luni, 25 iulie 2016
Preotul care nu mai pomeneste episcopulul eretic, de mare cinste e invrednicit
Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol din Pidalion ne spune că cei (Preotul) care opresc pomenirea pentru că episcopul e în erezie, atunci acei preoţi nu numai că nu se fac vinovaţi de schismă, ci şi de mare cinste sunt învredniciţi, ca unii care au ferit Biserica de schismă, tocmai prin oprirea pomenirii şi îngrădirea de Episcopul ce învaţă erezia.
Unii au impresia greşită că dacă nu mai pomenesc Episcopul, s-au rupt de Biserică. Biserica este Hristo-centrică, nu Episcopo-centrică. Dacă Episcopul învaţă ortodox, atunci el păstrează Ierarhia şi Succesiunea Apostolică, dacă însă nu învaţă ortodox, nu mai are niciun rol, numit fiind minciuno-episcop (Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol).
Sf. Ierarh Marcu Evghenicul a murit în afara comuniunii cu Patriarhia Constantinopolului, rupându-se de ea, şi a cerut ca la înmormântarea lui să nu vină vreun Episcop sau vreun cleric care semnase unirea cu papistaşii.
Mulţi sfinţi mari (Sf. Teodor Studitul, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Ioan Damaschin, etc.) au întrerupt comuniunea cu episcopii eretici, iar după mintea unor „teologi” ar însemna că aceşti sfinţi nu sunt sfinţi, ci „schismatici” şi „rupţi de Biserică”.
Nu este vorba de „revoltă” sau de „repulsie” faţă de un om sau Patriarh, ci e vorba de îngrădire faţă de erezia promovată de acel om sau Patriarh.
vineri, 22 iulie 2016
Emisiunea Jocuri de Putere Ioana Picoș Făgădaru vs Remus Cernea
în dezbaterea privind apărarea drepturilor familiei naturale.
joi, 21 iulie 2016
Cine s-a făcut străin de Biserica Sobornicească [ORTODOXA]?
SĂ VEDEM ACUM CE SPUN SFINTII PĂRINTI!!
Ereticii sunt vrajmasi ai adevarului si ai lui Dumnezeu ( Psalm 36, 20 ) . Ereticii sunt fii ai celui viclean ( Matei 13, 38 ) , carora nu ne putem increde ( Ioan 2, 24 ) . Ereticii, fiind vrajmasi ai lui Dumnezeu ( Psalm 36, 20 si 91, 9 ) , nu avem voie sa-i iubim, ca pe crestini, ca ei sunt ” fii ai diavolului ” , ” pui de vipera ” ( Matei 3, 7; 12, 34; 23, 33; Luca 3, 7 ) .
Cu ereticii nici nu avem voie sa ne rugam ( canonul 10 si 64 Apostolic ) . Pacatul lor este impotriva Duhului Sfant, care ” nu are iertare nici in veacul de acum, nici in cel viitor ” ( Matei 12, 31-32; Marcu 3, 29; Luca 12,10 ) . Pe eretici nici in casa nu avem voie sa-i primim, nici ” buna ziua ” sa le zicem ( II Ioan l, 10-11; Sfantul Efrem Sirul, Tomul III, pag.156 ) .
„De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace.
Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească”.Sf. Ioan Gură de Aur
Si celor ce se află în unire duhovnicească cu aceşti eretici sau îi sprijină pre ei, sau apără noul lor eres ecumenist, închipuindu-l drept dragoste frăţească şi drept unire a creştinilor despărţiţi care, chipurile, se va întîmpla, ANATEMA
Efeseni 4:5 ~ “Este un Domn, o Credinta, un Botez.”
Canonul 64 al Sfintilor Apostoli ~ “Daca vreun cleric sau laic intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sa se roage, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca.”
Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343) ~ “Nu este ingaduit ereticilor a intra in casa lui Dumnezeu daca staruie in eres.”
Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea ~ “Nu se cuvine a primi binecuvintarile ereticilor, care sunt mai mult absurditati decit binecuvintari.”
Canonul 15 al Sinodului al Noualea din Constantinopol (861)
“Cei ce propovaduiesc public eresul sau il invata in Biserici, sa fie indepartati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schisma si sfarima unitatea Bisericii.”
