Duminica a 2-a după Rusalii (a Sfinților români)

http://sfintiromani.ro/ro/pagina/13/bine-ati-venit.html

Toţi sfinţii români din calendarul Bisericii Ortodoxe Române

Sfinţi străromâni şi români trecuţi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române sunt următorii:

Ianuarie:

(10) Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti;

(13) Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic;

(25) Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului.

Februarie:

(29) Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman din Dobrogea.

Cuvânt plin de mult folos, despre Sfinţii Părinţi din pustia sketică şi despre darul deosebirii

Către egumenul Leontie (1)

Datoria ce mi-am luat-o faţă de prea fericitul Părinte (papă) Castor, de a-i istorisi vieaţa
Sfinţilor Părinţi şi învăţătura lor, datorie pe care mi-am împlinit-o în parte prin cele 
ce i-am scris odinioară, Prea Sfinţite Leontie, despre rânduiala vieţii de obşte si despre
cele opt patimi ale răutăţii, îmi pusesem acum în gând să o duc la îndeplinire în chip 
desăvârşit. Dar aflând că pomenitul Ierarh, părăsindu-ne, s-a mutat din vieaţa aceasta
la Hristos, am socotit că e de trebuinţă să întregesc istorisirea celor ce lipsesc si să le 
trimit ţie, celui ce a moştenit virtutea aceluia si, cu ajutorul lui Dumnezeu, grija mănăstirii.

Deci când m-am dus în pustia sketică, unde erau cei mai încercaţi Părinţi dintre monahi,
împreună cu sfântul Gherman, cu care mă împrietenisem încă de pe când eram copil de
scoală, apoi în oaste, precum si în vieaţa călugărească, am văzut pe Avva Moise, bărbat
sfânt, care strălucea nu numai în lucrarea virtuţilor, ci si în contemplare. Drept aceea
ne-am rugat acestuia cu lacrimi, să ne spună cuvânt de zidire, prin care să putem 
ajunge la desăvârşire. Acesta mult fiind rugat ne-a grăit: «Fiilor, toate virtuţile şi
 îndeletnicirile, au un scop anumit, după care potrivindu-se cei ce privesc spre el
, ajung la ţinta dorită». Lucrătorul de pământ, răbdând când văpaia soarelui, când 
asprimea gerului, îşi lucrează pământul având ca scop să-l curăţească de mărăcini şi 
pălămidă, iar ca ţintă ultimă să se bucure de rod. Cel ce face neguţătorie nu se gândeşte
 la primejdiile de pe mare sau de pe uscat, «i se osteneşte cu toată sârguinţa pentru
 neguţătoria sa, având ca scop câştigul ce-i va veni din ea, iar ca ţintă ultimă bucuria de pe
 urma câştigului». Ostaşul nu se gândeşte la primejdiile războiului, nici la necazurile petrecerii 
printre streini, având ca scop înaintea sa în treapta ostăşească şi ca ţintă ultimă câştigul 
de pe urma dregătoriei sale. Aşadar şi chinul nostru are un scop şi o ţintă ultimă a lui, 
pentru care răbdăm de bună voie toată osteneala şi truda. De aceea postul nu ne 
osteneşte, nevoinţa privegherii ne înveseleşte, cetirea şi meditarea Scripturilor o facem
 cu dragă inimă, truda lucrului, ascultarea, lepădarea de toate lucrurile pământeşti,
 petrecerea în această pustie, toate cu dragoste le săvârşim.

Dar voi, care aţi nesocotit patria, neamul şi toată lumea şi v-aţi înstreinat de ele, venind la
 noi, care suntem nişte oameni de rând şi proşti, spuneţi-mi care este scopul vostru? 
Şi ce ţintă ultimă aţi avut înainte, când aţi făcut aceasta? Iar noi răspunzând am zis:
 «Pentru împărăţia Cerurilor». La aceasta Avva Moise a zis: «Bine aţi răspuns în ce
 priveşte ţinta ultimă, dar care e scopul, de la care nicicum abătându-ne, putem să 
ajungem la împărăţia Cerurilor? în privinţa aceasta n-aţi răspuns». Iar când am mărturisit
 că nu ştim, ne-a răspuns bătrânul: «ţinta ultimă a făgăduinţii noastre este, cum aţi 
zis, împărăţia lui Dumnezeu, iar scopul, fără de care este cu neputinţă a ajunge
 la sfârşitul acela, este curăţia inimii. Deci spre acest scop trebue să fie îndreptată minte
a noastră totdeauna, iar când s-ar întâmpla să se abată inima noastră puţin din calea cea
 dreaptă, îndată să o întoarcem, îndreptând-o spre scopul urmărit, ca după o riglă a
 zidarului. Aceasta ştiind-o sfântul apostolul Pavel, zice: «Cele dinapoi uitându-le si spre
 cele dinainte întinzându-mă, la ţintă alerg, la răsplătirea chemării celei de sus a lui 
Dumnezeu». Drept aceea pentru acest scop le facem si noi toate, pentru acesta pe toate 
le nesocotim» şi patria, şi neamul, şi averile, şi toată lumea, ca să dobândim curăţia 
inimii. Iar de vom uita de scopul acesta, vom fi nevoiţi, ca unii ce umblăm prin întunerec
 şi călătorim alăturea de calea cea dreaptă, să ne poticnim de multe si să rătăcim.
 Căci multora li se întâmplă că, nesocotind la începutul lepădării de lume avuţia, banii 
si toată lumea, mai pe urmă se aprind de mânie şi ură pentru o carte, o sapă, un condei,
 sau un ac. N-ar pătimi aceasta, dacă şi-ar aminti de scopul pentru care au nesocotit ei
 toate lucrurile şi lumea însăşi. 

