de învăţătura Bisericii Ortodoxe, ci urmează unei alte «tradiţii», pe baza căreia îşi formează propria concepţie de viaţă, acela este stăpânit de înşelăciune diavolească.

Orice persoană, cât de puţin avizată asupra trăirii duhovniceşti ortodoxe, vede că acest biet „yoghin creştin" este victima unor demoni mai mărunţi, care îi pândesc pe căutătorii de „experienţe spirituale". El a căzut pradă propriilor sale „închipuiri religioase" produse de o minte bolnavă şi de o inimă total nepregătită pentru purtarea unui război nevăzut contra înşelăciunilor diavoleşti.

Nici o ramură din yoga nu are nimic comun cu practicile creştine, deşi se vehiculează o legătură între rugăciunea lui Iisus şi aşa-numita „yoga creştină", ci dimpotrivă, sunt împotriva creştinismului, împotriva poruncilor lui Dumnezeu; cum este şi cazul practicii Tantra-Yoga (desfrâu în comun), care este practicată din nefericire şi în ţara noastră de un număr de tineri, sub conducerea „spirituală" - ca să nu zicem demonică - a lui Gregorian Bivolaru şi care practic a distrus mii de tineri naivi şi creduli.

Părintele Ilie Cleopa în cartea Călăuză în credinţa Ortodoxă

INFLUENTA PRACTICII YOGA ASUPRA TRUPULUI SI A MINTII: http://cartearomaneasca.blogspot.ro/...ga-asupra.html

"In epoca noastră, sistemul yoga este prezentat ca un panaceu pentru cvasitotalitatea problemelor cu care se confruntă omenirea. Pot fi auzite adesea lozinci promotionale de genul „Faceti yoga pentru sănătate si frumusete!“. La început, cineva poate simti într-adevăr o stare de bună dispozitie si revigorare. Este imediat sfătuit să atribuie această îmbunătătire unor anumite „puteri ascunse“ activate prin intermediul asanelor yoghine.

De asemenea, trebuie subliniat că acest sentiment reconfortant însoteste prima etapă a practicării exercitiilor yoga. Ulterior, apar în general probleme serioase, traduse prin dureri ale bazinului, ale coloanei vertebrale, ale genunchilor, ale articulatiilor.

In perioada în care practicam cu asiduitate aceste exercitii, s-a întâmplat să urmăresc în Tesalonic conferinta unui yoghin indian. Vrând să se arate cu orice pret superior celorlalti „concurenti spirituali“ care îsi încep „vânătoarea“ cu afirmatii de genul „yoga = sănătate = frumusete“, el a rostit un adevăr: „Cine face yoga numai pentru a dobândi sănătate si frumusete, e mai bine să facă înot. Nu are nici un motiv să se apuce de yoga. Yoga este pentru cei interesati să evolueze spiritual“. Să vedem în continuare care sunt natura si mijloacele de realizare prin yoga a acestui progres spiritual.

Tinta principală a gimnasticii yoghine, scopul asanelor nu este dezvoltarea sistemului muscular, nici dobândirea mobilitătii fizice. Obiectivul lor este modificarea echilibrului biochimic al organismului uman.

Fiecare grup de asane exercită presiune asupra anumitor glande. Un set de pozitii excită, spre exemplu, glanda tiroidă, provocând o hipersecretie a hormonului tiroxină care se varsă în sânge si modifică întregul metabolism de bază al corpului. Persoana respectivă devine hiperkinetică, lucru pe care îl socoteste însă rezultatul unei „absorbtii de energie din centrele superioare ale universului“ ca urmare a tehnicilor yoghine. în acelasi fel, există asane menite să excite glandele suprarenalele, pancreasul, inclusiv hipofiza - care reglează functionarea tuturor celorlalte glande. Medicina demonstrează că o asemenea stare de tulburare hormonală generalizată determină dereglări majore de perceptie la nivelul tuturor simturilor. Efectele sunt mai intense decât cele produse în urma consumului de alcool sau narcotice.

In ashramul din India al lui Satyananda, amicul meu englez Tony îmi spunea: „Exercitiile de Kriya Yoga mă fac să mă simt de parcă as lua continuu L.S.D.“. Simtea în el o energie debordantă, care se cerea consumată printr-o activitate permanentă si prin efort fizic sustinut. Bietul om nu mai putea sta niciodată locului, fapt ce i-a atras multe neplăceri.

De asemenea, exercitiile yoga axate pe reprimarea prelungită a respiratiei se soldează în majoritatea cazurilor cu cresterea cantitătii de bioxid de carbon din sânge, fenomen pe care cele mai recente descoperiri medicale îl conexează cu producerea unor halucinatii vizuale si auditive, între care senzatia de decorporalizare, de comunicare cu entităti din alte lumi, de materializare spontană a unor corpuri luminoase s.a.m.d.

Este foarte usor pentru cineva neexperimentat duhovniceste să se rătăcească, în lipsa unui criteriu pe seama căruia să discearnă natura evenimentului pe care îl trăieste. Este de provenientă fiziologică? Este o festă jucată de simturi? Este de sorginte psihică, precum halucinatiile psihopatilor care „aud“ voci si au „viziuni“? Sau este un eveniment spiritual? Iar dacă este un eveniment spiritual, de la cine provine? De la Hristos, sau de la Diavol (care are capacitatea de a lua chip de animal, de lumină sau chiar de înger, asa cum arată Scriptura, scrierile patristice si experienta ascetică a Bisericii)?

Iată ce declara Satyananda, vorbind despre tehnicile yoghine: „împreună cu această sansă a eliberării de îngrădiri si neplăceri, există pe de altă parte posibilitatea ca cineva să înnebunească si să-si petreacă restul zilelor într-un ospiciu psihiatric. Din nefericire, aceasta s-a întâmplat unor oameni care au urmat practicile yoghine fără povătuire sau n-au ascultat sfaturile profesorului lor“ (extras din periodicul grecesc „Yoga“, nr. 15/1981, pp. 41-42). Dincolo de încercarea evidentă de transfer a întregii responsabilităti asupra discipolilor, această afirmatie naste întrebarea: de vreme ce aceste exercitii sunt atât de primejdioase, de ce sunt promovate abundent, fără nici un fel de precizări si avertismente, în periodice, cărti si brosuri ilustrate care nu scot în evidentă decât pretinsele lor rezultate binefăcătoare?

Când întâlneam anumiti swami si profesori de yoga trădând foarte grave probleme psihice si solicitam explicatii asupra acestei stări de fapt, mi se spunea cu naturalete că gurul le luase pur si simplu mintea întrucât aceasta le era piedică în evolutia spirituală. Iată până unde poate merge strădania de a oculta adevărul si de a justifica moral crima sufletească.

Acelasi guru Satyananda relatează: „Multi discipoli vin si îmi mărturisesc că au foarte multe probleme sexuale de când fac Kundalini Yoga. Se simt foarte vinovati pentru aceasta. Dacă nu eram eu acolo, ar fi înnebunit. Le spun: Uitati, aceasta este o chestiune pur fiziologică. Lăsati-o să se întâmple!“ (extras din cartea editată în Grecia „învătături ale lui Paramhamsa Satyananda“, voi. VI, Ed. Septembrie 1989, p. 397). Cu alte cuvinte, disfunctionalităti grave ale organismului, al căror impact se răsfrânge dramatic si la nivel psihic, trebuie ignorate ca niste evenimente „pur fiziologice“! Desi un asemenea punct de vedere frizează dementa, el nu trebuie neapărat să socheze. Este reflexul mentalitătii religioase hinduse, care consideră nebunia ca fiind „sfântă“. Am cunoscut în India un brahman care se mândrea că sotia lui este nebună!

Intr-un alt context, Satyananda afirma: „Totusi, oamenii spun că trezirea lui Kundalini este primejdioasă. De ce? Bineînteles, se pot întâmpla si accidente, este posibil să sfârsiti la psihiatrie pentru un timp. Dar totul pe lumea aceasta este un risc. Viata reprezintă un mare risc, si omul trebuie să fie un luptător îndrăznet, gata oricând să riste... Ce se va întâmpla dacă eu exersez Kundalini Yoga si înnebunesc? Atunci veti începe voi să exersati si, dacă înnebuniti, va începe altul. în cele din urmă, vom îmblânzi Kundalini...“ („Yoga“, nr. 5/1981, p. 8). Prin urmare, Satyananda nu numai că le propune dezinvolt tuturor yoghinilor asumarea statutului de simpli cobai într-un experiment incontrolabil, ci recunoaste în plus că el însusi, marele guru, marele iluminat, marele initiat, este expus exact acelorasi riscuri!