“Cei ce propovaduiesc public eresul sau il invata in Biserici, sa fie indepartati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schisma si sfarima unitatea Bisericii.”
Sfintul Efrem Sirul (+379)
“Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!
“Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!
Sfintul Chiril al Alexandriei (+444)
“Daca cineva schimba ceva in sfintele si dumnezeiestile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luam drept clarviziune, ci drept crima si abatere de la dogma si pacatuire impotriva lui Dumnezeu.”
“Daca cineva schimba ceva in sfintele si dumnezeiestile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luam drept clarviziune, ci drept crima si abatere de la dogma si pacatuire impotriva lui Dumnezeu.”
Sfintul Teodor Studitul (+826)
“Atunci cind Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cirmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi cistiga existenta? … Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramine nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramii tacut si dezinteresat?”
“Sinodul nu este aceasta: sa se intruneasca simplu ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se intruneasca in numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapinirea de a incalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra… Sf. Ioan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati in comuniune cu ei.”
“Atunci cind Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cirmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi cistiga existenta? … Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramine nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramii tacut si dezinteresat?”
“Sinodul nu este aceasta: sa se intruneasca simplu ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se intruneasca in numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapinirea de a incalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra… Sf. Ioan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati in comuniune cu ei.”
Sfintul Nichifor Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului (+828)
“Si chiar daca foarte putini ramin inlauntrul Ortodoxiei si a bunei credinte, acestia sunt Biserica si in miinile lor se gaseste autoritatea si apararea asezamintelor Bisericii.
“Si chiar daca foarte putini ramin inlauntrul Ortodoxiei si a bunei credinte, acestia sunt Biserica si in miinile lor se gaseste autoritatea si apararea asezamintelor Bisericii.
Sfintul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073)
“Pazeste-te, fiule, de cei cu credinta strimba si de toate discutiile lor, caci si pamintul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce traieste in Credinta Ortodoxa isi va mintui sufletul. Fiindca nu exista o alta credinta mai buna, decit curata si sfinta noastra Credinta Ortodoxa … De asemenea, fiule, nu se cade sa lauzi o credinta straina. Cine lauda o credinta straina face la fel ca si cel care-si huleste propria credinta. Cine lauda credinta sa si pe cea straina e un fatarnic si apropiat de erezie … Daca cineva iti spune: “Credinta noastra si a voastra este de la Dumnezeu”, atunci, fiule, raspunde-i asa: “Fatarnicule! Cum pot fi amindoua de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singura Credinta, un singur Botez. (Efeseni 4,5)
“Pazeste-te, fiule, de cei cu credinta strimba si de toate discutiile lor, caci si pamintul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce traieste in Credinta Ortodoxa isi va mintui sufletul. Fiindca nu exista o alta credinta mai buna, decit curata si sfinta noastra Credinta Ortodoxa … De asemenea, fiule, nu se cade sa lauzi o credinta straina. Cine lauda o credinta straina face la fel ca si cel care-si huleste propria credinta. Cine lauda credinta sa si pe cea straina e un fatarnic si apropiat de erezie … Daca cineva iti spune: “Credinta noastra si a voastra este de la Dumnezeu”, atunci, fiule, raspunde-i asa: “Fatarnicule! Cum pot fi amindoua de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singura Credinta, un singur Botez. (Efeseni 4,5)
duminică, 17 iulie 2016
Omul lui D-ZEU - Parintele Longhin Jar!
