Preotul Adrian Fageteanu despre Patriarhul Daniel

Parintele ADRIAN FAGETEANU despre RATACIRILE parintelui ARSENIE BOCA

din inregistrarea audio:

“-cand a fost parintele Adrian Fageteanu la manastirea Sambata de Sus,l-a intalnit pe parintele Arsenie Boca in Biserica , si a intrat o femeie in Biserica si parintele Arsenie Boca a zis :”Marie ,de unde aceasta obraznicie ? Fiind un hram important la manastire tu toata noaptea te-ai destrabalat cu Simion” ; parintele Adrian Fageteanu a ramas uimit, a crezut ca parintele Arsenie Boca era clarvazator ; dupa aceea parintele Adrian Fageteanu si-a amintit din Biblie cand fariseii au adus pe femeia prinsa cu adulter, si au spus Moise ne-a poruncit sa ucidem cu pietre,…Mantuitorul niciodata nu a vorbit in public de pacatele cuiva, nu a vrut nici pe Iuda sa-l dezvaluie ,decat la insistentele lui Ioan, ;deci diavolul [zice parintele Adrian Fageteanu ] i-a aratat parintelui Arsenie Boca ca femeia aceea a destrabalat cu Simion.

-zice parintele Adrian Fageteanu ca parintele Arsenie Boca ar fii fost sfant daca nu era Maica Zamfira

- zice parintele Adrian Fageteanu ca Maica Zamfira nu l-a iubit pe parintele Arsenie Boca numai cu sufletul ci si cu puterea ei pe care o avea intre picioare (sexual)

- zice parintele Adrian Fageteanu ca orice pictor din lume are voie sa-si aleaga un model ; Maica Zamfira i-a bagat in cap parintelui Arsenie Boca ca el e cel mai frumos din lume cum a fost Iisus Hristos pe pamant ; Maica Zamfira bagandu-I in cap parintelui Arsenie Boca ca el e cel mai frumos din lume, el [parintele Arsenie Boca] nu a mai luat de model alta persoana [ca sa il picteze pe Mantuitorul] ci s-a uitat in oglinda si a spus asa : <daca Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea lui, de ce sa nu il pictez pe Iisus dupa chipul si asemanarea mea [a parintelui Arsenie Boca]>

-asta e mandrie ,trufie sa se creada parintele Arsenie Boca ca el e cel mai frumos din lume asa cum a zis Maica Zamfira nu cu sufletul din piept ci cu cel dintre picioare

-si zice parintele Adrian Fageteanu ca i-au facut p Boca Acatist si ca atunci cand se duc oamenii la Prislop ,nu ii trimit maicile de acolo sa se spovedeasca la duhovnici, ci ii trimit la mormantul lui Boca ; NU ESTE NORMAL ASA CEVA ZICE PARINTELE ADRIAN FAGETEAN

Parintele ADRIAN FAGETEANU despre RATACIRILE parintelui ARSENIE BOCA

-din inregistrarea audio:

“-cand a fost parintele Adrian Fageteanu la manastirea Sambata de Sus,l-a intalnit pe parintele Arsenie Boca in Biserica , si a intrat o femeie in Biserica si parintele Arsenie Boca a zis :”Marie ,de unde aceasta obraznicie ? Fiind un hram important la manastire tu toata noaptea te-ai destrabalat cu Simion” ; parintele Adrian Fageteanu a ramas uimit, a crezut ca parintele Arsenie Boca era clarvazator ; dupa aceea parintele Adrian Fageteanu si-a amintit din Biblie cand fariseii au adus pe femeia prinsa cu adulter, si au spus Moise ne-a poruncit sa ucidem cu pietre,…Mantuitorul niciodata nu a vorbit in public de pacatele cuiva, nu a vrut nici pe Iuda sa-l dezvaluie ,decat la insistentele lui Ioan, ; deci diavolul [zice parintele Adrian Fageteanu ] i-a aratat parintelui Arsenie Boca ca femeia aceea a destrabalat cu Simion.

-zice parintele Adrian Fageteanu ca parintele Arsenie Boca ar fii fost sfant daca nu era Maica Zamfira

- zice parintele Adrian Fageteanu ca Maica Zamfira nu l-a iubit pe parintele Arsenie Boca numai cu sufletul ci si cu puterea ei pe care o avea intre picioare (sexual)

- zice parintele Adrian Fageteanu ca orice pictor din lume are voie sa-si aleaga un model ; Maica Zamfira i-a bagat in cap parintelui Arsenie Boca ca el e cel mai frumos din lume cum a fost Iisus Hristos pe pamant ; Maica Zamfira bagandu-I in cap parintelui Arsenie Boca ca el e cel mai frumos din lume, el [parintele Arsenie Boca] nu a mai luat de model alta persoana [ca sa il picteze pe Mantuitorul] ci s-a uitat in oglinda si a spus asa : <daca Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea lui, de ce sa nu il pictez pe Iisus dupa chipul si asemanarea mea [a parintelui Arsenie Boca]>

-asta e mandrie ,trufie sa se creada parintele Arsenie Boca ca el e cel mai frumos din lume asa cum a zis Maica Zamfira nu cu sufletul din piept ci cu cel dintre picioare

-si zice parintele Adrian Fageteanu ca i-au facut p Boca Acatist si ca atunci cand se duc oamenii la Prislop ,nu ii trimit maicile de acolo sa se spovedeasca la duhovnici, ci ii trimit la mormantul lui Boca ; NU ESTE NORMAL ASA CEVA ZICE PARINTELE ADRIAN FAGETEAN

Ieromonah Adrian Făgeţeanu - Credinţă şi credulitate

din cartea: De ce caută omulcontemporan semne, minuni şi vindecăriparanormale?