Să încheiem acest tablou reamintind si faptul că, de obicei, executantul exercitiilor yoga este instruit să-si concentreze mintea în anumite puncte concrete ale corpului, care diferă în functie de exercitiu. Concomitent, el trebuie să repete în gând sau chiar si cu voce tare o anumită mantră, care am văzut deja că nu este altceva decât o formulă de invocare sau adorare a uneia dintre miile de zeităti hinduse: Shiva, Krishna, Kali, Vishnu, s.a.m.d. Este o altă probă peremptorie a caracterului profund religios al yogăi, si un avertisment asupra implicatiilor duhovnicesti ale practicării acestor exercitii.

Pentru un crestin, consecintele sunt similare cu cele ale apostaziei.""

Consiliu Mondial al Bisericilor (Ereziilor)

citat din cartea : Ecumenismul fără mască

Ecumenismul camuflat loveşte prin instrumentele sale credinţa creştină şi mai ales ortodoxia, care este singura care posedă adevărul şi prin care omul se poate mântui. Iar acest lucru se realizează, după cum am văzut, prin acest Consiliu Mondial al Bisericilor (WCC în eng.  sau CMB în rom).

WCC este instrumentul văzut al ecumenismului şi şi-a început activitatea după cel de-al doilea război mondial.

După primii paşi cu caracter organizatoric al acestui Consiliu, multe Biserici ortodoxe au urmat iniţiativa Patriarhiei de C-pol şi au început să ia parte la adunările ei. Această participare de început nu a provocat nimănui nicio nelinişte, nici chiar zeloţilor ortodoxiei. Aproape nimeni n-a bănuit ceva necurat. Totuşi a fost şi unii ierarhi luminaţi în Biserica ortodoxă care de la început au semnalat furtunile iminente care urmau să bântuie WCC, unul dintre ei fiind mitropolitul Samosului, Irineu.

A mai lansat avertismente şi Evloghie Koritsa Korila care a spus: «Pentru Dumnezeu! Voi ştiţi ce faceţi? Aţi lepădat ca şi ortodocşi caracterul conducerii ecumenice al Bisericii Răsăritene şi aţi lăsat-o în mâinile protestanţilor, ca să ne poarte şi să ne conducă unde vor ei, pentru a arăta lumii că ei deţin în cele din urmă puterea spirituală? Pentru că dacă ei ne-au chemat, se înţelege că doresc să vă treacă de partea lor. Acesta este adevărul. Ce faceţi aşadar? Ce răspuns daţi ca şi greci? Dacă antarţii (partizanii) comunişti vă chemau în munţi ca să purtaţi discuţii cu ei legate de problemele neamului, de fixarea unui regim social care să fie mai potrivit pentru ţară, aţi fi răspuns la invitaţie, v-aţi fi dus? Exact de acelaşi lucru e vorba şi cu aceste adunări religioase»

În general, cei mai mulţi cred că Biserica nu păţeşte nimic dacă reprezentanţii ei se apropie de diferiţi eterodocşi care caută, chipurile cu sinceritate adevărul. Nu este nimic rău în a opune adevărul ortodoxiei înşelării eterodocşilor, zic ei. O astfel de participare se poate crede că are un caracter misionar, pentru că astfel se face cunoscută şi credinţa ortodoxă.

Lucrurile aşa păreau la început, însă n-au ţinut mult. Planurile puse la cale cu dibăcie de puterile întunericului au început să prindă contur. Adevărata faţă a ecumenismului a fost descoperită chiar de către ei înşişi. Pielea de oaie a căzut în urma declaraţiilor reprezentanţilor diferitelor biserici, ce au putut fi auzite la cele patru conferinţe WCC.

