Rugaciune la inceput de an

Orfelinatul de la Mănăstirea Marcuș.

Este prima casă familială din România ridicată pe lângă o mănăstire de maici ortodoxe, care îşi propune să adăpostească copii nou-născuţi, în timp ce toate celelalte instituţii private de protecţie a copilului aflat în dificultate adăpostesc copii de vârste mai mari.

Casa familială are 16 paturi iar măicuţele au în grijă 10 suflete.
Maica Serafima, stareta manastirii, trăieşte prin fetiţele care-i spun "mami".

"Pentru mine, sunt sănătate", spune cea care, de mai bine de 25 de ani, se află în slujba Domnului, iar de şase ani şi în slujba celor opt micuţe. "În poiana îngerilor", cum au numit maicile locul pe care s-a înălţat mănăstirea, ritmul vieţii se măsoară în intensitatea unei mari iubiri: iubirea faţă de Dumnezeu.

Casa familială a început a fi construită din anul 2001 de către Maica Stareţă Serafima (37 de ani), maica stareţă fiind şi preşedinta Asociaţiei de Binefacere "Sfânta Iustina". În anul 2002 primele 8 fetiţe au fost preluate direct din maternitatea oraşului Braşov, abandonate fiind acolo de către mamele lor.

Erau într-o stare jalnică de sănătate (greutate scăzută, rigiditate musculară în urma unor naşteri cu probleme, otite, boli de plămâni, boli de piele, strabism pronunţat, s.a). Medicul pediatru care s-a îngrijit de ele şi maica stareţă au trebuit să facă eforturi susţinute pentru a le aduce la o stare de sănătate normală pentru vârsta lor.

Maica Stareţă Serafima urmăreşte integrarea treptată a acestor copii în viaţa socială, şcolarizarea lor pe diferite forme de învăţământ, în funcţie de dezideratele şi aptitudinile personale ale fiecăreia, susţinerea lor până la împlinirea socială şi familială, la maturitate. Nu se pune aşadar problema creşterii lor pentru a rămâne în mănăstire, decât dacă vreuna dintre ele are această chemare în mod special.

Miracolul de Crăciun trăit de părintele Arsenie Papacioc. A fost salvat de o forţă nevăzută în temniţa comandată de torţionarul Crăciun

În iarna anului 1963, părintele Arsenie Papacioc se afla închis ca deţinut politic în închisoarea de la Aiud, unde comandant era colonelul Gheorghe Crăciun. A trăit atunci o experienţă pe care nu şi-o putea explica. „Ce minune mai mare decât că sunt în viaţă?“, spunea adeseori duhovnicul.

Sorin Alpetri, ucenic al părintelui Arsenie Papacioc, a relatat în cartea sa „Între timp şi veşnicie – Viaţa părintelui Arsenie Papacioc“, publicată la Editura Accent Print (2014), încercările la care a fost supus de-a lungul vieţii duhovnicul căruia i-a fost mai drag decât orice iubirea pentru aproape, aşa cum arată cuvântul Domnului.

Considerat element periculos pentru credinţa sa nestrămutată în Dumnezeu, părintele Papacioc era tot timpul propus pentru izolare: ba pentru că nu-şi încheiase nasturii la haină (trei zile izolare), ba pentru că a fost găsit culcat cu un picior în pat (10 zile de izolare), sau chiar dormind rezemat de lateralele patului (10 zile de izolare), sau pentru că făcea propagandă religioasă în celulă (tot 10 zile).

„Au încercat foarte mult să mă distrugă. Mă băgau la răcitor cu zilele. Mi s-au întâmplat lucruri extraordinare acolo. Era aşa o suferinţă şi o durere că nici nu te mai gândeai că o să scapi viu“, mărturisea părintele.

La 24 decembrie 1963, în ajunul Crăciunului, părintele Arsenie Papacioc a primit 10 zile de izolare cu regim sever. Avea vina că vorbea aşa tare despre Dumnezeu încât se auzea perfect pe coridor şi în celulele vecine. Afară era un ger năpraznic, iar după trei zile, părintele era aşa de slăbit încât n-a mai rezistat şi s-a aşezat pe jos, pe cimentul rece al celulei, ceea ce însemna moarte sigură.

„Ajunsesem la un aşa moment că aşteptam să văd cum îmi iese sufletul din trup. Eram conştient până în ultima clipă. Atunci s-a întâmplat ceva ce nu poate fi spus în cuvinte“, istorisea părintele. A simţit cum „Cineva“ l-a tras de picioare şi i-a spus: „Scoală-te, Arsenie, dacă vrei să nu mori! Aici nu se doarme! Vremea ta încă nu a venit“. Cu un efort supraomenesc, părintele s-a urcat pe marginea tinetei, singurul obiect de „mobilier“ al celulei de pedeapsă, şi a rămas aşa în întuneric, răbdând soarta.

Era o noapte adâncă, iar deţinuţii din izolatoare se chinuiau să rămână în viaţă. Soţia colonelului Crăciun, comandantul închisorii din Aiud, a avut un coşmar. S-a trezit din somn şi i-a spus soţului ei: «Du-te şi fă ceva cu cei pe care-i ai sub pază, că nu ştiu, eu sau ei, dar o să murim de frig».

