Înaintea pedepselor din viaţa de dincolo, chiar în lumea aceasta, cei răi, trăitori în păcat, sunt pedepsiţi. Nu-mi vorbiţi fără să
nu-l fi văzut mai îndelung, pe omul acela, care se bucură
de-o masă îmbelşugată,
care-i acoperit cu veşminte arătoase, care merge înconjurat de alai de slujitori,
care
ştie să parvină, ci cugetaţi la conştiinţa lui.
Veţi vedea acolo
o mare nelinişte pricinuită
de păcate, o temere neîncetată; mintea ridicându-se, ca într-un tribunal, pe jilţul regesc
al conştiinţei, făcând pe judecătorul, şi chemând să vie,
sub chip de călăi, toate gândurile rele, voinţa ticăloasă, sfarâmând-o în lovituri din pricina greşelilor săvârşite, dojenind-o cu asprime, chiar când nimeni
n-ar şti de aceste greşeli,
ci numai Dumnezeu care,
singur, le vede pe toate.
Cel ce săvârşeşte adulterul, chiar când e nesfârşit de bogat şi nimeni nu-l învinuieşte, necontenit singur pe sine se învinuieşte; plăcerea, îi este clipă,
apăsarea, durată… El duce cu sine un gâde nemilos, conştiinţa lui.
Se osândeşte pe sine, n-are răgaz să
răsufle -în pat, la masă, noaptea,
adesea în vis, vede nălucirile
păcatului său, are destinul lui Cain,
este neliniştit şi plânge pe pământ - şi fără ca nimeni să ştie, duce în sine, fără încetare, un foc.
Aceeaşi soartă au hrăpitorii şi tâlharii. Aceeaşi, lacomii şi, într-un cuvânt, toţi cei ce trăiesc
în păcat. Iar să
poţi cumpăra pe acest judecător
lăuntric e cu neputinţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu