Botezul latinilor (papistasi,catolici),si a celorlalti eretici este minciuno botez

Din pidalion:

https://ortodoxiasingurabisericaadevarata.wordpress.com/pidalionul-canoanele-si-dogmele-ortodoxe/

"Prin Corabia aceasta (PIDALION) se închipuieşte Soborniceasca Biserică a Lui Hristos, a cărei temelie este Credinţa cea Ortodoxă în Sfânta Treime. Iar scândurile şi grinzile sunt dogmele Credinţei şi tradiţiile. Catargul este Crucea. Vântrelele, nădejdea şi dragostea. Cârmuitorul,  Domnul nostru Iisus Hristos. Prorari şi marinari, Apostolii, şi Diadohii Apostolilor, şi toţi Clericii. Gramaticii şi notarii, învăţătorii cei după vremi. Călătorii, toţi Ortodocşii Creştini. Marea, este viaţa aceasta. Suflarea cea lină şi zefirul, sunt suflările şi harurile Sfântului Duh. Vânturile, ispitele cele împotriva ei. Iar cârma ei, prin care se îndreptează  către limanul Ceresc, este cartea aceasta a Sfintelor Canoane."

Sfântul Ioan Hrisostom

Pidalionul  sau Cârma Bisericii  este o carte publicată la anul 1800 în limba greacă de ieromonahul Agapie şi sfântul Nicodim  Aghioritul,  şi care cuprinde  canoanele  Sfinţilor  Apostoli,  ale Sinoadelor  Bisericii  şi ale Sfinţilor Părinţi   şi  dascăli  ai  Ortodoxiei.

Pentru   cei  care  sunt  în  demnitatea  preoţească,  ţinerea   poruncilor  canonice  este mărturia unei bune rânduieli  şi a oricărei unimi duhovniceşti. De aceea noi primim  cu toată inima dumnezeieştile canoane şi întărim  în întregime  şi fără vreo schimbare conţinutul lor, aşa cum a fost învăţat  de alăutele sfinte ale Duhului, întru  toţi slăviţii Apostoli, de cele şapte sfinte Soboare A-toată-lumea  şi de Sinoadele  locale întrunite pentru  a proclama  astfel de porunci,  şi de Sfinţii  noştri  Părinţi  - căci toţi,  până  la unul,  luminaţi de Duhul  Sfânt, au statornicit ceea ce este spre folosul şi mântuirea sufletelor noastre.

Pidalionul readuce prospeţimea şi veşnica-folosinţă  a Canoanelor apostolice la urechile  celor îndoielnici în dreapta credinţă,  îndemnându-i deopotrivă  pe  mireni,  călugări,  teologi,  preoţi  şi episcopi:

„Dacă  le veţi păstra întru totul, veţi fi mântuiţi şi veţi avea pace; dar dacă nu le veţi asculta, veţi fi pedepsiţi şi veţi avea o luptă continuă, unii contra altora, primindu-vă astfel plata cuvenită pentru neascultarea voastră.” (Epilogul canoanelor apostolice).

„Cei   ce   pun  întru  defăimare   pe  sfinţitele   şi   dumnezeieştile  canoane   ale sfinţiţilor părinţilor, care şi pe sfânta biserică o trec cu vederea, anatema fie. Fiindcă sfinţii noştri părinţi creştineasca vieţuirea împodobesc, şi către dumnezeiasca  evlavie o povăţuiesc.”

CANONUL  46

Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc  botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim.  Că ce  conglăsuire  este  lui Hristos  cu veliar? Sau ce  parte Credinciosului   cu  necredinciosul?   [Apost:  47,  68;  sobor  2:  7;  sobor  6:  95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15]

TÂLCUIRE

Dreptslăvitorii creştini  se cuvine a se feri de eretici, şi slujirile lor a le urî. Iar mai vârtos însuşi ereticii  se cuvine a se mustra  şi a se înţelepţi  de către episcopi şi prezbiteri,    doar  cumva  vor  înţelege  şi se vor întoarce,  din  rătăcirea  lor.  Pentru aceasta şi canonul  acesta rânduieşte,  că, oricare episcop, sau prezbiter,  ar primi  ca de drept  şi adevărat  botezul  ereticilor  sau jertfa  ceea ce se proaduce  de dânşii, unul  ca acesta, poruncim ca să se caterisească. Fiindcă  ce conglăsuire  are Hristos cu diavolul? Sau ce parte are credinciosul  cu cel necredincios?  Căci cei ce primesc cele de către  eretici,  sau şi ei au aceeaşi socoteli  al acelora,  sau cel puţin  nu  au osârdie  spre a-i scoate pe dânşii  din  cacodoxia lor. Că cei ce bine  voiesc (adică se învoiesc)  la slujbele  acelora, cum  pot  a-i mustra  pe ei ca să lepede  eresul  lor cel cacodox şi rătăcit.

Pentru aceasta şi Sfântul Ieromartirul Chiprian care a stătut episcop al Carhidonului, şi tot soborul cel dimprejurul său, cel de optzeci şi patru de episcopi, ce s-au adunat în Carhidon, urmând apostolescului acestuia canon care leapădă botezul ereticilor de obşte, încă şi apostolescului canon 68 celui ce zice, că cei de eretici botezaţi sau hirotonisiţi, este cu neputinţă, a fi ori creştini, ori clerici. Urmând ei zic, canoanelor acestora, au aşezat canon prin care leapădă botezul ereticilor, şi al schismaticilor împreună. Dovedindu-o aceasta, şi din alte multe scripturilnice ziceri, iar mai ales din acea apostolească: ,,Un Domn, o Credinţă, un botez” (Efeseni 4). Că dacă, zic ei, una este soborniceasca biserică, şi unul este botezul cel adevărat, cum poate fi adevărat botezul ereticilor, şi al schismaticilor, de vreme ce ei nu sunt înlăuntru în biserica cea sobornicească ci s-au rupt dintr-însa prin eres? Iar de este adevărat botezul ereticilor şi al schismaticilor, şi este adevărat şi cel al drept slăvitoarei şi al soborniceştii biserici, apoi nu este un botez, precum Pavel strigă, ci două. Care este prea cu necuviinţă.

...marele Vasilie, pe ale cărui canoane aşijderea le-a pecetluit cel al 6-lea sobor a toată lumea (în canonul 2) că adăugând în întâiul său canon a zice, care botezuri sunt primite, şi care neprimite, în două le împarte pe acestea, zicând: Că, botezul ereticilor: adică al celor cu totul despărţiţi de biserică, şi care după însăşi credinţă sunt osebiţi de cei drept slăvitori, şi a cărora osebire priveşte dea dreptul la credinţa cea întru Dumnezeu, s-au părut bine cuvântată pricină celor din început cu totul a se lepăda. Iar botezul schismaticilor, sau socotit adică a fi de cuviinţă de către soborul cel de lângă Chiprian, şi Firmilian al nostru, să se lepede şi acesta; fiindcă schismaticii cei ce se numesc curaţi zic, şi înfrânaţi, şi de sac purtători, şi Idroparastaţii (adică cei ce săvârşesc Liturghia numai cu apă), şi alţii, sau despărţit la început de biserică, şi despărţindu-se numai aveau în sineşi Darului Duhului Sfânt, fiindcă darea acestuia se tăiase. Pentru aceea ca nişte mireni făcându-se, nici dar duhovnicesc aveau, nici stăpânire de a boteza, sau a hirotonisi; Şi după urmare cei ce se botezau de dânşii, ca de mireni botezându-se, au poruncit să se boteze cu adevăratul botez al bisericii cei soborniceşti, dar însă fiindcă s-au socotit de cuviinţă de către oarecare Părinţi ai Asiei, să fie primit botezul schismaticilor, pentru oarecare iconomie a multora, fie primit. Însă însemnează, că botezul schismaticilor, care în întâiul său canon îl primeşte marele Vasilie, în cel 47 al său îl leapădă, zicând, noi cu un cuvânt, pe cei curaţi, şi înfrânatici, şi de sac purtători, pe toţi îi botezăm.  Iar de este la voi oprit botezul al doilea, pentru oarecare iconomie, precum este şi la Romani, cuvântul nostru însă să aibă putere de a strica adică pe botezul acestora. Drept aceea dacă pe botezul schismaticilor îl strică marele Vasilie, pentru că le lipseau săvârşitul, dar, de prisos este de a mai întreba cineva de se cuvine să boteze pe eretici. Iar în canonul al 20 al său hotărâtor zice, că pe eretici nu-i primeşte biserica, fără a-i boteza. Aceastaşi socotinţă o are şi marele Atanasie, şi pe ale acestuia cuvinte le-a pecetluit soborul al 6-lea că zice, întru al treilea cuvânt asupra Arienilor: „Arienii se primejduiesc şi întru însăşi plinirea Tainei, a botezului zic. Căci, dacă deplinirea prin botez se dă în Numele Tatălui, şi al Fiului, iar Arienii nu zic Tată Adevărat, fiindcă tăgăduiesc pe întocmai fiinţa cea dintr-însul, tăgăduiesc însă şi pe Adevăratul Fiu, şi pe altul din nou plăsmuindu-l cu nălucirea lor zidit din cele ce nu au fost, pe acesta îl numesc Fiu, cum dar botezul cel ce se dă de dânşii, nu este cu totul nefolositor, şi zadarnic? Şi se vede adică după mască, că este botez, dar cu adevărul nici un ajutor are către credinţă, şi către buna cinstire. Că nu cel ce zice Doamne, acela dă şi pe adevăratul botez, ci cel ce zice şi cheamă Numelui, şi care are şi credinţă dreaptă. Pentru aceasta dar şi Mântuitorul nu a poruncit apostolilor să boteze chiar numai, ci mai întâi le-a zis să înveţe pe cei ce vor să se boteze, şi aşa să-i boteze în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, pentru ca să se facă credinţa dreaptă din învăţătură, şi cu dreaptă credinţă să se adauge săvârşirea botezului. Pentru aceasta şi multe alte eresuri, zic numai Numele Sfintei Treimi, dar fiindcă nu le cugetă acestea drept, nici credinţa o au sănătoasă, şi nefolositor au şi pe botezul cel dat de dânşii, fiind lipsiţi de buna cinstire. Drept aceea urmează, că cel ce se stropeşte de dânşii, mai mult se spurcă cu păgânătatea, decât se izbăveşte de ea. Deci şi cei ce cugetă cele al Arienilor, măcar de şi citesc cele scrise, şi zic numirile Sfintei Treimi la botez, însă ameţesc pe cei ce iau botez de la dânşii, fiindcă sunt mai necinstitori de Dumnezeu decât ceilalţi eretici. Dar şi Teologul Grigorie întru un glas, cu sfinţii cei  mai-nainte  zişi,  zice  în  cuvântul  cel  la  Sfântul  Botez,  către  Arieni,  sau  şi  către  macedonieni întinzându-se, care se Catehiseau.” Iar de şchiopătezi încă, şi nu primeşti deplinirea Dumnezeirii Fiului şi a Duhului, caută pe altul să te boteze, sau mai bine zice, să te înece în apa botezului, fiindcă eu nu am voie a despărţi Dumnezeirea Fiului, şi a Duhului, de Dumnezeirea Tatălui, şi a te face mort, în vreme ce se cuvine a doua oară a te naşte prin botez. Încât nici darul botezului să-l aibă, nici pe nădejdea care se naşte prin botez, pierzând în puţinele slăviri ale celui de o fiinţă şi de asemenea fiinţă mântuirea ta. De vreme ce pe oricare din cele trei Ipostasuri o ai pogorî din aceasta, şi pe sineţi te lipseşti de deplinirea cea prin botez. 

Zice încă şi Dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea la început, era Cuvântul) „Nu te amăgească pe tine o ascultătorule adunările ereticilor, că au botez dar nu luminare. Şi se botează cu trupul, iar cu sufletul nu se luminează.” Ci şi Sfântul Leon în epistolia cea către Nichita zice: „Nici un eretic dă sfinţenie prin taine.” Iar Ambrosie în cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „botezul celor rău cinstitori de Dumnezeu, nu sfinţeşte.”

Acestea aşa zicându-se, cu dreptate s-ar nedumeri cineva, pentru ce sfântul a toată lumea sobor al 2-lea şi al 7-lea canon al său, încă şi cel al 6 a toată lumea sobor în canonul 95 al său, nu a lepădat botezul tuturor ereticilor, după apostoleştile canoanele acestea şi după soborul cel de lângă sfântul Ciprian, şi după toţi ceilalţi mari de Dumnezeu înţelepţiţi Părinţi mai sus pomeniţi, ale cărora conscripturi, însuşi acest al 6-lea a toată lumea sobor, precum am zis, în al 2-lea canon al său, l-a pecetluit, ci al altor eretici le-au primit botezul, iar al altora nu?

Pentru ca să se facă dar lesne de înţeles dezlegarea nedumeririi acesteia, este trebuinţă a şti cineva mai-nainte, că două feluri de chivernisire, şi de îndreptare, se păzesc în biserica lui Hristos. Un fel se numeşte scumpătatea, iar celălalt, se numeşte iconomie şi pogorământ. Cu care chivernisesc mântuirea sufletelor iconomii Sfântului Duh, uneori cu unul alteori cu altul. Deci Sfinţii Apostoli în canoanele lor cel mai-nainte zice, şi toţi pomeniţii sfinţi, au întrebuinţat scumpătatea, şi pentru aceasta desăvârşit leapădă botezul ereticilor; Iar soboarele acestea două de toată lumea, au întrebuinţat iconomia, şi botezul Arienilor şi al Macedonenilor l-au primit, şi al altora. Iar pe al Evnomianilor, şi al altora încă, nu l-au primit. Pentru că, mai ales în vremea soborului al 2-lea Arienii şi Macedonenii erau în putere, şi nu numai că erau mulţi întru mulţime, ci aveau şi mari puteri lângă împăraţi, şi pe lângă stăpânitori, se aflau şi la senat. Drept aceea, întâi pentru ca să-i tragă la dreapta slăvire, şi să-i îndepărteze mai cu lesnire, şi alta pentru ca să nu se întâmple mai mult să-i sălbăticească asupra bisericii, şi asupra creştinilor, şi răul mai rău să se facă, au iconomisit lucrul aşa, Dumnezeieştii Părinţi aceia iconomisindu-şi cuvintele lor cu judecată (Psalm 111: 5). Şi s-au pogorât a primi botezul lor. Iar cum că, acestea nu le zicem de la sine-ne, şi cu cuvinte goale, mărturii sunt la aceasta la aceşti doi mari părinţi, Vasilie zic, şi Grigorie. Că marele Vasilie, temându-se de împărăteştile şi dregătoreştile puteri, ale luptătorilor Duhului,  şi îngrijindu-se ca nu cumva să năvălească, asupra bisericii Chesariei, care atunci era Finix singur înfiinţat al ortodoxiei, au întrebuinţat iconomia, şi până la destulă vreme nu nume arătat Dumnezeu pe Duhul cel Sfânt.

