Majoritatea
celor dintre noi au fost martorii semnelor exterioare ale consumului masiv de alcool: mersul poticnit, cuvintele ieșind cu greu
din gură și pierderile de memorie. Oamenii care au băut au necazuri cu
echilibrul, judecata si coordonarea mișcărilor. Ei reacționează lent la
stimuli, de aceea băutul înainte de a conduce mașina este atât de periculos.
Toate aceste semne fizice intervin datorită modului în care alcoolul afectează
creierul și sistemul nervos central.
Alcoolul
afectează biochimia creierului prin modificarea nivelelor de neurotransmițători.Neurotransmițătorii sunt mesageri biochimici care
transmit semnalele prin întreg corpul, semnale prin care se controlează
procesele gândirii, comportamentului și emoției. Neurotransmițătorii sunt fie excitatori,
însemnând că ei stimulează activitatea bioelectrică a creierului, sau inhibitori,
însemnând că ei micșorează activitatea bioelectrică a creierului. Alcoolul
sporește efectele neurotransmițătorului inhibitor GABA (Gamma-Amino Butyric Acid) din creier.
GABA cauzează mișcările cu încetinitorul, și exprimarea greoaie care intervin
adesea la alcoolici. În același timp, alcoolul inhibă neurotransmițătorul
excitator glutamat. Suprimarea acestui
stimulant are ca rezultat un tip similar de încetinire fiziologică. În plus pe
lângă sporirea GABA și micșorarea glutamatului din creier, alcoolul mărește
cantitatea de dopamină din
centrul recompensei aflat în creier, ceea ce creează o senzație de plăcere care
intervine atunci când cineva servește o băutură.
Alcoolul
afectează diferitele regiuni ale creierului în moduri diferite:
Cortexul cerebral
În
această regiune, unde își au sediul procesarea
gândurilor și conștiința, alcoolul micșorează activitatea centrilor inhibitori
ai comportamentului, făcând mai puțin inhibată persoana; încetinește procesarea
informațiilor provenite de la ochi, urechi, gură și alte organe de simț; și
inhibă procesele de gândire, făcând gândirea clară un lucru mult mai dificil
pentru acea persoana.
Cerebel
Alcoolul
afectează acest centru al mișcării și echilibrului, având ca rezultat mersul
amețit și dezechilibrat pe care îl asociem cu așa-numita stare „beat de îl
aduni de pe jos”.
Hipotalamusul și glanda pituitară
Hipotalamusul
și glanda pituitară coordonează funcțiile involuntare ale creierului și
eliberarea de hormoni. Alcoolul micșorează activitatea centrilor nervoși din hipotalamus
care controlează excitarea și activitatea sexuală. Deși impulsul sexual ar
putea crește, performanțele sexuale descresc.
Măduva spinării
Această
zonă a sistemului nervos manevrează funcții involuntare precum
respirația, conștiința și temperatura corpului. Prin acționarea asupra măduvei spinării, alcoolul induce somnolență.
Mai poate de asemenea să încetinească respirația și să coboare temperatura
corporală, ceea ce poate constitui o amenințare mortală.
Pe
termen scurt alcoolul poate cauza pierderi de conștiință – pierderi
de memorie pe termen scurt în care oamenii uită ce s-a petrecut pe perioade
întregi de timp. Efectele pe termen lung asupra creierului pot fi chiar si mai
vătămătoare.
Alcoolul și creierul: pe termen lung
Consumul
de alcool pe termen lung poate lăsa vătămări permanente, cauzând micșorarea
volumului cerebral și ducând la deficiențe ale fibrelor nervoase ce transportă
informații între celulele creierului. Mulți alcoolici dezvoltă o afecțiune
numită sindromul Wernicke-Korsakoff,
care este cauzat de o deficiență de tiamină (o vitamină a complexului B).
Această deficiență apare deoarece alcoolul interferează cu modul în care corpul
absoarbe vitaminele B. Oamenii cu sindromul Wernicke-Korsakoff experimentează
confuzie mentală și lipsă de coordonare a mișcărilor, și ar mai putea avea
probleme și cu învățarea și memoria.
Corpul
răspunde la introducerea continuă de alcool ajungând să depindă de acesta.
Această dependență cauzează schimbări pe terme lung cu efect
de slăbire a funcțiilor în biochimia cerebrală. Creierul se obișnuiește cu
prezența regulată de alcool prin modificarea producției de neurotransmițători.
Dar când o persoană se oprește sau reduce drastic băutura, într-un interval de
24 până la 72 de ore creierul intră în ceea ce este cunoscut drept sevraj,
întrucât încearcă să își reajusteze biochimia. Simptomele sevrajului includ
dezorientare, halucinații, delirium tremens, greață, transpirație și crize
convulsive.
Alcoolul și restul corpului
Consumarea cantităților excesive de alcool
poate vătăma grav sănătatea, afectând ficatul, rinichii, inima, creierul și
sistemul nervos central.
Am
discutat deja vătămările pe termen lung asupra creierului. În timp, alcoolul
poate efectua deteriorări grave și asupra altor părți ale corpului.