Întrunirile WCC

Prima Întrunire

Prima conferinţă de la Amsterdam s-a desfăşurat sub direcţia unei anumite idei centrale. Subiectul a fost «Voia lui Dumnezeu şi neorânduiala omului». Tema acestei conferinţe precum şi altor întruniri nu a cuprins nici un aspect dogmatic. Ea a fost în aşa fel aleasă încât să poată fi abordată de orice confesiune în felul ei propriu. A fost de fapt o ocazie pentru meditaţie şi o abordare lumească a amintitei probleme. Subiectul acesta a fost, aşadar, bun ca pretext pentru discuţii fără să se tragă vreo concluzie mai importantă…

A doua Întrunire

A doua conferinţă a WCC a avut loc la Eveston în 1954 sub deviza: «Hristos este speranţa lumii». În urma acestei întruniri se poate desprinde concluzia că ecumenismul are fixat ca scop nimicirea dogmelor Bisericii celei adevărate, realizând astfel unirea cu toate celelalte «Biserici» care se găsesc în mişcarea ecumenică. Alchimiştii ecumenismului au analizat învăţăturile tuturor confesiunilor creştine, căutând să găsească în fiecare acea parte care să fie apoi prezentată ca parte constitutivă acestei mişcări ecumenice mondiale, a «Marii Biserici» nou create.

La această adunare generală a WCC, reprezentanţii ortodocşi au declarat într-un glas că hotărârile întrunirii se găsesc atât de departe de învăţătura Bisericii noastre, încât este imposibil ca ei să fie de acord cu toţi ceilalţi.

Tot reprezentanţii ortodocşi au fost cei ce au exprimat apoi învăţătura Bisericii ortodoxe, în declaraţii separate. Însă cine le-a mai acordat vreo importanţă? Ecumeniştii au mers mai departe cu planurile lor…

A treia Întrunire

Poziţia intransigentă a Bisericii ortodoxe la a doua conferinţă a WCC nu i-a descurajat pe ecumenişti. Conducătorii lor nevăzuţi ştiu toate secretele pentru a-şi impune reaua credinţă, pregătind cu meticulozitate «giulgiul care să-l arunce peste toate religiile»…Metoda lor de lucru apelează atunci când e cazul şi la şantaj. Iată un exemplu în acest sens: WCC ar putea să ridice, dacă vrea, întreaga lume împotriva prigoanelor ce au loc la adresa creştinilor din Rusia. Această idee a fost lansată ca sperietoare, comuniştilor de la Moscova, de către mişcarea ecumenică. Planul ticluit cu şiretenie a prins, ceea ce a făcut ca a la treia adunare a WCC ce a avut loc la New Delhi în 1961, patriarhia Moscovei să fie obligată de statul comunist să ia şi ea parte. Strategia prin şantaj a ecumenismului a repurtat aşadar cu această ocazie o mare victorie. În acest fel au devenit membrii regulaţi ai mişcării ecumenice nu numai patriarhia Moscovei, ci şi cele ale României, Bulgariei şi Poloniei.

Ce a spus ieri  şi ce face astăzi Biserica Rusiei?

Pentru a înţelege însă cumplitul şantaj la care a fost supusă Biserica Rusească de către ecumenism prin intermediul comuniştilor, trebuie să ne amintim care a fost răspunsul patriarhiei Moscovei atunci când a fost chemată să participe la prima adunare ecumenică.

Sinodul Rusiei din 1948 la însărcinat pe protoiereul G. Razumysky să dea un răspuns oficial la această chemare:

«Biserica Rusească nu a luat şi nu ia parte la nicio întâlnire sau conferinţă ecumenică…

Ezităm în a stabili cauzele pentru care reprezentanţii Bisericii Constantinopolului, de la sectorul ecumenic de activitate, nu refuză să ia parte în tot locul la adunări ce îşi propun rugăciunile împreună cu ceilalţi. Sau poate că patriarhia C-polului a dat uitării cinstea de care se bucură, ca prima între Bisericile autocefale, responsabilă fiind în apărarea canoanelor Bisericii ortodoxe?