Au zis însă şi mai sus marele Vasilie, că, botezul celor curaţi (adică al Navatianilor) pe care l-au primit şi al 2-lea şi al 6-lea sobor (l-au primit pentru iconomia celor mulţi) căci de nu ar fi fost cuvântul acesta al iconomiei, cu soborul al 6-lea ne s-ar fi împotrivit şi luişi, şi soborului  al  2-lea  de  toată  lumea,  primind  el  botezul  oarecăror  eretici,  şi  canoanele  lui  Vasilie pecetluindu-se (adică întărindu-se), care în canonul 1 şi în cel 47 desăvârşit strică botezul ereticilor? Au doară nu citea aceste canoane lui Vasilie? Sau pentru ce să nu facă osebire, şi să zică, că  pecetluieşte pe toate celelalte canoane ale lui, afară numai de cel 1 şi 47? Arătat este dar, că, au lăsat să înţelegem noi, că marele Vasilie întrebuinţează scumpătatea, iar el, şi cel al 2 a toată lumea au întrebuinţat iconoia, şi aşa nu se vede vreo împotrivă zicere, sau împotrivă între dânşii, şi cuvântul acesta al iconomiei este pricina cea mai întâi şi Domnitoare, pentru care Soboarele acestea, botezul altor eretici l-a primit, şi al altora nu. Însă pe lângă cuvântul iconomiei au stătut şi a doua pricină, pentru care a făcut aşa. Iar aceasta este, căci, ereticii aceia al căror botez le-au primit soboarele acestea, păzeau neschimbat felul, şi materia botezului ortodocşilor, şi se botezau după forma soborniceştii biserici; Iar ereticii aceia, al cărora botez nu l-au primit, au schimbat săvârşirea botezului şi o au stricat, adică chipul felului, să zicem aşa, chemarea, sau întrebuinţarea materiei, adică a afundărilor şi a ieşirilor din apă. Şi cum că aceasta a stătut pricina, martori vrednici de credinţă sunt, mai întâi însuşi cuvintele canonului al 7 al soborului 2. Că pentru ce alta, botezul Evnomianilor, şi al Savelianilor nu l-au primit, iar pe al Arienilor şi al Macedonenilor l-au primit, de vreme ce de o potrivă, şi Evnomianii, şi Arienii, şi Macedonenii sunt cu totul cumpliţi eretici? (fiindcă Evnomie asemenea ca Arie hulea asupra Dumnezeirii a unuia născut Fiului Tatălui, zicându-l pe el zidire a Tatălui, şi slujitor precum se vede în cuvântul al 2-lea al marelui Vasilie cel asupra lui Evnomie; Şi asemenea ca Macedonie hule asupra Dumnezeirii Duhului, zicându-l pe el că este al treilea cu firea după Tatăl,  precum se  vede  aceasta  în  cuvântul al 3-lea  al  marelui  Vasilie  cel  asupra  lui Evnomie.)  Şi savelianii, şi arianii, sunt întocmai după eresuri, precum zice Teologul Grigorie.” Întocmai este spre păgânătate, şi savelianeşte a împreuna, şi arieneşte a despărţi, cea întâi adică cu faţa, iar cea a doua, cu firile. Şi iarăşi, că răul în amândouă este de-o potrivă, măcar deşi se află în cele potrivnice. Şi socoteala lui Savelie introduce Iudaismul, după sfinţitul Fotie, iar cea a lui Arie, bagă pe Elinismu? Pentru ce dar cei ce sunt deopotrivă după eresuri, nu s-au primit deopotrivă de către sobor? Arătat este, că Arienii, şi Macedonieni se botezau fără schimbare, ca şi dreptslăvitorii, în trei afundări, şi în trei scoateri, şi în trei chemări ale Sfintei Treimi, fără a schimba nici felul chemărilor nici materia apei

„Că pe evnomiani, zice, care întru o afundare se botează şi cel: Precum şi savelianii chipul materiei botezului, adică pe cele trei chemări stricându-le, învăţa, că Tatăl, şi Fiul, şi Duhul sunt o faţă. Iar cum că se boteza după chipul botezului bisericii ereticii aceia al cărora botez soborul l-a primit, martor este şi Zonara tâlcuitorului canoanelor. Că citind canonul al 7-lea al soborului 2 acestea zice anume.” Nu se botează dar de al doilea aceştia, căci despre sfântul botez la nimic se osebesc de noi, ci întocmai se botează. Şi cum că dimpotrivă, nu după forma botezului bisericii, se botezau ereticii aceia, al cărora botez nu l-au primit, martor este iarăşi acestaşi Zonara zicând: „Aceştia dar, şi toţi ceilalţi eretici a se boteza sfinţii Părinţi au legiuit. Că ori nu s-au norocit de Dumnezeiescul botez, sau norocindu-se, nu drept nici după chipul dreptslăvitoarei biserici, s-au norocit de el. Deci pentru că ereticii aceea păzeau chipul apostolescului botez, canoanele acelor două soboare, i-au primit ca botezaţi.

….botezul latinilor este minciunonumit botez. Şi pentru aceasta, nici după cuvântul amărunţimei este primit, nici după cuvântul iconomiei. Nu este primit după cuvântul amărunţimei, întâi pentru că sunt eretici. Şi cum că latinii sunt eretici nici o trebuinţă este acum să arătăm, vreo dovadă. Că însuşi aceasta, că avem atâta ură, şi atât întoarcere, iată atâtea veacuri, despre dânşii, este arătată dovadă, că ca pe nişte eretici îi urâm, adică precum şi pe arieni, sau pe savelieni, sau pe macedonienii cei luptători de Duh.

Sfântul Marcu al Efesului (în adunarea 25 cea în Florenţia) de faţă a zis aşa: Noi pentru nimică alta ne-am dezbinat de Latini, decât pentru că sunt, nu numai shismatici, ci şi eretici, pentru aceasta nici se cuvine măcar a ne uni cu dânşii.

doilea latinii sunt nebotezaţi, pentru că nu păzesc cele trei afundări la cel ce se botează, precum din început au primit de la sfinţii apostoli dreptslăvitoarea biserică. Latinii cei mai- dinainte mai întâi stricând apostolescul botez, întrebuinţau turnare, adică puţină apă pe creştetul copilului turnând. Care încă şi acum pe la oarecare locuri se lucrează. Iar cei mai mulţi cu o legătură de peri de porc, de trei ori aruncă puţine picături de apă pe fruntea pruncului. Iar între alte locuri, precum au vestit nouă de acolo întorcându-se la noi oarecine, că puţin bumbac (care fieştecine poate şti câtă apă au ridicat bumbacul) zice, împlântându-l în apă, ung cu acela pe copil, şi aşa îl botează. Deci, nebotezaţi sunt Latinii, pentru că nu fac cele trei afundări şi scoateri, după apostoleasca predanisire.

Deci latinii, şi ca nişte eretici botez nu pot da, pentru că au pierdut Darul cel începător desăvârşiri, şi pe lângă aceasta, au răsturnat şi apostolescul botezul acelor trei afundări.

. Deci şi cei mai-nainte de noi asemenea au iconomisit, şi au primit botezul Latinilor, mai ales după chipul cel al doilea. Pentru că papismosul atunci era îndricul său, şi toate puterile împăraţilor Evropei le avea în mâinile sale, iar împărăţia noastră îşi da duhul. Drept aceea de nevoie era, că de nu s-ar fi făcut iconomia aceasta, Papa, ar fi ridicat neamurile cele apuseneşti asupra celor răsăriteneşti, şi ar fi robit, şi ar fi ucis, şi alte nenumărate răutăţi le-ar fi făcut. Dar acum când relele cele de acest fel nu ni le pot face, fiindcă au pus asupra noastră Dumnezeiască pronie, acest fel de păzitori care şi însăşi trufaşilor acelora desăvârşit le-au smerit sprânceana. Acum zic, când nimic asupra noastră poate turbarea papismosului, ce mai trebuie iconomie? Că iconomia are măsuri şi hotare, şi nu este veşnică şi nehotărâtă. Pentru aceasta şi Teofilact al Bulgariei zice: „Cel ce face ceva după iconomie, nu chiar ca un lucru bun, face aceasta: Ci ca un lucru trebuincios la o vreme. (tâlcuirea la cap 5 stih 11 către Galateni) în destul am iconomisit, zice Teologul Grigorie în lauda cea către Atanasie, nici (socoteala) cea străină primindu-o, nici pe a noastră stricându-o, care cu adevărat ar fi rea iconomie. Aşa zic şi eu. Cu adevărat rea iconomie este aceasta, când printr-însa, nici pe latini putem ai întoarce, şi noi călcăm scumpătatea sfinţitelor canoane, şi primim minciunobotezul ereticilor.” Că a iconomisi se cuvine unde nu se face călcare de lege, zice Dumnezeiescul Hrisostom. Iar cum că cu iconomie s-au făcut închipuirea aceea, dintru aceasta este arătat, că până atunci răsăritenii botezau pe apusenii cei ce se întorceau. Precum o mărturiseşte aceasta localnicul sobor cel din Laterano Romei; Care s-a făcut la anul de la Hristos 1215 că zice acesta în canonul 4 că răsăritenii nu liturghiseau, acolo, unde mai-nainte ar fi liturghisit apusean, de nu ar fi făcut mai-nainte apă sfântă, spre curăţire. Şi apoi zice, că răsăritenii al doilea boteza pe apusenii cei ce veneau la biserica răsăritului, adică ca pe unii ce nu aveau botez sfânt şi apostolesc (Dodecavivlion a lui Dositei foaia 8, 24). Deci, când până atunci, după mărturia a însuşi vrăjmaşilor, răsăritenii îi botezau, arătat este, că în urmă pentru mare iconomie au întrebuinţat chipul Mirului, fiindcă nu folosea slăbiciunii cei mai de pe urmă a neamului nostru, să aţâţe mai mult mânia papismosului, şi cu aceasta încă, fiindcă atunci surpaseră şi stricaseră toate cele rău făcute în Florenţa, şi multă latinească mânie era pentru acestea.  Drept  aceea,  şi  după  ce  au  trecut  iconomia  trebuie  să-şi  aibă  locul  lor  amărunţimea  şi apostoleştile canoane.