Prea Sfintitul Longhin Jar despre sinodul dracesc din Creta: „Acolo s-au adunat SATANIȘTII, MASONII care vor sa distruga credinta ortodoxa
-nu are nici o putere nici un patriarh,ierarh...fara duhul Sfant ,fara adevarul credintei ortodoxe , nu are puterea de a lega si dezlega
-trebuie sa iesim din Consiliul Mondial al Bisericilor,din erezia ereziilor, din ecumenism
-tradatorii ierarhi,patriarhi..care au fost la sinodul din Creta si accepta erezia ecumenista, accepta si alte "biserici" decat cea ortodoxa, sa se pocaiasca, si rusine sa le fie, se vor intoarce ca niste carpe spurcate ,murdare inapoi in tara la popor ; ce vor sa faca sa tradeze credinta ortodoxa a sfintilor de la cele 7 sinoade ecumenice ? ; nu-i mai iarta Dumnezeu, e pacat impotriva Duhului Sfant
-sa pastrati dreapta credinta ortodoxa fratilor"
-nu are nici o putere nici un patriarh,ierarh...fara duhul Sfant ,fara adevarul credintei ortodoxe , nu are puterea de a lega si dezlega
-trebuie sa iesim din Consiliul Mondial al Bisericilor,din erezia ereziilor, din ecumenism
-tradatorii ierarhi,patriarhi..care au fost la sinodul din Creta si accepta erezia ecumenista, accepta si alte "biserici" decat cea ortodoxa, sa se pocaiasca, si rusine sa le fie, se vor intoarce ca niste carpe spurcate ,murdare inapoi in tara la popor ; ce vor sa faca sa tradeze credinta ortodoxa a sfintilor de la cele 7 sinoade ecumenice ? ; nu-i mai iarta Dumnezeu, e pacat impotriva Duhului Sfant
-sa pastrati dreapta credinta ortodoxa fratilor"
sâmbătă, 9 iulie 2016
luni, 4 iulie 2016
Parintele Ghelasie Gheorghe lauda yoga demonica
Ieromonahul GHELASIE GHEORGHE un INSELAT. Lucrarea sa „MEDICINA ISIHASTA”, o RATACIRE
http://cartearomaneasca.blogspot.ro/2...
Asa-zisa sa sacro-terapie IMBINA PRACTICILE ORIENTALE CU RUGACIUNEA INIMII!
Citez din Gheorghe Ghelasie, ,,Medicina isihasta”, Editura Axis Mundi, 1992, pagina 110:
(majusculele apartin autorului, intreaga lucrare este scrisa in acest fel)
,,In Dedublarile Energetice Mentale, Esenta Mentala din Cap se Uneste cu Energia Acumulativa Gastrica, fac un Fel de Corp Eteric si se Dedubleaza de Corpul Fizic, ce nu este Constiinta Pura de Suflet, ci tot Mental de Corp, Un Paranormal Mental Energetic ce in Ocultism se dovedeste o adevarata Sursa de Miracole Energetice. In Bolile Energiilor Acumulative Gastrice noi ca Medicina Isihasta trebuie sa Descifram aceste Mecanisme, ca sa putem interveni unde este nevoie.”
-scrierile lui ghelasie gheorghe sunt niste aberatii care nu se aseamana nici pe departe cu nici unele din scrierile sfintilor parinti mistici ortodocsi,de exemplu Sf Simeon Noul Teolog,sau Sf Maxim Marturisitorul.Sunt insa aproape identice cu delirurile “mistice” yoghine,dealtfel nu degeaba e foarte popularizat printre yoghini,editura axis mundi la care i s-au publicat “productiile” fiind yoghina.
Parintele Arsenie Papacioc le-a raspuns mai demult unor intrebatori despre ghelasie gheorghe ca scrierile lui nu sunt corecte,nici inspirate de Duhul Sfant si zicea,nu fara oarecare simt al umorului, ca fiind publicate cu o scriere atat de greu de citit(litere foarte mici,multe majuscule aiurea…)macar nu incita cu usurinta la studiat.;insa din pacate astazi au multi cititori; si ghelasie are multi “fani”
pr. Iustin Parvu, pr. Ioanichie Balan, pr Dumitru Staniloaie si pr. Arsenie Papacioc il considera pe pr. Ghelasie inselat. Din pacate invataturile acestui parinte sunt niste rataciri greu de inteles si fara vreo legatura cu ortodoxia.