Iar în continuare textul precizează:

«Biserica ortodoxă rusă a învăţat întotdeauna că Rusaliile, adică Pogorârea Duhului Sfânt, a avut loc deja şi că creştinii nu trebuie să aştepte o nouă pogorâre a Sfântului Duh, ci cea de-a doua şi slăvită venire a Lui Hristos.

Micşorarea importanţei jertfei unice a Lui Hristos şi profeţia unei noi şi viitoare pogorâri «în ceasul al treilea» prin care se va descoperi aşteptata Împărăţie a Sfântului Duh, este o caracteristică a învăţăturii masonice şi ereticilor. Noua profeţie a unor aşteptate „Rusalii” ecumenice, nu este altceva decât vechiul ecou al învăţăturilor mincinoase al înşelăciunilor acestor eretici».

Iar această hotărâre a Bisericii Ruseşti, semnată apoi şi de întâistătătorii Bisericilor din România, Bulgaria, Poloniei, Albaniei şi Cehoslovacia, precum şi de reprezentanţii patriarhiilor Alexandriei şi Antiohiei, încheie prin următoarele:

«Aducem la cunoştinţa WCC, ca răspuns la invitaţia de a lua parte la întâlnirea de la Amsterdam, în calitate de membrii ai acesteia, că toate Bisericile ortodoxe locale, ce iau parte la întrunirea prezentă, se obligă să refuze participarea la mişcarea ecumenică sub chipul în care ea se înfăţişează astăzi».

Acestea sunt, aşadar, cele declarate cu tărie, cu puţini ani înainte, de Biserica ortodoxă rusă. Poziţia ei în faţa tocmelilor ecumenice asupra credinţei a scos la iveală o linie ortodoxă sănătoasă. Fapt care a fost aprobat şi de celelalte Biserici ortodoxe din statele aflate în spatele cortinei de fier. Cu această orientare au fost de acord şi patriarhia Alexandriei şi Antiohiei.

Ulterior, Biserica rusă a fost supusă cu desăvârşire de către partid, ceea ce a făcut ca vocea ei autentică să nu se mai audă. Comunismul a vrut din interese politice ca ea să fie implicată în mişcarea ecumenică şi în ecumenism.

Întregul ansamblu al Bisericilor aflate în statele comuniste, ce se află sub influenţa Moscovei, este reprezentat astăzi în WCC. Toate Bisericile ortodoxe locale au devenit mădulare ale ecumenismului (afară de Biserica rusească a diasporei de sub conducerea arhiepiscopului Filaret)

Astfel că, la New Delhi, în 1961, ereziile şi înşelăciunile au făcut front comun. Sub stindardul WCC s-au unit laolaltă toate blasfemiile, contradicţiile şi înşelările umane.

A patra Întrunire

A patra Adunare WCC, ultima până astăzi, a avut loc la Upsala în 1968. Ea a ales ca deviză sau subiect de dezbătut cuvintele Lui Hristos: «Iată Eu pe toate le fac noi».

Au participat la ea 140 de reprezentanţi de la toate Bisericile locale. Ecumeniştii, adică conducerea mişcării ecumenice i-a tratat cu tact. Au aplicat acea strategie care nu forţează nimic, tocmai pentru a evita reacţiile de împotrivire şi de nemulţumire. Desigur că n-au renunţat cu ceva la planurile lor. Încă de la început au ţinut să sublinieze care e scopul unirii pe care o urmăresc. Deschiderea conferinţei a fost ca un adevărat şoc electric pentru ortodocşi întrucât organizatorii au ţinut să fie citită o rugăciune ecumenistă care spunea:

«O Dumnezeule Tată, Tu poţi să le faci pe toate noi. Ne încredinţăm Ţie. Ajută-ne ca să trăim pentru alţii, căci şi dragostea Ta se întinde peste toţi oamenii. Să căutăm şi să cercetăm adevărul pe care nu l-am cunoscut…»!!!

Reprezentanţii Bisericilor ortodoxe trebuie să fi simţit groază şi cutremur în momentul acela. S-ar fi cuvenit să strige cu glas puternic şi să-l mărturisească pe Hristos, ridicându-se în picioare şi zicând:

– Faceţi o greşeală domnilor ecumenişti. Rugăciunea voastră este pentru noi o blasfemie. Noi am cunoscut deja Adevărul. Adevărată şi vie ne este credinţa. Adevărul este însuşi Hristos. «Eu sunt calea, Adevărul şi viaţa». Ce adevăr să mai căutăm?… Voi, ceilalţi trebuie să căutaţi şi să cercetaţi…

Din păcate, însă, nicio voce de protest nu s-a auzit, nici un reprezentant ortodox n-a părăsit sala în momentul acela înfricoşător de trădare.

Din fericire, Biserica Greciei n-a participat la această conferinţă trădătoare, chiar dacă n-a făcut-o neapărat din motive de credinţă. Cu toate acestea, însistăm ca Biserica Greciei să iasă cât de repede din această organizaţie paneretică care este WCC…

Prin aceste adunări care au avut loc deja ni s-a descoperit deja că ecumenismul nu are în vedere să facă cunoscut Adevărul, ci dispariţia lui şi a credinţei ortodoxe care îl deţine, prin cultivarea ambiguităţii.

Ecumenismul duşmanul de moarte al Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească

Din toate declaraţiile ecumeniştilor de la cele patru Adunări generale reiese clar că se urmăreşte un anumit plan şi se tinde către un scop mai înainte stabilit. Puterile întunericului, consecvente acestui plan, avansează tot mai mult pentru a dezarticula creştinismul, fapt pentru care atacă din răsputeri dogma Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Acestea sunt deja fapte oficiale, confirmate de declaraţiile blasfematoare pe care ecumeniştii înşişi le-au făcut în cadrul Adunărilor WCC.

Încă de la prima Adunare de la Amsterdam, ecumeniştii şi-au concentrat eforturile pentru alterarea, desfiinţarea dogmei Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.

Primul vorbitor al acestei întruniri, Gustav Ollen, după ce la început a dat impresia că este întru-totul ortodox, şi-a arătat adevăratul chip mai pe urmă, când a afirmat:

«Biserica (cea adevărată) este sinteza tuturor bisericilor» şi «că toţi creştinii sunt membrii acestei Biserici»

În acest fel şi-ar fi dorit Ollen să fie Biserica, nu Una, ci o sinteză, unită fiind cu toate înşelăciunile.

Un alt profesor Klarens Kreig, pe parcursul discursului său, a explicat auditoriului ce trebuie înţeles prin termenul catholic, echivalându-l cu întreg, integral.

Conform acestui înţeles, crezul sau simbolul nostru de credinţă va fi rostit astfel : «Cred într-una sfântă, integrală (integratoare) şi apostolească Biserică»

Iar în ce priveşte harismele Sfântului Duh, profesorul le vede ca «deviaţie/abatere» (de la normal, părând, probabil, prea restrictive), «ori, zice el, în Biserică trebuie să existe o mare varietate de expresie».

La această primă Adunare ecumenică a WCC a vorbit şi profesorul ecumenist Ioan Grek, care a lovit în dogma Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. El a atacat cu o şi mai mare ascuţime, decât predecesorii, termenii de credinţă ai Bisericii Lui Hristos. S-a referit la Biserică ca la «Marea Biserică», care în concepţia lui «îi cuprinde pe toţi creştinii indiferent de convingere sau mărturisire». Cu alte cuvinte, «Biserica» ecumenistului Grek este un mozaic, un amestec de erezii, adevăruri, minciuni şi înşelări. Este acea «Biserică» care îi acceptă pe toţi din toate confesiunile.

Crezi în adevăr? Eşti acceptat. Crezi în minciună? Iarăşi eşti acceptat. Eşti creştin ortodox? Găseşti şi tu acolo adăpost. Eşti eretic? «Marea Biserică» te primeşte, nu este respins nimeni.

Toţi sunt chemaţi, la grămadă, fără să-i pese cuiva de Adevăr, pentru că în acest amestec, care se urmăreşte intenţionat, Adevărul dispare, se estompează. Se încearcă, de fapt, nu ca cei înşelaţi să găsească Adevărul, ci să-l piardă şi aceia care îl posedă, adică cei care mai cred într-o Biserică Sfântă, Sobornicească şi Apostolescă.

«Sfânta Scriptură la muzeu»!