Colonelul a plecat buimac spre secţii. A deschis uşile celulelor de pedeapsă, iar în prima a găsit doi tineri îmbrăcaţi doar în cămaşă care

tremurau de frig. Era Arsenie Papacioc şi un tovarăş de suferinţă, Marin Naidim, pe care gardienii i-l băgaseră în celulă. Colonelul a dat dispoziţie ca deţinuţii de la izolare să fie trimişi la celule. Crăciun nu fusese lăsat de Dumnezeu să facă aşa o crimă şi în noaptea sfântă, al cărui nume îl purta.

„Zarca, unde mă băgau mereu, era o închisore în închisoare. Într-un an, de Crăciun, m-au băgat la izolare, într-o celulă fără nimic pe jos, fără pat, într-un frig groaznic. Am găsit acolo un boţ de mămăligă mucegăită şi l-am mâncat. Era Crăciunul şi am zis: «Iată ce cozonac mi-a fost dat mie». Poate e greu să credeţi, dar eram fericit. Că ştiam pentru ce sufăr. Nu eram acolo aiurea, ci pentru numele Domnului sufeream“, avea să povestească părintele învăţăceilor săi.

Radu Gyr - Colind

A venit si-aici Craciunul

Sa ne mangaie surghiunul.

Cade alba nea

Peste viata mea.

Peste suflet ninge.

Cade alba nea

Peste viata mea

Care-aici se stinge.

Tremura albastre stele

Peste lacrimile mele.

Dumnezeu de sus

In inimi ne-a pus

Numai lacrimi grele.

Dumnezeu de sus

In inimi ne-a pus

Palpairi de stele...

Numai casa mea posaca

A'mpietrit sub promoroaca.

Stam în bezna grea,

Pentru noi nu-i stea,

Cerul nu s-aprinde.

Pentru sgribuliti

Ingerii grabiti

Nu aduc colinde.

O Iisuse imparate,

Iarta greseli si pacate.

Vin de-nchizi usor

Ranile ce dor,

Visul ni-l descuie.

Noi Te-om astepta ,

Caci pe crucea Ta

Stam batuti în cuie.

Maica Domnului Curata,

Ad'o veste minunata,

Infloreasca-n prag

Zambetul Tau drag

Ca o zi cu soare.

Zambetul Tau drag

L-asteptam în prag,

Noi, din inchisoare.

Peste fericiri apuse,

Tinde mila Ta Iisuse.

Cei din inchisori

Te asteapta-n zori,

Pieptul lor suspina.

Cei din inchisori

Te asteapta-n zori

Sa le-aduci lumina.

Troparul "Nasterea Ta, Hristoase"

Iisus a venit pe lume sa ne mantuiasca si sa ne aduca fericire vesnica

Hrusca - colinde - Sfanta-i sara de Craciun - album 2001

Pr. Mihai Andrei Aldea - România după #Colectiv

Parintele ADRIAN FAGETEANU despre RATACIRILE parintelui ARSENIE BOCA

-din inregistrarea audio:

“-cand a fost parintele Adrian Fageteanu la manastirea Sambata de Sus,l-a intalnit pe parintele Arsenie Boca in Biserica , si a intrat o femeie in Biserica si parintele Arsenie Boca a zis :”Marie ,de unde aceasta obraznicie ? Fiind un hram important la manastire tu toata noaptea te-ai destrabalat cu Simion” ; parintele Adrian Fageteanu a ramas uimit, a crezut ca parintele Arsenie Boca era clarvazator ; dupa aceea parintele Adrian Fageteanu si-a amintit din Biblie cand fariseii au adus pe femeia prinsa cu adulter, si au spus Moise ne-a poruncit sa ucidem cu pietre,…Mantuitorul niciodata nu a vorbit in public de pacatele cuiva, nu a vrut nici pe Iuda sa-l dezvaluie ,decat la insistentele lui Ioan, ; deci diavolul [zice parintele Adrian Fageteanu ] i-a aratat parintelui Arsenie Boca ca femeia aceea a destrabalat cu Simion.

-zice parintele Adrian Fageteanu ca parintele Arsenie Boca ar fii fost sfant daca nu era Maica Zamfira

- zice parintele Adrian Fageteanu ca Maica Zamfira nu l-a iubit pe parintele Arsenie Boca numai cu sufletul ci si cu puterea ei pe care o avea intre picioare (sexual)

- zice parintele Adrian Fageteanu ca orice pictor din lume are voie sa-si aleaga un model ; Maica Zamfira i-a bagat in cap parintelui Arsenie Boca ca el e cel mai frumos din lume cum a fost Iisus Hristos pe pamant ; Maica Zamfira bagandu-I in cap parintelui Arsenie Boca ca el e cel mai frumos din lume, el [parintele Arsenie Boca] nu a mai luat de model alta persoana [ca sa il picteze pe Mantuitorul] ci s-a uitat in oglinda si a spus asa : <daca Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea lui, de ce sa nu il pictez pe Iisus dupa chipul si asemanarea mea [a parintelui Arsenie Boca]>