"P.Ioanichie.: – Deci, cu Ghelasie Gheorghe, stiti ceva anume? Nu cumva este înrudit cu cazul de la Pucioasa? Eu vad ceva dubios. A spus Parintele Staniloae -va spun ca sa nu uit-, înainte de a muri cu vreo câteva luni ceva: fusesem pe la el, si printre altele spunea si aceasta: „Parinte, avem, în Biserica Ortodoxa Româna sapte cazuri grave care ne îndeparteaza de Ortodoxie”. „Care sunt aceste cazuri, parinte profesor?” „Vladimirestiul, cu toata miscarea lor; al doilea, miscarea de la Mânastirea Recea (a pus-o separat); miscarea cu tatal, fiul si cu duhul sfânt, cu aceia, Gherasim si Arsenie de la Cocosu; Visarion, visarionistii, despre care ati vorbit; Ghelasie de la Frasinei; si Pucioasa. V-am spus, sunt sapte cazuri în care Biserica trebuie sa ia niste masuri. Noi nu putem sa lasam asa.”
https://www.scribd.com/doc/28335736/N...
...........................................
ce zice ratacitul de Ghelasie Gheorghe: -"practica yoga are valoarea ei,fiecare spiritualitate are valoare ei ??!" -"crestinism + hinduism = metafizica crestina domne,nu trebuie sa combatem spiritualitatea hindusa,orientala" -"practicile yoga energetice sunt niste valori terapeutice,asta a descoperit si stiinta" -"sacroterapia crestina fara terapia yoga corporala e incompleta ???!!!" - adica si sfintii ar fi trebuit sa practice hatha yoga domne... -"de asta a aparut si cartea lui plina de rataciri: medicina isihasta, o carte new-age, plina de inselari" uite ce zice un duhovnic care a pastrat dreapta credinta ortodoxa,care a fost impotriva ereziilor ,a ecumenismului,a inselarii,a practicilor yoga: Părintele Ilie Cleopa despre rătăcirea numită yoga: http://cartearomaneasca.blogspot.ro/2014/11/parintele-ilie-cleopa-despre-ratacirea.html ""Yoga nu este o simplă gimnastică nevinovată, cum vrea să se înţeleagă la prima vedere, ci o practică păgână, vrăjitorească, prin care se invocă în mod conştient sau inconştient forţe malefice (draci), prin acele mantre din limba sanscrită pe care mintea nu le înţelege (Mantra = vers vedic cu valoare magică, adică vrăjitoresc) şi prin poziţiile (asane) corporale adoptate. Yoghinii cred în zei şi se închină lor (nu cred în Dumnezeul creştinilor). Tot sistemul yoga se bazează pe demonica idee a identităţii dintre om şi Dumnezeu (în sensul că sufletul şi Dumnezeu sunt de aceeaşi natură). La această falsă identitate trebuie să ajungă yoghinul - bolnav de mândrie -, în stările lui de aşa-zisă meditaţie spirituală. Trebuie însă să se ştie că şi cel care nu urmăreşte decât aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja către anumite atitudini spirituale şi experienţe demonice, de care nici măcar nu este conştient. "
duminică, 3 iulie 2016
Duminica a 2-a după Rusalii (a Sfinților români)
http://sfintiromani.ro/ro/pagina/13/bine-ati-venit.html
Toţi sfinţii români din calendarul Bisericii Ortodoxe Române
Ianuarie:
(10) Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti;
(13) Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic;
(25) Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului.
Februarie:
(29) Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman din Dobrogea.
Cuvânt plin de mult folos, despre Sfinţii Părinţi din pustia sketică şi despre darul deosebirii
Către egumenul Leontie (1)
Deci când m-am dus în pustia sketică, unde erau cei mai încercaţi Părinţi dintre monahi,
împreună cu sfântul Gherman, cu care mă împrietenisem încă de pe când eram copil de
scoală, apoi în oaste, precum si în vieaţa călugărească, am văzut pe Avva Moise, bărbat
sfânt, care strălucea nu numai în lucrarea virtuţilor, ci si în contemplare. Drept aceea
ne-am rugat acestuia cu lacrimi, să ne spună cuvânt de zidire, prin care să putem
ajunge la desăvârşire. Acesta mult fiind rugat ne-a grăit: «Fiilor, toate virtuţile şi
îndeletnicirile, au un scop anumit, după care potrivindu-se cei ce privesc spre el
, ajung la ţinta dorită». Lucrătorul de pământ, răbdând când văpaia soarelui, când
asprimea gerului, îşi lucrează pământul având ca scop să-l curăţească de mărăcini şi
pălămidă, iar ca ţintă ultimă să se bucure de rod. Cel ce face neguţătorie nu se gândeşte
la primejdiile de pe mare sau de pe uscat, «i se osteneşte cu toată sârguinţa pentru
neguţătoria sa, având ca scop câştigul ce-i va veni din ea, iar ca ţintă ultimă bucuria de pe
urma câştigului». Ostaşul nu se gândeşte la primejdiile războiului, nici la necazurile petrecerii
printre streini, având ca scop înaintea sa în treapta ostăşească şi ca ţintă ultimă câştigul
de pe urma dregătoriei sale. Aşadar şi chinul nostru are un scop şi o ţintă ultimă a lui,
pentru care răbdăm de bună voie toată osteneala şi truda. De aceea postul nu ne
osteneşte, nevoinţa privegherii ne înveseleşte, cetirea şi meditarea Scripturilor o facem
cu dragă inimă, truda lucrului, ascultarea, lepădarea de toate lucrurile pământeşti,
petrecerea în această pustie, toate cu dragoste le săvârşim.