…………………………………………………………………………………………………………

CANONUL  47

Episcopul,  sau prezbiterul pe cel  ce are botez după adevăr, de-l va boteza din început, sau pe cel spurcat de către cei necinstitori  de Dumnezeu,  de nu îl va boteza, să se caterisească.  Ca unul ce-şi bate joc de Crucea, şi de Moartea Domnului,  şi nu osebeşte  pe ierei de către minciunoierei. [Apost: 46, 68; sobor 2: 7; sobor 6: 95, 84; Carhid: 1]

TÂLCUIRE

...daca episcop,  sau  prezbiter   nu  ar  boteza  cu  botezul  soborniceştii  şi  dreptslăvitoarei biserici  pe cel spurcat,  adică  pe cel botezat  de către  necinstitorii de Dumnezeu, adică   de  eretici,   să  se  caterisească.   Fiindcă   batjocoreşte   Crucea,   şi  Moartea Domnului, rău şi cu greşeală socotind,  că spurcatul  şi pângăritul botezul ereticilor, este în închipuirea Crucii  şi a Morţii  Domnului, care nu este, şi pentru  aceasta îl primeşte  pe el, şi îl are asemenea cu botezul drept  slăvitorilor.  Şi pe lângă acestea, fiindcă  nu  osebeşte  pe  adevăraţii   iereii  dreptslăvitorilor,  din  mincinoşii  iereii ereticilor.  Ce  deopotrivă  pe  amândoi  ca  pe  nişte  adevăraţi  îi  primeşte.  Că nici urâtul  botez al ereticilor  face creştini  adevăraţi  pe cei ce întru  dânsul  se botează, nici hirotonia lor face adevăraţi ierei pe cei ce se hirotonisesc de dânşii, după apostolescul canon 68. Însă însemnează că, precum am zis, întru  închipuirea Crucii şi a Morţii  Domnului se face Sfântul  Botez. Că zice Pavel: ,,Câţi în Hristos  ne-am botezat,  întru   Moartea  lui  ne-am  botezat.  Şi  împreună   cu  dânsul   dar  ne-am îngropat  prin  botez întru  moarte”  (Romani  6: 3) şi, împreună  sădiţi  ne-am  făcut, cu asemănarea  Morţii  Lui.  Dar şi Crucea botez s-a numit  de către Domnul,  după Hrisostom,  care zice: ,,botezul, cu care Eu mă botez, vă veţi boteza”. [Matei 20: 22,

23] Şi iarăşi ,,cu botez am a mă boteza, şi cum mă strâmtorez,  până ce se va sfârşi”! [Luca 12: 50]

…pe cei ce din naştere sunt eretici, şi de dânşii spurcaţi, apoi venind la dreapta slăvire. Drept aceea şi nu zice de al doilea să-i botezăm, ca pe unii ce mai-nainte au fost botezaţi, ci să-i botezăm (că de nu va boteza zice) ca pe unii ce niciodată ar fi fost botezaţi după dreapta slăvire.