-asta e mandrie ,trufie sa se creada parintele Arsenie Boca ca el e cel mai frumos din lume asa cum a zis Maica Zamfira nu cu sufletul din piept ci cu cel dintre picioare

-si zice parintele Adrian Fageteanu ca i-au facut p Boca Acatist si ca atunci cand se duc oamenii la Prislop ,nu ii trimit maicile de acolo sa se spovedeasca la duhovnici, ci ii trimit la mormantul lui Boca ; NU ESTE NORMAL ASA CEVA ZICE PARINTELE ADRIAN FAGETEAN

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

ÎNVĂȚĂTURA NESTORIANĂ - Eretica - a parintelui Arsenie Boca

ÎNVĂȚĂTURA NESTORIANĂ [Nestorianismul învață că cele două esențe divină și umană sunt separate și sunt două persoane: omul Iisus Hristos și Logosul divin, care locuiește în om. De aceea, nestorienii resping terminologia "Dumnezeu a suferit" sau "Dumnezeu a fost răstignit", pentru că ei cred că omul Iisus Hristos a suferit. Mai mult, ei resping termenul Theotokos (Nascătoare de Dumnezeu) dat fecioarei Maria, utilizând în schimb termenul Christotokos (Născătoare de Hristos) sau Anthropotokos (Născătoare de om). Este considerat erezie.]

-Părintele Arsenie Boca avea, însă, și învățătura nestoriană, opusă celei monofizite (cum de a reușit să le acumuleze pe amânduouă laolaltă? Poate prin înclinarea sfinției sale la uniație și ecumenism de tip catolic. Deși mai devreme dezavua pe Nestorie, iată că îi propovăduiește învățătura ca fiind Ortodoxă) dată anatema la Sfântul Sinod al 3-lea Ecumenic:

“El personal, întrupat în persoană omenească‎ a venit la noi să ‎ne ‎spună toate despre soarta noastră” [PS Daniil Stoenescu, episcop locţiitor al ‎Daciei Felix, Părintele Arsenie: omul îmbrăcat în haină de in şi ‎îngerul cu cădelniţa de aur, E. Charisma, Deva, ²2009, p. 276.]. ‎

Să vedem ce spune învățătura Ortodoxă despre această problemă (persoana fiind totuna cu ipostasul, atunci când se vorbește despre cei ce au libertatea alegerii în fire):

Prin urmare nu se poate vorbi cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos de o singură ‎fire compusă din Dumnezeire şi omenire, după cum se poate vorbi cu privire la individ ‎‎(om) de o singură fire compusă din trup şi suflet. Aici este un individ. Hristos, însă, nu ‎este un individ şi nici nu există specia Hristos, după cum există specia om. Pentru ‎aceea spunem că unirea s-a făcut din două firi desăvârşite, din cea omenească şi cea ‎dumnezeiască; ele nu s-au amestecat, nici nu s-au confundat, nici nu s-au combinat, ‎după cum au zis urgisitul de Dumnezeu Dioscur, Eutihie şi Sever şi ceata lor ‎blestemată; şi nici nu s-au unit printr-o unire personală sau morală sau printr-o unire ‎de demnitate sau de voinţă sau de cinste sau de nume sau de bunăvoinţă, după cum au ‎spus urâtorul de Dumnezeu Nestorie, Diodor, Teodor al Mopsuestiei şi adunarea ‎lor cea diavolească; ci prin unire, adică după ipostasă, fără schimbare, fără ‎confundare, fără prefacere, fără împărţire şi fără depărtare. Mărturisim o singură ‎ipostasă în două firi desăvârşite a Fiului lui Dumnezeu întrupat. Afirmăm că ‎Dumnezeirea şi omenirea au aceeaşi ipostasă şi mărturisim că după unire se păstrează ‎în el cele două firi. ‎[…]

Dumnezeirea și omenirea au aceeași ipostasă, adică persoana a 2-a a Sfintei Treimi, Persoană Dumnezeiească, iar nu omenească. De aceea Maica Domnului se numește Născătoare de Dumnezeu iar nu născătoare de om (cum s-ar fi numit dacă Mântuitorul s-ar fi întrupat în persoană omenească, cum susține sărmanul Părinte Arsenie Boca).

Propovăduim că Sfânta Fecioară este în sensul propriu şi real Născătoare de ‎Dumnezeu. Prin faptul că cel născut din ea este Dumnezeu adevărat, este adevărată ‎Născătoare de Dumnezeu aceea care a născut pe Dumnezeul adevărat, întrupat din ea.‎Spunem că Dumnezeu s-a născut din ea, nu în sensul că Dumnezeirea Cuvântului a ‎luat din ea începutul existenţei, ci în sensul că însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, cel n‎ăscut înainte de veci, în afară de timp, din Tatăl, care există fără de început şi veşnic ‎împreună cu Tatăl şi cu Duhul, în zilele cele mai de pe urmă, pentru mântuirea noastr‎ă, s-a sălăşluit în pântecele ei, s-a întrupat şi s-a născut din ea fără să se schimbe.‎

Sfânta Fecioară n-a născut simplu om, ci un Dumnezeu adevărat: şi nu un Dumnezeu simplu, ci un Dumnezeu întrupat. Cuvântul nu şi-a pogorât din cer ‎corpul, care să fi trecut prin ea ca printr-un tub, ci a luat din ea un trup de o fiinţă cu ‎noi pe care l-a ipostasiat în El însuşi.Căci dacă şi-ar fi adus corpul din cer şi n-ar fi ‎luat firea noastră, la ce mai foloseşte înomenirea? înomenirea lui Dumnezeu Cuvântul ‎pentru aceasta s-a făcut ca însăşi firea, care a păcătuit, care a căzut şi care s-a corupt, ‎să învingă pe tiranul, care a înşelat-o şi astfel să se elibereze de stricăciune, după cum ‎spune dumnezeiescul apostol: „Pentru că prin om moartea, tot prin om învierea ‎morţilor”318. Dacă prima este adevărată, este adevărată şi a doua.‎[…]

Şi iarăşi spune apostolul: „A trimis Dumnezeu pe Fiul Său Unul- Născut, care ‎s-a făcut din femeie”. N-a spus „prin femeie“, ci „din femeie“. A arătat aşadar ‎dumnezeiescul apostol că însuşi Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu şi Dumnezeu este ‎cel făcut om din Fecioară şi că însuşi cel născut din Fecioară este Fiul lui Dumnezeu şi ‎Dumnezeu. Căci s-a născut în chip corporal, întrucât s-a făcut om. N-a locuit într-un ‎om mai dinainte făcut, ca în profeţi, ci însuşi s-a făcut om în chip substanţial şi real, ‎adică în ipostasa Lui există un trup insufleţit cu suflet raţional şi gânditor şi El însuşi ‎s-a făcut ipostasa trupului. Aceasta înseamnă cuvintele: „s-a făcut din femeie“. Căci ‎cum ar fi fost sub lege însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, dacă n-ar fi fost om deofiinţă cu ‎noi?‎

Pentru aceea pe bună dreptate şi cu adevărat numim Născătoare de Dumnezeu pe ‎Sfânta Maria. Acest nume constituie toată taina întrupării. Iar dacă aceea care a născut ‎este Născătoare de Dumnezeu, negreşit şi cel născut din ea este Dumnezeu şi, negreşit, ‎este şi om. Căci cum s-ar fi născut din femeie Dumnezeu, care are existenţa înainte de ‎veci, dacă nu sar fi făcut om? Este evident că Fiul omului este om. Iar dacă cel născut ‎din femeie este Dumnezeu, este evident că este unul şi acelaşi atât cel născut din ‎Dumnezeu Tatăl, potrivit fiinţei dumnezeieşti şi fără de început, cât şi cel care în ‎vremurile din urmă s-a născut din Fecioară, potrivit fiinţei care are început şi cade ‎sub timp, adică fiinţei omeneşti. Acest fapt indică o singură ipostasă, două firi şi două ‎naşteri ale Domnului nostru Iisus Hristos. Nu numim deloc pe Sfânta Fecioară ‎Născătoare de Hristos. Această denumire a născocit-o spurcatul, pângăritul Nestorie, ‎cel cu cuget iudeu,‎ vasul necurăţiei, pentru a desfiinţa termenul: „Născătoare de Dumnezeu“, ca supărător ‎şi spre a necinsti pe singura care cu adevărat este mai cinstită decât toată zidirea, pe ‎Născătoarea de Dumnezeu, chiar dacă ar crăpa el împreună cu Satan, tatăl său.

Deci vedem că Domnul nostru Iisus Hristos este numit Dumnezeu deoarece are firea Dumnezeiască, din nașterea mai înainte de veci. Este numit și om, fiindcă are, prin întrupare, și firea omenească din zămislirea din Fecioară. Dar aceeași Persoană Dumnezeiască, Fiul lui Dumnezeu, S-a făcut și Fiu al Fecioarei, păstrând modul lui de a fi Fiu.Așadar, luând firea omenească, a rămas Același Ipostas.

Tatăl este Tată şi nu Fiu; Fiul este Fiu şi nu Tată; Duhul este Sfântul Duh şi nu ‎Tată şi nici Fiu. Căci însuşirea este imobilă. Altfel cum ar putea să rămână însuşire, ‎dacă este mobilă şi se schimbă? Pentru aceea Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al omului, ‎ca să rămână imobilă însuşirea. Fiind Fiul lui Dumnezeu, s-a făcut Fiul omului, ‎întrupându-se din Sfânta Fecioară, iar prin aceasta nu s-a depărtat de însuşirea de a fi ‎Fiu.

Așadar Persoana a 2-a a Sfintei Treimi, a rămas Aceeași după întrupare, fiind Fiul lui Dumnezeu, și nu S-a întrupat într-o persoană omenească, cum susține Nestorie și Părintele Arsenie Boca.

-sursa: https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/dreptul-canonic-ortodox/a-despre-ortodoxia-neindoielnica-a-credintei-celui-despre-care-se-trateaza/f-invataturile-eretice-scrise-ale-parintelui-arsenie-boca/comment-page-1/#_ftn6

Muzica și influența ei asupra sufletului uman - Pr. Marcel Hancheș (part...

Artisti care si-au vandut sufletul (partea I)

Lansarea volumului "Floarea din Asfalt" - reportaj

Câini şi oameni liberi care nu au fost asupriţi de nici un regim, de la Imperiul Roman la Comunism...

Replica la interviul cu parintele Nicolae Necula (Repetarea Botezului ignoranta teologica)

http://www.viata-libera.ro/logare/1188-repetarea-botezului-ignoranta-teologica
Iata ce raspunde parintele Nicolae Necula, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxa Bucuresti:

„- Înţelegem că nu e posibil „al doilea botez”?
– Creştinii mai sunt numiţi hristofori, adică purtători de Hristos, efectul Botezului fiind cel de ştergere a păcatului strămoşesc, de moarte şi de înviere cu Hristos. Dacă Taina Botezului este săvârşită corect prin întreita afundare în numele Sfintei Treimi, păcatul strămoşesc fiind iertat, el nu se mai repetă.

Păcatele personale săvârşite de creştin după Botez se şterg printr-o viaţă aleasă a creştinului, în ascultarea de Dumnezeu, punând în faptă cuvântul lui Dumnezeu. După Botez, în diversele etape ale vieţii, păcatele creştinului sunt şterse şi prin Taina Mărturisirii şi a apoi prin unirea cu Hristos prin primirea Taina Sfintei Împărtăşanii.

– În ultimii ani, realitatea imediată ne oferă atâtea situaţii în care creştini de diferite confesiuni şi-au unit inimile prin căsătorie. Cum se procedează în aceste situaţii din perspectiva învăţăturii Bisericii Dreptmăritoare?
– Dacă credinciosul este în Biserica Romano-Catolică sau Luterană ori Calvină sau aparţine altor culte neoprotestante în care se săvârşeşte botezul în numele Sfintei Treimi şi doreşte să treacă în Biserica Ortodoxă, acestuia nu i se mai repetă Botezul, el fiind considerat creştin.
I se administrează doar Mirungerea, bineînţeles, în urma unei perioade de pregătire, de catehizare, şi a mărturisirii de credinţă făcută în scris şi declarată public de cel ce vine la credinţa ortodoxă.

Se administrează botezul doar dacă cel care urmează să fie încreştinat vine din spaţiul musulman, iudeu, hindus… În aceste situaţii, după o pregătire aşa cum urmau catehumenii în primele veacuri creştine, aceştia pot primi Taina Botezului, apoi, Mirungerea şi Sfânta Împărtăşanie.

– În aceste situaţii, cum e posibilă tripla afundare, fiindcă nu mai avem prunci, ci adulţi?
– Prin folosirea unor vase mai mari, pentru administrarea corectă a botezului.

– Sunt şi situaţii de ortodocşii care au trecut la o altă confesiune creştină. În această situaţie, cum se procedează?
– Botezul celor care trec la o altă confesiune Romano-Catolică, Greco-Catolică sau la alte secte nu trebuie să se repete. A repeta Botezul este o ignoranţă teologică, rea-voinţă şi dispreţ faţă de lucrarea harică a Duhului Sfânt. Referitor la acest aspect, teologul Paul Evdokimov spune „că nu ne situăm unii împotriva celorlalţi, nici alături de ceilalţi, ci în faţa tainei lui Dumnezeu”…”

Iata si replica mea:

CONDITIA BOTEZULUI ESTE MARTURISIREA DREPTEI CREDINTE A CELUI CARE SAVARSESTE BOTEZUL SI A PRIMITORULUI TAINEI BOTEZULUI, NU TIPICUL DE SAVARSIRE, ADICA NU MODUL IN CARE E FACUT(PREFERABIL AFUNDARE, DAR POATE FI SI STROPIRE, SPALARE, ETC). Acestea sunt amanunte, care daca vor capata greutate vom intra intr-un domeniu magic ce nu are de-a face cu credinta ortodoxa. Forma canonica (corecta) a Botezului fiind desigur AFUNDAREA de trei ori in numele Sfintei Treimi.

Intr-adevar Taina Botezului nu se repeta. Dar aceasta numai in cazul in care a fost savarsita de un ortodox!
Dar sa vedem ce este Taina Botezului.
Conform invataturii lui Hristos Biserica este Una, asa cum confirma si Crezul: „Cred intr-Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica”
De aici rezulta faptul ca gruparile crestine ce se gasesc in afara Bisericii celei Una (care este Unitara in Doctrina, Morala, Cult si Conducere Bisericeasca) nu pot fi recunoscute drept Biserici.
Daca avem corectitudine patristica, pentru termenul Biserica nu exista plural, ci doar singular.
Atunci cand ne referim la Biserica ca si cladire, limba greaca foloseste denumirea de NAOS, care insemna nava, corabie si care suporta pluralul.
In schimb EKKLISIA nu suporta plural, ci numai singular, asa cum spune Hristos prin Sf Pavel: „Un Domn, O Credinta, Un Botez” deci o Biserica. Mai exista doar termenul Biserica Locala, care defineste Biserica Ortodoxa intr-un anumit loc.
Iata ca Sfinte Taine (inclusiv Botez si Preotie) nu exista in afara Bisericii (iar acest lucru ni-l spune Sfantul Vasile cel Mare).
Faptul ca un Romano-Catolic sau un protestant pronunta formula corecta a Botezului in numele Sfintei Treimi nu declansaza un efect magic de botezare.