Ficatul
Ficatul
este deosebit de vulnerabil la efectele alcoolului, deoarece este organul în
care alcoolul și alte toxine sunt metabolizate (descompuse în alte substanțe
mai puțin vătămătoare care trebuie înlăturate din corp). Consumul de alcool pe
o perioadă lungă de timp poate duce la hepatita alcoolică, sau inflamarea
ficatului. Simptomele acestei afecțiuni includ grețuri, vărsături, febră, pierderea
poftei de mâncare, dureri abdominale și gălbinare (icter, o îngălbenire a
pielii). Până la 70% dintre persoanele cu hepatită alcoolică dezvoltă ciroză. La
această afecțiune, țesutul hepatic este înlocuit cu un țesut cicatricial, care
în cele din urmă face ca ficatul să nu mai poată funcționa.
Stomacul
Alcoolul
irită mucoasa stomacului și a intestinelor, cauzând vărsături, greață și în
cele din urmă ulcere.
Pancreasul
Pancreasul
eliberează hormonii insulină și glucagon, care regularizează modul în care este
descompusă și utilizată hrana de către corp pentru energie. Consumul de alcool
pe termen lung poate duce la inflamații ale pancreasului (pancreatite).
Cancer
Cercetările
indică faptul că în cazul consumului de alcool pe termen lung sporesc riscurile
de cancer al gurii, gâtului, laringelui și esofagului.
Efectele
alcoolului sunt și mai marcante la adulții peste 65 de ani, deoarece corpurile
lor nu mai metabolizează alcoolul la fel de bine ca cele ale tinerilor adulți.
Femeile de asemenea au mai mari dificultăți în a metaboliza alcoolul decât
bărbații, deoarece ele sunt în mod obișnuit mai mici și mai ușoare. De asemenea
alcoolul poate fi mortal atunci când
este combinat cu anumite medicamente, precum analgezicele, tranchilizantele și
antihistaminicele.
Sindromul alcoolismului fetal
Alcoolul este deosebit de periculos
pentru copiii nenăscuți. Expunerea la alcool încă din pântecul mamei poate duce
la sindromul alcoolismului fetal, prima cauză de afecțiune mentală care poate
fi prevenită.
Înlăuntrul
fătului se dezvoltă, se multiplică și formează conexiuni celulele embrionare
care vor forma în cele din urmă creierul. Expunerea la alcool încă din uter
poate vătăma aceste celule, afectând dezvoltarea câtorva structuri din creier,
inclusiv cea a ganglionilor bazali (responsabili cu memoria spațială și cu alte
funcții cognitive), cerebelul (implicat în echilibru și coordonarea mișcărilor)
și corpul calos (ajută comunicarea dintre emisferele stângă și dreaptă ale
creierului). Când bebelușii sunt expuși
în uter la alcool, la oricare stadiu al sarcinii, mai târziu în viață ei au mai
multe dificultăți cu învățarea, memoria și atenția. Mulți se nasc și cu un cap
mai mic decât este normal și cu malformații faciale. Fiindcă cercetătorii nu
cunosc cu exactitate cât de mult alcool ar trebui să bea o mamă pentru a cauza
vătămări fătului, se recomandă cu strictețe ca femeile însărcinate să se abțină
de la alcool pe durata sarcinii.
Modalități de tratare a alcoolismului
Tratamentul
alcoolismului ar putea include:
Detoxifiere
Aceasta
implică abținerea de la alcool cu scopul de a evacua complet alcoolul din
corpul persoanei, și este nevoie de o perioadă de la patru la șapte zile. Cei
care recurg la detoxifiere, adesea iau și medicamente pentru a preveni delirium
tremens-ul și alte simptome ale sevrajului alcoolic.
Medicamente
Oamenii
pot lua medicamente precum disulfiram sau naltrexonă pentru a preveni o
recurență odată ce au încetat să mai bea. Naltrexona reduce dorința da a bea
prin blocarea centrilor din creier care simt plăcere atunci când se consumă
alcool. Disulfiramul cauzează o severă reacție fizică la alcool, care include
grețurile, vărsăturile și durerile de cap. În 2004, FDA (Agenția Americană
pentru Medicamente și Alimente) a mai aprobat și medicamentul acamprostat, care
suprimă poftele prin vizarea substanțelor biochimice din creier afectate de
alcool.
Consiliere
Sesiunile
de consiliere individuale sau de grup pot ajuta un alcoolic în recuperare să
identifice situațiile în care ar putea fi tentat să utilizeze alcoolul și să
găsească modalități de ocolire a dorinței de a bea ce apare în acele situații.
Unul dintre programele de recuperare cele mai cunoscute este cel al
Alcoolicilor Anonimi (AA).
Prin
acest program în 12 pași, alcoolicii în recuperare se întâlnesc regulat pentru
a se sprijini unul pe celălalt de-a lungul procesului de recuperare.
Eficacitatea acestor programe variază funcție de severitatea problemei, de
factorii sociali și psihologici implicați și de angajamentul individual la
proces. Un studiu din 2001 a găsit că 80% dintre oamenii care au trecut
printr-un program în 12 pași precum cel al AA, au rămas abstinenți șase luni
după aceea, comparativ cu 40% dintre oamenii care nu au trecut printr-un astfel
de program.
Studiile
au mai găsit că de fapt combinația dintre medicamente și terapie funcționează
mai bine decât numai unul dintre ele singur. Medicamentele abordează
dezechilibrele biochimice care cauzează dependența de alcool, în timp ce
terapia ajută oamenii să facă față abstinenței.
Din
nefericire, nu există „vindecare” pentru alcoolism. Alcoolicii în
recuperare trebuie să acționeze permanent pentru a preveni reîntoarcerea la
alcool.