Dar voi, care aţi nesocotit patria, neamul şi toată lumea şi v-aţi înstreinat de ele, venind la
noi, care suntem nişte oameni de rând şi proşti, spuneţi-mi care este scopul vostru?
Şi ce ţintă ultimă aţi avut înainte, când aţi făcut aceasta? Iar noi răspunzând am zis:
«Pentru împărăţia Cerurilor». La aceasta Avva Moise a zis: «Bine aţi răspuns în ce
priveşte ţinta ultimă, dar care e scopul, de la care nicicum abătându-ne, putem să
ajungem la împărăţia Cerurilor? în privinţa aceasta n-aţi răspuns». Iar când am mărturisit
că nu ştim, ne-a răspuns bătrânul: «ţinta ultimă a făgăduinţii noastre este, cum aţi
zis, împărăţia lui Dumnezeu, iar scopul, fără de care este cu neputinţă a ajunge
la sfârşitul acela, este curăţia inimii. Deci spre acest scop trebue să fie îndreptată minte
a noastră totdeauna, iar când s-ar întâmpla să se abată inima noastră puţin din calea cea
dreaptă, îndată să o întoarcem, îndreptând-o spre scopul urmărit, ca după o riglă a
zidarului. Aceasta ştiind-o sfântul apostolul Pavel, zice: «Cele dinapoi uitându-le si spre
cele dinainte întinzându-mă, la ţintă alerg, la răsplătirea chemării celei de sus a lui
Dumnezeu». Drept aceea pentru acest scop le facem si noi toate, pentru acesta pe toate
le nesocotim» şi patria, şi neamul, şi averile, şi toată lumea, ca să dobândim curăţia
inimii. Iar de vom uita de scopul acesta, vom fi nevoiţi, ca unii ce umblăm prin întunerec
şi călătorim alăturea de calea cea dreaptă, să ne poticnim de multe si să rătăcim.
Căci multora li se întâmplă că, nesocotind la începutul lepădării de lume avuţia, banii
si toată lumea, mai pe urmă se aprind de mânie şi ură pentru o carte, o sapă, un condei,
sau un ac. N-ar pătimi aceasta, dacă şi-ar aminti de scopul pentru care au nesocotit ei
toate lucrurile şi lumea însăşi.
Căci pentru dragostea aproapelui dispreţuim bogăţia, ca nu cumva,
sfădindu-ne pentru ea si sporindu-ne aplecarea spre mânie, să cădem din
dragoste. Când deci pentru lucruri de nimica arătăm aceeaşi mânie împotriva
fratelui, am căzut de la scop şi nu avem niciun folos de la lepădarea de lume.
Ştiind aceasta fericitul Apostol, a zis: «De-aş da trupul meu să fie ars, iar dragoste
nu am, de niciun folos nu-mi este». De aci învăţăm că desăvârşirea nu vine
odată cu lepădarea de avere şi de lucruri, ci după dobândirea dragostei,
ale cărei însuşiri acelaşi Apostol le descrie astfel: «Dragostea nu pizmuieşte,
nu se mânie, nu se îngâmfă, nu se întărâtă, nu gândeşte răul». Toate acestea
împreună alcătuiesc curăţia inimii. Pentru aceasta se cade să facem toate: să
dispreţuim banii, să stăruim în post şi priveghere cu bucurie şi în cetiri de psalmi
să petrecem. Iar de vom fi vreodată împiedicaţi de la acestea de vreo pricină
binecuvântată, să nu dăm uitării pe aceea.