Căci pentru dragostea aproapelui dispreţuim bogăţia, ca nu cumva, 
sfădindu-ne pentru ea si sporindu-ne aplecarea spre mânie, să cădem din 
dragoste. Când deci pentru lucruri de nimica arătăm aceeaşi mânie împotriva
 fratelui, am căzut de la scop şi nu avem niciun folos de la lepădarea de lume. 
Ştiind aceasta fericitul Apostol, a zis: «De-aş da trupul meu să fie ars, iar dragoste
 nu am, de niciun folos nu-mi este». De aci învăţăm că desăvârşirea nu vine 
odată cu lepădarea de avere şi de lucruri, ci după dobândirea dragostei, 
ale cărei însuşiri acelaşi Apostol le descrie astfel: «Dragostea nu pizmuieşte, 
nu se mânie, nu se îngâmfă, nu se întărâtă, nu gândeşte răul». Toate acestea 
împreună alcătuiesc curăţia inimii. Pentru aceasta se cade să facem toate: să 
dispreţuim banii, să stăruim în post şi priveghere cu bucurie şi în cetiri de psalmi 
să petrecem. Iar de vom fi vreodată împiedicaţi de la acestea de vreo pricină 
binecuvântată, să nu dăm uitării pe aceea.

 Căci nu este aşa de mare folosul de pe urma postului, pe cât ar fi de mare paguba
 de pe urma mâniei; nici folosul din cetire, cât vătămarea din dispreţuirea şi
 întristarea fratelui. Posturile, priveghierile, cetirea Scripturilor, lepădarea de avere
 şi lepădarea de toată lumea, nu sunt desăvârşirea însăşi, ci, precum s-a zis,
 uneltele desăvârşirii. Căci nu într-acestea stă desăvârşirea, ci cu acestea se 
câştigă. Deci în zadar ne lăudăm cu postul, cu privegherea, cu sărăcia şi cu cetitul 
Scripturilor, dacă n-am dobândit dragoste, către Dumnezeu şi către deaproapele.
 Căci cel ce a dobândit dragostea, are pe Dumnezeu în sine şi mintea lui de-a-pururi 
este la Dumnezeu».

Martie:

(26) Sfinţii Mucenici Montanus preotul şi soţia sa Maxima.

Aprilie:

(6) Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium;

(12) Sfântul Mucenic Sava de la Buzău;

(14) Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului;

(20) Sfântul Ierarh Teotim, Episcopul Tomisului;

(24) Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest, Sava Brancovici şi Simion Ştefan, Mitropoliţii Transilvaniei; Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş; Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valentin;

(25) Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului;

(26) Sfinţii Mucenici din Dobrogea: Chiril, Chindeu şi Tasie;

(28) Sfinţii Mucenici Maxim, Dada şi Cvintilian din Ozovia.

Mai:

(2) Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea, Patriarhul Constantinopolului;

(3) Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici;

(12) Sfântul Mucenic Ioan Valahul;

(27) Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul.

Iunie:

(2)Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava;

(4) Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel;

(15) Sfântul Mucenic Isihie;

(22) Sfântul Ierarh Grigorie Dascălu, Mitropolitul Ţării Româneşti;

(24) Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana;

(30) Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ.

Iulie:

(1) Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi;

(2) Sfântul Voievod Ştefan cel Mare; (8) Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion;

(18) Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum;

(21) Sfinţii Cuvioşi Rafael şi Partenie de la Agapia;

(26) Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel.

August:

(5) Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ;

(7) Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla;

(11) Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului;

(16) Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi; Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi sfetnicul Ianache; Sfântul Cuvios Iosif de la Văratic;

(21) Sfântul Mucenic Donat Diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul şi Venust;

(23) Sfântul Mucenic Lup;

(30) Sfinţii Ierarhi Varlaam, Mitropolitul Moldovei, şi Ioan de la Râşca şi Secu, Episcopul Romanului.

Septembrie:

(1) Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul;

(7) Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi;

(9) Sfinţii Cuvioşi Onufrie de la Vorona şi Chiriac de la Tazlău;

(13) Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop;

(15) Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Banatului;

(22) Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi;

(26) Sfântul Voievod Neagoe Basarab;

(27) Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti.

Octombrie:

(1) Sfinţii Cuvioşi Iosif şi Chiriac de la Bisericani;

(14) Sfânta Cuvioasă Parascheva;

(21) Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori: Visarion, Sofronie şi Sfântul Mucenic Oprea; Sfinţii Preoţi Mărturisitori: Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel;

(27) Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor;

(28) Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti.

Noiembrie:

(9) Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat;

(12) Sfinţii Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu;

(15) Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ; (20) Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul; Sfântul Mucenic Dasie;

(23) Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii;

(30) Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei.

Decembrie:

(3) Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica;

(5) Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş;

(13) Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei;

(18) Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul;

(22) Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului;

(26) Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana.