Gheron Sava Lavriotul - Biserica Ortodoxă este Corabia Mântuirii - 15 octombrie 2016

Asociația Creștină “Sfântul Arhanghel Mihail” a organizat "CONFERINȚA TEOLOGICĂ ORTODOXĂ - Biserica Ortodoxă este Corabia Mântuirii" în ziua de 15 octombrie 2016, la Sala A.G.I.R. din Bucureșt, cu începere de la orele 12.00. 

La această conferință s-au prezentat argumente de natură dogmatică, canonică, patristică și eclesiologică si pozitia luptatoare Ortodoxa care condamna erezia tuturor ereziilor - ecumenismul legiferat la "Sfantul si Marele Sinod din Creta 2016".

Au conferentiat:
Gheron Sava Lavriotul de la Mănăstirea Marea Lavră alaturi de Monahul Efrem si Monahul Nicodim de la Schitul romanesc Prodromu din Muntele Athos. 


fragmente din conferinta:

"-sinodul din Creta a fost eretic: s-au recunoscut oficial ereziile [papistasii,catolicii,greco-catolicii,protestantii,neo-protestantii] ca "biserici" , s-a recunoscut erezia CMB (Consiliul Mondial al Bisericilor) ca fiind biserica, nu s-a urmat drumul sfintilor parinti
-sinodul din Creta nu a recunoscut traditia sfintilor de la cele 7 sinoade ecumenice
-motivul principal pentru care ar trebui sa se intruneasca un sinod este combaterea ereziilor, in sinodul din Creta s-a intamplat exact invers: au legiferat ereziile ca facand parte din Biserica, asta a fost adevaratul scop al sinodului din Creta
-

Să ştiţi că nu toată credinţa în Dumnezeu este bună

"Auzi ce spune marele Apostol Pavel: „Fiule Tit, mustră-i cu asprime (pe creştini), ca să fie sănătoşi în credinţă” (Tit 1, 13).

Poate să creadă cineva în Dumnezeu şi credinţa lui să nu-i aducă nici un folos, dacă nu crede cum mărturiseşte Biserica, adică credinţa adevărată ortodoxă.

Şi dracii cred în Dumnezeu. Nu spune Apostolul Iacov (capitolul 2, 19) că şi demonii cred şi se cutremură?  ["Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură"] 

Dar ce le foloseşte diavolilor credinţa, dacă ei nu fac voia lui Dumnezeu?"

Arhimandrit Ilie Cleopa, Călăuză în Credința Ortodoxă, Editura Episcopiei Romanului

.................................................

CE ESTE EREZIA?

- Abaterea de la sfintele dogme ale Sfintei Biserici Ortodoxe.

- Credinţa, părerea şi propovăduirea că mîntuirea nu este doar în Biserică şi că nu e nevoie să fii ortodox ca să te mîntuieşti.

- Credinţa că - dacă eşti creştin, dacă crezi, dacă eşti “religios”, credincios, “mistic”, “spiritual” etc., fără a fi ortodox - te poţi mîntui.

- Credinţa şi mărturisirea că te poţi mîntui (şi) prin “tehnici”, “asane”, “meditaţii”, “formule” (“mantre”), gnoză, cunoaştere, raţiune, ştiinţe, filosofii, concepte, doctrine umaniste (iluminist-idealiste revoluţionare şi religioase).

- Credinţa şi afirmarea că Hristos a fost un “mare învăţat“, un “mistic”, un “iluminat”, un “înţelept”, un “guru”, un “iniţiat” cu puteri paranormale, oculte, vrăjitoreşti, un “şef spiritual”, un fel de “mare şaman” venit din “ceruri astrale”, ori “strălucită personalitate” a umanităţii, iar nu Însuşi Dumnezeu-Cuvîntul.

.................................................................................

Efeseni 4:5 ~ “Este un Domn, o Credinta, un Botez.”

Sinodul de la Constantinopol din anul 1724
“Cei care vor dezerta de la Ortodoxie si vor parasi parintestile si dreptele dogme ale credintei si Predaniile obstesti ale Bisericii si vor decadea si se vor indeparta cu inovatii si cu credinte absurde si cu obiceiuri eterodoxe si vor falsifica si vor maslui adevarul Ortodoxiei, acestia nici nu mai sint, nici nu se mai numesc crestini cu adevarat, ci se taie si se despart de totalitatea madularelor Bisericii si a crestinilor, ca niste eterodocsi si inovatori si se izgonesc afara din sfintul staul ca niste oi riioase si madulare putrede.”