Căci nu este aşa de mare folosul de pe urma postului, pe cât ar fi de mare paguba
de pe urma mâniei; nici folosul din cetire, cât vătămarea din dispreţuirea şi
întristarea fratelui. Posturile, priveghierile, cetirea Scripturilor, lepădarea de avere
şi lepădarea de toată lumea, nu sunt desăvârşirea însăşi, ci, precum s-a zis,
uneltele desăvârşirii. Căci nu într-acestea stă desăvârşirea, ci cu acestea se
câştigă. Deci în zadar ne lăudăm cu postul, cu privegherea, cu sărăcia şi cu cetitul
Scripturilor, dacă n-am dobândit dragoste, către Dumnezeu şi către deaproapele.
Căci cel ce a dobândit dragostea, are pe Dumnezeu în sine şi mintea lui de-a-pururi
este la Dumnezeu».
Cuvânt plin de mult folos, despre Sfinţii Părinţi din pustia sketică şi despre darul deosebirii
Către egumenul Leontie (1)
Datoria ce mi-am luat-o faţă de prea fericitul
Părinte (papă) Castor, de a-i istorisi vieaţa
Sfinţilor Părinţi şi învăţătura lor, datorie pe care mi-am împlinit-o în parte prin cele
ce i-am scris odinioară, Prea Sfinţite Leontie, despre rânduiala vieţii de obşte si despre
cele opt patimi ale răutăţii, îmi pusesem acum în gând să o duc la îndeplinire în chip
desăvârşit. Dar aflând că pomenitul Ierarh, părăsindu-ne, s-a mutat din vieaţa aceasta
la Hristos, am socotit că e de trebuinţă să întregesc istorisirea celor ce lipsesc si să le
trimit ţie, celui ce a moştenit virtutea aceluia si, cu ajutorul lui Dumnezeu, grija mănăstirii.
Sfinţilor Părinţi şi învăţătura lor, datorie pe care mi-am împlinit-o în parte prin cele
ce i-am scris odinioară, Prea Sfinţite Leontie, despre rânduiala vieţii de obşte si despre
cele opt patimi ale răutăţii, îmi pusesem acum în gând să o duc la îndeplinire în chip
desăvârşit. Dar aflând că pomenitul Ierarh, părăsindu-ne, s-a mutat din vieaţa aceasta
la Hristos, am socotit că e de trebuinţă să întregesc istorisirea celor ce lipsesc si să le
trimit ţie, celui ce a moştenit virtutea aceluia si, cu ajutorul lui Dumnezeu, grija mănăstirii.
Deci când m-am dus în pustia sketică, unde erau cei mai încercaţi Părinţi dintre monahi,
împreună cu sfântul Gherman, cu care mă împrietenisem încă de pe când eram copil de
scoală, apoi în oaste, precum si în vieaţa călugărească, am văzut pe Avva Moise, bărbat
sfânt, care strălucea nu numai în lucrarea virtuţilor, ci si în contemplare. Drept aceea
ne-am rugat acestuia cu lacrimi, să ne spună cuvânt de zidire, prin care să putem
ajunge la desăvârşire. Acesta mult fiind rugat ne-a grăit: «Fiilor, toate virtuţile şi
îndeletnicirile, au un scop anumit, după care potrivindu-se cei ce privesc spre el
, ajung la ţinta dorită». Lucrătorul de pământ, răbdând când văpaia soarelui, când
asprimea gerului, îşi lucrează pământul având ca scop să-l curăţească de mărăcini şi
pălămidă, iar ca ţintă ultimă să se bucure de rod. Cel ce face neguţătorie nu se gândeşte
la primejdiile de pe mare sau de pe uscat, «i se osteneşte cu toată sârguinţa pentru
neguţătoria sa, având ca scop câştigul ce-i va veni din ea, iar ca ţintă ultimă bucuria de pe
urma câştigului». Ostaşul nu se gândeşte la primejdiile războiului, nici la necazurile petrecerii
printre streini, având ca scop înaintea sa în treapta ostăşească şi ca ţintă ultimă câştigul
de pe urma dregătoriei sale. Aşadar şi chinul nostru are un scop şi o ţintă ultimă a lui,
pentru care răbdăm de bună voie toată osteneala şi truda. De aceea postul nu ne
osteneşte, nevoinţa privegherii ne înveseleşte, cetirea şi meditarea Scripturilor o facem
cu dragă inimă, truda lucrului, ascultarea, lepădarea de toate lucrurile pământeşti,
petrecerea în această pustie, toate cu dragoste le săvârşim.