Prima conditie a Botezului este ca cel care boteaza sa fie drept-credincios, sa fie membru al Bisericii Ortodoxe(de preferat episcop sau preot, dar in cazuri speciale si diaconul si mireanul poate boteza). Daca nu se indeplineste conditia aceasta, ca cel care boteaza sa fie membru deplin al Bisericii Ortodoxe, atunci nu avem botez ci pseudobotez.

Cel care vine de la un pseudobotez, conform Pidalionului (Carma Bisericii, Sf Ciprian de Cartagina, Sf Nicodim Aghioritul, Sf Vasile cel Mare, Sf Nectarie de Pentapole,etc) trebuie BOTEZAT, si nu rebotezat, pentru ca primul”botez” nu este botez, conform Sfintilor Parinti.
Biserica a folosit in anumite perioade iconomia (pogoramant, vezi Sinodul Trulan) in cazul in care mase largi de eterodocsi reveneau la ortodoxie, si atunci, intr-adevar nu se repeta Botezul,pentru ca respectivii fusesera botezati in Biserica ortodoxa si apoi au parasit Biserica Ortodoxa si iarasi au revenit, si intr-adevar in aceste conditii Botezul nu se repeta, fiind unul in Biserica cea Una.
In cazul in care o mama ortodoxa isi boteaza singura copilul in apa, atunci cand copilul e in pericol de moarte si nu este un preot in zona ca sa il poata boteza, botezul savarsit de mama ortodoxa este VALABIL si nu se repeta, daca acel copil traieste, va primi doar Taina Sfantului Mir si Sfanta Impartasanie, Botezul fiind deja savarsit de mama.
De aceea in interviul de mai sus apare o confuzie. In nici un caz un neortodox nu poate face ceea ce face mama ortodoxa.
CONDITIA BOTEZULUI ESTE MARTURISIREA DREPTEI CREDINTE A CELUI CARE BOTEAZA SI A PRIMITORULUI TAINEI BOTEZULUI, NU TIPICUL DE SAVARSIRE, ADICA DECA E FACUT PRIN STROPIRE, AFUNDARE, SAU SPALARE. Acestea sunt amanunte, care daca vor capata greutate vom intra intr-un domeniu magic ce nu are deaface cu ortodoxia.
A considera ca exista Taina Botezului in afara Bisericii Ortodoxe tine de teoria minimalismului dogmatic si de Teoria Ramurilor care sunt teorii protestante care definesc Biserica acolo unde este doar o simpla credinta intr-un Hristos vazut fie arian, fie monofizit, fie monotelit, fie Filioquist si un botez vazut in chip magic si strain Bisericii ortodoxe. Poate boteza cineva care nu cinsteste icoana lui Hristos, adica neaga intruparea Lui?? Aceste teorii nu au nimic de-a face cu traditia bimilenara a Bisericii Ortodoxe.
Din pacate au influentat si minti luminate ale unor profesori, preoti si chiar patriarhi de-a lungul ultimei sute de ani, dar nu poate fi gasita nicaieri inainte de anul 1900, cand niciodata nu a fost recunoscuta vreo Taina a eterodocsilor. Si in aceasta privinta avem un nor de marturii patristice.

Preot Matei Vulcanescu,

Parohia Sfanta Mucenita Paracheva
Mitropolia Veriei,
Biroul de Misiune pentru lumea eterodoxa si necrestina.Grecia

Canoanele prescriu, prin urmare, botezarea ereticilor, ca unii care nu au botez adevărat şi caterisirea clericilor care consideră valid botezul ereticilor, ca şi orice “taină” săvârşită de aceştia (Apost: 46, 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 84; Carhid: 1; Apost: 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15).

Doar ortodocşii care au lepădat dreapta credinţă, mergând la eretici, apoi se pocăiesc şi revin din erezie la ortodoxie sunt mirunşi. Aceşti ortodocşi sunt mădulare ale Bisericii, prin botezul ortodox, calitate care nu poate dispărea, dar au respins pe Dumnezeul Adevărat, prin primirea învăţăturilor potrivnice. Îşi mărturisesc păcatul ereziei, apoi li se administrează mirungerea. Mirungerea este o reînnoire a lucrării darurilor Duhului Sfânt, care venise asupra lor, la prima mirungere, dar nu le mai era de folos, odată ce au stricat relaţia cu Dumnezeu.