La prima Adunare ecumenică, renumitul profesor de dogmatică de la Universitatea Regală, Karl Barth, cunoscut pentru simpatiile sale comuniste, a afirmat că vede ca singură soluţie pentru Biserică, renaşterea ei în ecumenism, în unirea bisericilor.

Tot el a spus, «cartea, dogmatica, cateheza, educaţia bisericească, Sfânta Liturghie, propovăduirea au ajuns exponate de muzeu».

Auziţi creştini şi vă cutremuraţi! După acest domn, toate cele sfinte şi cinstite sunt perimate şi au ajuns exponate de muzeu. Iar acesta, vezi Doamne, se consideră teolog. Acest om, spuneţi-mi, vorbeşte de Dumnezeu sau spune nebunii? Astfel de lucruri au ajuns să susţină apărătorii ecumenismului şi la o astfel de teologie şi credinţă suntem chemaţi şi noi ortodocşii unindu-ne cu ei.

Trebuie subliniat că astfel de oameni luptă pentru «unirea Bisericilor» sub acoperământul WCC. Sunt acei care se pregătesc să ducă Sfânta Scriptură la muzeu, care au de gând să desfiinţeze Sfânta Liturghie şi Tainele pe motiv că ar fi perimate.

Ei lovesc în dogmele Bisericii, pentru că îşi doresc să fie scoase din creştinism, adică exact ceea ce reprezintă coloana ei vertebrală.

Ne permitem acum să-i întrebăm pe ecumeniştii din tabăra noastră, după toate aceste declaraţii mai mult decât edificatoare, cu ce se deosebesc de atei? Nu văd că luptă pentru ecumenism toţi ereticii, ateii, masonii şi comuniştii, întru-un cuvânt toţi antihriştii?

Dar, poate că este interesat cu adevărat de ce înseamnă creştinismul şi Biserica acest filocomunist, pe nume Karl Barth, care susţine că «singura speranţă a creştinilor de a supravieţui în epoca actuală este căutarea unei mod adecvat prin care să poată fuziona cu acel curent, de acum vital, al prezentului – care este comunismul mondial»?

Ecumenismul încearcă să lovească dogma Bisericii ortodoxe, atacând ultimul şi cel mai important paragraf al Simbolului de credinţă, acela care vorbeşte de Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. În faţa ecumenismului pălesc multe erezii, cum ar fi arianismul ce fost condamnat de primul Sinod Ecumenic.

Sau poate că teologhiseşte, atunci când profeţeşte despre iminenta catastrofă a creştinismului? Oare n-a citit niciodată, ca teolog, asigurarea pe care Hristos ne-o face zicând: «că nici porţile iadului nu vor putea zdrobi Biserica», fapt care, cel puţin până acum, s-a dovedit adevărat în ciuda tuturor atacurilor întunericului?

Ecumenismul actual, pentru a lovi în dogmă, încearcă unirea tuturor ereziilor, devenind astfel erezia tuturor ereziilor. Iar acum îşi  arogă şi statutul de Biserică şi încercă să fie cinstită precum Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, uzurpând locul adevăratei Biserici a Lui Hristos.

Ecumenismul cuprinde în sine, prin unirea ce o doreşte, toate ereziile de la vechiul arianism, monofizitism, monotelism până la superstiţiile şi ereziile moderne. Toate celelalte erezii au încercat să zdruncine primele articole ale Crezului, ecumenismul actual însă, se pregăteşte să lovească cel mai important paragraf al Simbolului, cel referitor la unicitatea şi apostolicitatea Bisericii. (care cuprinde şi dă mărturie  practic pentru toate celelalte articole de credinţă)."

Sfantul si Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe: Lucruri pe care trebuie sa le stim

Parintele Matei Vulcanescu de la Biserica „Panaghia Odighitria” din Pireu, Biserica Greciei raspunde la intrebarea: 
Care va fi efectul „Sfântului şi Marelui Sinod” ce se va ţine în Creta asupra creștinilor ortodocși de pretutindeni (dacă se vor aproba la Sinod textele pregătitoare adoptate la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale de la Chambésy din ianuarie 2016)? 