Dar voi, care aţi nesocotit patria, neamul şi toată lumea şi v-aţi înstreinat de ele, venind la
noi, care suntem nişte oameni de rând şi proşti, spuneţi-mi care este scopul vostru?
Şi ce ţintă ultimă aţi avut înainte, când aţi făcut aceasta? Iar noi răspunzând am zis:
«Pentru împărăţia Cerurilor». La aceasta Avva Moise a zis: «Bine aţi răspuns în ce
priveşte ţinta ultimă, dar care e scopul, de la care nicicum abătându-ne, putem să
ajungem la împărăţia Cerurilor? în privinţa aceasta n-aţi răspuns». Iar când am mărturisit
că nu ştim, ne-a răspuns bătrânul: «ţinta ultimă a făgăduinţii noastre este, cum aţi
zis, împărăţia lui Dumnezeu, iar scopul, fără de care este cu neputinţă a ajunge
la sfârşitul acela, este curăţia inimii. Deci spre acest scop trebue să fie îndreptată minte
a noastră totdeauna, iar când s-ar întâmpla să se abată inima noastră puţin din calea cea
dreaptă, îndată să o întoarcem, îndreptând-o spre scopul urmărit, ca după o riglă a
zidarului. Aceasta ştiind-o sfântul apostolul Pavel, zice: «Cele dinapoi uitându-le si spre
cele dinainte întinzându-mă, la ţintă alerg, la răsplătirea chemării celei de sus a lui
Dumnezeu». Drept aceea pentru acest scop le facem si noi toate, pentru acesta pe toate
le nesocotim» şi patria, şi neamul, şi averile, şi toată lumea, ca să dobândim curăţia
inimii. Iar de vom uita de scopul acesta, vom fi nevoiţi, ca unii ce umblăm prin întunerec
şi călătorim alăturea de calea cea dreaptă, să ne poticnim de multe si să rătăcim.
Căci multora li se întâmplă că, nesocotind la începutul lepădării de lume avuţia, banii
si toată lumea, mai pe urmă se aprind de mânie şi ură pentru o carte, o sapă, un condei,
sau un ac. N-ar pătimi aceasta, dacă şi-ar aminti de scopul pentru care au nesocotit ei
toate lucrurile şi lumea însăşi.
Căci pentru dragostea aproapelui dispreţuim bogăţia, ca nu cumva,
sfădindu-ne pentru ea si sporindu-ne aplecarea spre mânie, să cădem din
dragoste. Când deci pentru lucruri de nimica arătăm aceeaşi mânie împotriva
fratelui, am căzut de la scop şi nu avem niciun folos de la lepădarea de lume.
Ştiind aceasta fericitul Apostol, a zis: «De-aş da trupul meu să fie ars, iar dragoste
nu am, de niciun folos nu-mi este». De aci învăţăm că desăvârşirea nu vine
odată cu lepădarea de avere şi de lucruri, ci după dobândirea dragostei,
ale cărei însuşiri acelaşi Apostol le descrie astfel: «Dragostea nu pizmuieşte,
nu se mânie, nu se îngâmfă, nu se întărâtă, nu gândeşte răul». Toate acestea
împreună alcătuiesc curăţia inimii. Pentru aceasta se cade să facem toate: să
dispreţuim banii, să stăruim în post şi priveghere cu bucurie şi în cetiri de psalmi
să petrecem. Iar de vom fi vreodată împiedicaţi de la acestea de vreo pricină
binecuvântată, să nu dăm uitării pe aceea.