Practica mirungerii ortodocşilor apostaţi reveniţi la credinţă arată ea înseşi cât de grav este păcatul ereziei. Pentru niciun alt păcat nu se consideră necesară reînnoirea lucrării Duhului asupra persoanei şi prin mirungere. În ciuda Scripturii şi a Tradiţiei, la ora actuală unii clerici nu botează ereticii, ci doar îi mirung. Aceasta deşi este clar că nu are ce se reînnoi, odată ce nu au primit nicicând lucrarea Duhului, prin Sfintele Taine care nu li s-au administrat niciodată, fiindcă nu au făcut niciodată parte din Biserică.

Unii invocă, în sprijinul mirungerii fără botez a ereticilor, acel canon apostolic care interzice repetarea botezului (Apost. 47), „uitând” că unul şi acelaşi canon spune să se caterisească acel cleric care nu botează pe cel „botezat” de eretici! Altfel spus, după cum arată şi tâlcuirile, canonul interzice repetarea botezului autentic (valid) ortodox ca şi credinţă (în Sfânta Treime, aşa cum este această credinţă sintetizată în Crez) şi formă (prin întreita afundare). Şi am văzut că ereticii nu cred ortodox în Sfânta Treime, ci au o credinţă mincinoasă, într-o treime de ei închipuită, după ideile lor.

sursa: https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2013/07/04/replica-la-interviul-cu-parintele-nicolae-necula-repetarea-botezului-ignoranta-teologica/

P Boca, Athosul si discernamantul: “langa noi era o faptura parca om, parca fiara, cu barba pana la pamant si un par ca o coama de leu. Impingea cu noi la bolovan. “

Extrase din “Catisme ale Pr. Arsenie Boca pe Muntele Athos” – Editura Credinţa Strămoşească, Autor: Pr. Streza Nicolae Zian

“O poveste minunata petrecuta de tanarul ZIAN viitorul ARSENIE BOCA, celibatar ca diacon si trimis de mai marele sau ierarh NICOLAE BALAN ca sa invete monahismul Athonit.

Viata si minunile intamplate aici in Sf Munte Athos petrecute cu parintele nostru drag ARSENIE sunt foarte multe ce nu s-au scris. ”

<< –Mama mea, Creştina avea ochii albaştri, (mama Parintelui Arsenie Boca n.n.) ea m-a harazit din pântecele ei să mă fac preot. Acum mi-am adus aminte de ea că nu i-am scris de peste un an de zile. I-am spus că vreau să mă călugăresc şi s-a supărat. Nu-i mai scriu pentru că vreau să o învăţ să uite de mine. Nu ştiu dacă e bine sau e rău, voi ce ziceţi? […]
-Zise Dometie: oamenii din ziua de astazi nu au harul lui Dumnezeu। Si daca uneori au putin har ei il indeparteaza prin gandurile rele. Atunci diavolii stau cu ei.
-Ptiuhh, ucigă-l Sfânta Cruce ! rosti Porfirie। Nu e bine să amintesti de necuratul, că uite m-am lovit la picior si mi-am spart si bocancul. […]
Dometie zise:
-Am ajunat toata ziua, mi-i sete cred că am vedenii, vad mereu o făptură acolo sus pe zid la chilia aceea si stiam ca e părăsită। Este curios sau este o minune. Acum parcă are figură de leu, acum parcă are de om, voi nu vedeti?
-Să te lămurească diaconul Zian că el e pictor, eu sunt un simplu călugăr fără scoală।
–Da, am intrat si eu in discutie, cei 4 Sfinti evanghelisti au cate o fiintă lângă ei ca simbol sichintesenţă a mesajului din Sfanta Evanghelie pe care a scris-o fiecare। Sfăntul Matei, care a fost vameş inainte sa-L cunoască pe Mântuitorul are simbolul Ingerul. Marcul are viţelul, Luca are leul, Ioan are vulturul.
Se auzi o bubuitură ca atunci când s-a rostogolit un bolovan pe pietrele de jos. O voce tulburătoare rosti “Zian Boca, din România să-i scrii mamei tale scrisoare că, dacă nu, va muri si o ai pe suflet. Stiu ca esti fecior si că nu te-ai atins de femei dar eşti mândru ca eşti pictor şi că ai tăiat cadavre la facultatea de medicină din Bucureşti, va trebui să posteşti, să te rogi şi să tai 100 de beţe din castan ca şi canon de ispăsire.”

Noi tocmai ne opinteam toti trei să impingem un bolovan mare pe două beţe de castan puse ca role. Dar să impingi la deal este neasemanat de greu. Am simtit deodata ca se usureaza povara si bolovanul merge la deal ca tras cu o funie de sus de către cineva sau de o maşinărie cerească।
Dometie sesiza si el ce se intampla si exclama:

Nascatoare de Dumnezeu! A venit Sfantul.

Intr-adevar langa noi era o faptura parca om, para fiara, cu barba pana la pamant si un par ca o coama de leu. Impingea cu noi la bolovan. El era cel care facea ca bolovanul sa mearga parca tras de cineva de sus. Rosti:
–Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu…
Avea o voce ingereasca, nici tipatoare, nici ragusita dar placuta. Mi-am adus aminte de un tenor care canta in corul catedralei mitropolitane din Bucuresti.

Toti cantam “Cuvine-se cu Adevarat” Vocea mea care nu era exersata la cantat a capatat inflexiuni melodice si scotea sunete placute pe care nici eu nu le cunoasteam pana atunci.