Precum ştim, „diavolul umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8). În setea lui neostoită de a amăgi pe cât mai mulţi, tatăl minciunii şi urzitorul vicleniei îşi întinde răutăţile chiar şi sub masca binelui, încercând (prin această stratagemă) să-i abată pe oameni de la Calea Adevărului şi a Vieţii, pe numeroasele căi ale minciunii şi ale pierzării. Şi nu sunt puţini cei care-1 urmează spre iad, fermecaţi de seducătoarele lui viclenii.

„... mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi” (Matei 24, 11).

 Cu toate că majoritatea românilor se declară creştini ortodocşi care ţin la tradiţia şi cultura strămoşească, evlavia multora dintre ei este deviată spre forme eronate de manifestare a  ei.  Mai  mult,  există  şi  în  motivaţia  lor  religioasă  o  anumită  obsesie  terorizantă  a

„farmecelor” şi „făcăturilor” necurate, obsesie care deseori îi paralizează în demersul lor raţional-iubitor către Dumnezeu. Relaţia de iubire cu Dumnezeu, liberă şi conştientă, este astfel dispreţuită şi chiar înlocuită cu una contractuală, magică, marcată pregnant de o frică de natură ocultă. De aceea creştinii trebuie lămuriţi în credinţă ca să nu se lase intimidaţi de meşteşugirile diavolului şi ale proorocilor lui.

„Credinţa este o putere de legătură care înfăptuieşte unirea desăvârşită, nemijlocită şi mai presus de fire a celui ce crede cu Dumnezeu Cel crezut”. Ea presupune deci deschiderea omului, prin puterea harului dumnezeiesc, către dialogul iubitor cu Dumnezeu. Iar actul de credinţă angajează omul întreg, cu tot sufletul şi cu tot trupul. Credinţa nu e doar o adeziune intelectuală la învăţătura creştină despre Dumnezeu, ci este un mod de viaţă susţinut de harul divin. De fapt este răspunsul mulţumitor al omului la chemarea iubitoare a lui Dumnezeu, Cel ce ne-a iubit mai întâi şi S-a descoperit nouă. Credinţa se bazează, aşadar, pe acceptarea făgăduinţelor lui Dumnezeu Care ni Se descoperă prin Iisus Hristos şi pe împlinirea poruncilor Lui în viaţă.

Credinţa foloseşte puterile raţiunii, dar descoperă omului taine, realităţi duhovniceşti şi dumnezeieşti superioare raţiunii şi, prin aceasta, dă omului un nou orizont în cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lumii zidite de El. Prin „credinţa lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6), omul Îl întâlneşte pe Dumnezeu, Cel ce este mai presus de toate, se uneşte iubitor şi înţelegător cu El, se face el însuşi templu sfinţit al lui Dumnezeu şi centru de iradiere a iubirii Lui între semeni.

Credulitatea însă, ca stare de acceptare simplă, fără discernământ şi fără rezerve a unor învăţături, este o atitudine nefirească şi păguboasă a omului leneş faţă de cele ale vieţii spirituale. Acesta caută şi aşteaptă mereu soluţii ieftine, fără nevoinţe, fără Cruce adică, nu-şi foloseşte trezvia şi raţiunea în posibilităţile lor fireşti, ci şi le adoarme printr-o nepunere a lor în lucrare, devenind astfel o ţintă foarte uşor de atins de către cei care nu doresc mântuirea oamenilor.

Astfel, speculând neştiinţa şi naivitatea multora în materie de viaţă religioasă, numeroşi prooroci, mediumi şi vindecători, apăruţi mai ales în ultimii paisprezece ani, unii mai exotici, alţii mai tradiţionalişti, le exploatează credulitatea, într-un mod plin de viclenie. Iar oamenii slabi şi neştiutori, care cad în plasa înşelării aruncată de aceşti impostori, pe lângă paguba materială suferită - nu mică -, deseori îşi pierd şi sănătatea fizică şi spirituală. Şi încă nu sunt puţine cazurile de deznădejde, de lepădare de Ortodoxie  şi, deci, de mântuire, prin care diavolul şi ucenicii lui îşi măresc palmaresul criminal.

Sunt oameni (tineri mai ales) care, după ce trec prin fel de fel de „experienţe spirituale”, ajung la o stare critică de disperare şi de neîncredere în ceilalţi, stare ce le produce o izolare de semeni şi un dezechilibru psihic adesea

ireversibil. Sunt tineri care, din neştiinţă, din exaltare sau din mândrie, îşi ruinează viaţa, epuizându-şi energiile

sufleteşti şi trupeşti prin yoga şi prin alte practici oculte, ajungând fie în robia patimilor şi a ereziilor, fie la boli psihice, fie chiar la suicid. Însă şi pentru ei oricând este timp de pocăinţă, de înviere din păcat, prin Hristos şi în Biserică.