Căci nu este aşa de mare folosul de pe urma postului, pe cât ar fi de mare paguba
de pe urma mâniei; nici folosul din cetire, cât vătămarea din dispreţuirea şi
întristarea fratelui. Posturile, priveghierile, cetirea Scripturilor, lepădarea de avere
şi lepădarea de toată lumea, nu sunt desăvârşirea însăşi, ci, precum s-a zis,
uneltele desăvârşirii. Căci nu într-acestea stă desăvârşirea, ci cu acestea se
câştigă. Deci în zadar ne lăudăm cu postul, cu privegherea, cu sărăcia şi cu cetitul
Scripturilor, dacă n-am dobândit dragoste, către Dumnezeu şi către deaproapele.
Căci cel ce a dobândit dragostea, are pe Dumnezeu în sine şi mintea lui de-a-pururi
este la Dumnezeu».
Martie:
(26) Sfinţii Mucenici Montanus preotul şi soţia sa Maxima.
Aprilie:
(6) Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium;
(12) Sfântul Mucenic Sava de la Buzău;
(14) Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului;
(20) Sfântul Ierarh Teotim, Episcopul Tomisului;
(24) Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest, Sava Brancovici şi Simion
Ştefan, Mitropoliţii Transilvaniei; Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din
Maramureş; Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valentin;
(25) Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului;
(26) Sfinţii Mucenici din Dobrogea: Chiril, Chindeu şi Tasie;
(28) Sfinţii Mucenici Maxim, Dada şi Cvintilian din Ozovia.
Mai:
(2) Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea, Patriarhul
Constantinopolului;
(3) Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici;
(12) Sfântul Mucenic Ioan Valahul;
(27) Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul.
Iunie:
(2)Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava;
(4) Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la
Niculiţel;
(15) Sfântul Mucenic Isihie;
(22) Sfântul Ierarh Grigorie Dascălu, Mitropolitul Ţării
Româneşti;
(24) Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana;
(30) Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ.
Iulie:
(1) Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi;
(2) Sfântul Voievod Ştefan cel Mare; (8) Sfinţii Mucenici
Epictet şi Astion;
(18) Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum;
(21) Sfinţii Cuvioşi Rafael şi Partenie de la Agapia;
(26) Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel.
August:
(5) Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ;
(7) Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla;
(11) Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului;
(16) Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru
fii ai săi; Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi sfetnicul Ianache; Sfântul
Cuvios Iosif de la Văratic;
(21) Sfântul Mucenic Donat Diaconul, Romul preotul, Silvan
diaconul şi Venust;
(23) Sfântul Mucenic Lup;
(30) Sfinţii Ierarhi Varlaam, Mitropolitul Moldovei, şi Ioan de
la Râşca şi Secu, Episcopul Romanului.
Septembrie:
(1) Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul;
(7) Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi;
(9) Sfinţii Cuvioşi Onufrie de la Vorona şi Chiriac de la
Tazlău;
(13) Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop;
(15) Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul
Banatului;
(22) Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi;
(26) Sfântul Voievod Neagoe Basarab;
(27) Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării
Româneşti.
Octombrie:
(1) Sfinţii Cuvioşi Iosif şi Chiriac de la Bisericani;
(14) Sfânta Cuvioasă Parascheva;
(21) Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori: Visarion, Sofronie şi
Sfântul Mucenic Oprea; Sfinţii Preoţi Mărturisitori: Ioan din Galeş şi Moise
Măcinic din Sibiel;
(27) Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor;
(28) Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti.
Noiembrie:
(9) Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat;
(12) Sfinţii Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie
Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din
Telciu;
(15) Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ; (20) Sfântul Cuvios
Grigorie Decapolitul; Sfântul Mucenic Dasie;
(23) Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii;
(30) Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei.
Decembrie:
(3) Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica;
(5) Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş;
(13) Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei;
(18) Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul;
(22) Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului;
(26) Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana.
Etichete:
Antipa de la Calapodeşti,
Cuvioasă Parascheva,
Ioan Iacob,
Neagoe Basarab,
Români,
Sfinți,
Ştefan cel Mare,
Teodora de la Sihla,
Vasile de la Poiana Mărului
Abonați-vă la:
Postări (Atom)