Canta si Porfirie cu vocea lui de bas iar Dometie ne intrecea pe toti. Eram ca in rai. Patru fapturi care pe buza unei prapastii o preacinsteam pe Maica Domnului.

Mintea insa imi zbura in satul meu natal la Vata de Sus. O vedeam pe mama ingenunchiata la icoana Preacuratei Fecioarei Maria cum se roaga si cum plange cu poza mea in mana.

Faptura de langa mine, cu barba lunga imi spuse:
–Pe mama ta o cheama Cristina si e vaduva. Cand te-a adus pe lume, te-a afierosit Domnului si bisericii.
M-am cutremurat, ca aveam langa mine un Sfant, un Prooroc care-mi stie trecutul si numele.
-Parinte, cum te cheamă si cine esti? intreba Porfirie.
Strainul nu raspunse.
-“Nu va temeti de Parintele Staret Arsenie ca nu va pedepseste pentru ca nu v-ati dus la vecernie. Stiati ca cei noua stalpi ai Athosului vin anul acesta de Sfintele Pasti sa slujeasca Sfanta Liturghie in schitul Prodromul? Unul dintre ei este Parintele Matei din Karacalu, un om foarte smerit care slujeste Liturghia zilnic prin chili si prin colibe unde este un Sfant Antimis. Va sluji Liturghia pana la ultima lui suflare. Anul acesta de Pasti va ninge pe varful Athonului. O sa ne vedem de Inviere. Frate Zian, nu uita sa-i scrii mamei tale.”
Eu nu ma mai puteam minuna de cele ce se petreceau. Parintele sau fratele care vorbise s-a facut nevazut dintr-o data. Parca ma atragea ca un magnet sa ma uit dupa el. Era deja noapte. Nu mai puteam sa ma uit dupa el. Porfirie punea uneltele una langa alta, ca sa le avem maine dimineata in ordine. Dometie era cuprins de o placuta emotie si ca intotdeauna, canta un imn. Se auzi vocea fapturii care tocmai plecase, a preabunului Parinte; Nu stiam cum il chema, dar eram atras inspre in sus si am inceput sa urc repede. Poteca se lumina de o lumina albastruie ca de arc electric, lumina care venea de la faptura minunata ca de la un rug ce ardea pe munte deasupra noastra. Dupa mine urca Porfirie gafaind, si apoi Dometie cantand.Sfantul nostru ne lumina drumul spre varful Muntelui. Era un dar dumnezeiesc nesperatcaci noaptea se lasase si fara lumina ne-am fi pravalit in abis si ne-am fi pierdut vietile. Porfirie zise:
-Sunt de zece ani pe Sfantul Munte si nu am trait nici o minune pana astazi, dar astazi mi s-a aratat mila lui Dumnezeu prin acest Sfant। Stai Preasfinte, si nu fugi, caci vedem lumina ta ca pe un far calauzitor si putem urca muntele fara sa cadem in prapastie.
-Minunat este Dumnezeu intru Sfintii sai, vorbi si Dometie in psalmi। Frate Ziane, azi ai primit botezul cu foc si cu proorocie, caci ti s-a vorbit tie de sus.
Eu nu vorbeam nimic, eram cuprins de o sfanta emotie si de o caldura nemaitraita. Imi facea bine, caci din pricina frigului care se lasase la malul marii, eram inghetat. Am ajuns pe buza Muntelui, la crucea din lemn de Dafin. Sfantul nostru se departa dar inca ne lumina cu faptura lui Indumnezeita. Vedeam poteca ce duce catre schitul Prodromul. Sfantul mergea inaintea noastra, dar parca sarea ca o roata de foc, ca o pasare inrosita. In spatele meu, Parintele Porfirie se inchina si recita ritmic, gafaind: “Iisuse, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma”. Dometie canta: “Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati”. Dâra de lumina intra inaintea noastra pe poarta manastirii, si noi dupa ea. Ajunsi in poarta care tocmai se inchidea, ne trezi din revelatie vocea barbateasca a Parintelui staret Arsenie Mandrea, venit el insusi sa
inchida portile manastirii.[…] M-am dus in camera mea si m-am intins pe patul tare, athonit, pe burta, ca ciobanii, caci si oasele ma dureau si muschii de efortul zilei.
Sufletul insa imi era luminat si fericit. Astazi pe Sfantul Munte al Athosului am trait prima minune, am intalnit un sfant. O para de foc.
Mi-am zis in gand “Tatal nostru” , si mi-am insemnat patul, facand cu mana dreapta semnul sfintei cruci। Apoi m-am cufundat intr-un somn adanc >>

........................................

-se vede clar inselarea demonica in care au fost atrasi cei 3, inclusiv p Boca
-"faptura parca om, para fiara, cu barba pana la pamant si un par ca o coama de leu."...fiind un demon

CONCERT DYNAMIS KABARNOS Црној Гори .flv

Plan de rezistenta ORTODOX impotriva ereziilor actuale - Ioan Vladuca

Frumusețea s-a născut la sat - Romanian beauty