În primul rând, efectul va fi distorsionarea învăţăturii Bisericii în mintea ortodocșilor, sau mai bine zis pecetluirea acestei distorsionări, deja existente. Creștinii Ortodocși sunt astăzi influențați de diferite idei relativiste, nu îşi cunosc în mare parte propria credință. Ortodoxia nu este o credinţă relativistă, ci mărturiseşte că nu există alte adevăruri în afară de Hristos, care a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”, şi că nimeni nu poate dobândi Viaţa veşnică fără a se uni cu Hristos în Biserica cea Una, Trupul Lui. 

Cu toate acestea, astăzi mulți cred că şi Romano-Catolicii sunt Biserică (Biserici Surori, „cei doi plămâni ai Bisericii”), şi mai mulți cred că se mântuiesc şi cei care nu sunt ortodocși, şi chiar şi mai mulţi nu au nimic împotriva rugăciunii împreună cu cei de alte credinţe şi a preluării diferitelor idei protestante şi păgâne.

 Toate aceste idei vor fi pecetluite de acest Sinod, arătând o stare de fapt. Călcând în picioare învăţătura Bisericii, se va pierde identitatea ortodoxă, iar în Locaşurile Sfinte învăţătura ortodoxă nu va mai fi exprimată de către preoții care vor propovădui noua credință relativistă.

 Este exact începutul oricărei căderi din Biserica lui Hristos, cea Una, Sfântă, Catholică şi Apostolică, adică Biserica Ortodoxă. Orice reper pentru sfințenie va fi desființat, așa încât toată lupta sfinţilor pentru păstrarea purităţii credinței ortodoxe va fi făcută netrebnică. Va fi creat „ortodoxul” de tip nou, care are ca valori supreme Libertatea, Egalitatea şi Fraternitatea, așa cum afirmă textele pregătitoare de la Sinodul din Creta. 

[”Contribuția creștinismului ortodox la stabilirea în lume a idealurilor creștine de pace, fraternitate și libertate” indică explicit duhul în care trebuie citite toate celelalte puncte. ”Pacea (egalitatea), libertatea, fraternitatea” este o celebră lozincă masonică și în nici un caz creștinismul nu are nevoie de o aliniere la lumea aceasta, oricît de ademenitoare, trufașă și bogată s-ar arăta ea. De aceea părerea cum că al Optulea Sinod va fi unul străin de Duhul Ortodoxiei este demult răspîndită printre creștini, căpătînd uneori forme apocaliptice.]

Aceasta va fi o alienare a oamenilor faţă de Ortodoxie, cu consecința principală a pierderii mântuirii sufletului! Iată de ce acordăm atâta importanţă cunoaşterii învăţăturii Ortodoxe în raport cu învăţăturile noi ale acestui așa-zis „Sinod”. În istorie au fost multe sinoade tâlhăreşti, sinoade care au încercat să schimbe învăţătura Bisericii şi să legitimeze alte concepţii. Nu e exclus să mai avem unul. Dar cine îl va accepta în conştiinţa şi în mărturisirea sa, şi nu se va îngrădi de cei care-l acceptă, va fi departe de Adevărul Hristos Dumnezeu şi Evanghelia Sa.

REALITATEA ROMÂNEASCĂ familia - Virgiliu Gheorghe, Florian Bichir, ...

In Romania la ora actuala treaba e clara, Art. 277 din CODUL CIVIL zice ca " Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex."

"mai mult art 277 continua :"Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România."

-deci conform codului civil :"Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi ; În sensul prezentului cod, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie."

-mai clar :"Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii.
(2) Bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie."

-deci casatoriile dintre homosexuali sunt interzise in Romania

Jocuri de putere - Familia - 02.06. 2016

„Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie"

Noul cod civil Familia
CAPITOLUL VI
Încetarea persoanei juridice

SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii speciale

Art. 258
Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora, precum şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea şi educarea copiilor lor.

(4) În sensul prezentului cod, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie.


Art. 259
Căsătoria
(1) Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii.
(2) Bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie.


CAPITOLUL II
Încheierea căsătoriei

SECŢIUNEA 1
Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei

Art. 277
Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu căsătoria
(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex.
(2) Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.

Sfantul si Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe - ce stim si ce nu stim...