Sfintul Nichifor Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului (+828)
“Si chiar daca foarte putini ramin inlauntrul Ortodoxiei si a bunei credinte, acestia sunt Biserica si in miinile lor se gaseste autoritatea si apararea asezamintelor Bisericii. "

Sfintul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (sec.X)
“Cea mai buna comuniune este comuniunea in credinta si in dragostea cea adevarata… Nu exista nimic mai minunat decit Adevarul! Exista doar o singura Biserica a lui Hristos, apostoleasca si soborniceasca. Nu mai multe, nici macar doua. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc si sinod al razvratitilor."

Sfintul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073)
“Pazeste-te, fiule, de cei cu credinta strimba si de toate discutiile lor, caci si pamintul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce traieste in Credinta Ortodoxa isi va mintui sufletul. Fiindca nu exista o alta credinta mai buna, decit curata si sfinta noastra Credinta Ortodoxa … De asemenea, fiule, nu se cade sa lauzi o credinta straina. Cine lauda o credinta straina face la fel ca si cel care-si huleste propria credinta. Cine lauda credinta sa si pe cea straina e un fatarnic si apropiat de erezie … Daca cineva iti spune: “Credinta noastra si a voastra este de la Dumnezeu”, atunci, fiule, raspunde-i asa: “Fatarnicule! Cum pot fi amindoua de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singura Credinta, un singur Botez. (Efeseni 4,5)

Sfintul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779)
“Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adincurile intelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am inteles si acest lucru adevarat, dumnezeiesc, ceresc, desavarsit si pentru mine si pentru voi: numai credinta crestinilor ortodocsi bine-credinciosi e buna si sfinta, ca sa credem si sa ne botezam in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh."

Sfintul Iustin Popovici (+1979)“Conform gindirii unitare a Parintilor si a Sinoadelor, Biserica este nu numai una, ci si unica… Biserica este una si unica, pentru ca ea este trupul Unuia si Unicului Hristos. Unde nu este Dumnezeul-Om, acolo nu exista Biserica, iar unde nu exista Biserica, acolo nici Euharistia nu exista. In afara acestei identitati, adica a Bisericii si a Euharistiei, se afla erezia, falsa biserica si antibiserica. Biserica, prin dumnezeiasca Euharistie, este unitate soborniceasca si unirea lui Hristos cu credinciosii si a credinciosilor cu Hristos. Si in Euharistie si in Biserica, Dumnezeul-Om Hristos este Unul si, de asemenea, este “toate si intru toti.” (Col. 3:11).
Din unica si nedespartita Biserica a lui Hristos, in diferite timpuri, s-au desprins si s-au taiat ereticii si schismaticii, care au si incetat sa fie madulare ale Bisericii. Unii ca acestia au fost… romano-catolicii si protestantii si unitii si toata cealalta legiune eretica si schismatica. Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. In el se afla cu inima lor toate umanismele europene cu papismul in frunte, iar toate aceste pseudo-crestinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decit erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de “pan-erezie” (erezie universala). De ce? Fiindca in cursul istoriei, felurite erezii tagaduiau sau denaturau anumite insusiri ale Dumnezeului-Om Hristos, in timp ce ereziile acestea europene indeparteaza pe Dumnezeul-Om in intregime si pun in locul Lui pe omul european. In aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala intre papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al caror nume este “legiune”.

Pr. Aniţulesei Gheorghe - Săracul Boca a fost un înşelat

Pr. Aniţulesei Gheorghe - Fenomenul Arsenie Boca : http://www.scribd.com/doc/271060731/Pr-Ani%C5%A3ulesei-Gheorghe-Fenomenul-Arsenie-Boca

,,Săracul Boca a fost un înşelat. Dacă înşelările şi învăţătura lui neortodoxă nu ar fi afectat Biserica aş fi tăcut.
Ucenicilor şi fanilor lui le spun să treacă peste simpatia lor personală şi să analizeze, să judece în duhul învăţăturii de credinţă ortodoxă dacă eu am greşit sau opera lui A. Boca nu se conformează cu învăţătura Bisericii Ortodoxe. Nu vă grăbiţi să daţi certificate de sfinţenie, fără o cercetare în duh ortodox. Ştiu că astăzi dă bine să vorbeşti laudativ la adresa lui Boca, dar îmi asum riscul spunând adevărul.,,...,,Ca să fie canonizat Boca, trebuie scoşi din calendar Sf. Ignatie Briancianinov, Ioan lacob, Iustin Popovici, care au înfierat catolicismul şi îndrăcirea lui Francisc de Assisi, ce se vedea pe sine în locul Iui Hristos.

Atenţie! Şi Boca afirma că la Judecată va sta de-a dreapta Tatălui. Iată credinţa lui Boca în sfinţenia ereticului Francisc de Assisi, exprimată în pictura de la Drăgănescu, unde îl găsim pictat cu aureolă şi pe episcopul semiarian Ulfila.

Spun unii, chiar clerici, că lumea se întoarce la credinţă la Prislop. întreb ce fel de credinţă? Cea a lui A. Boca, nu cea a Bisericii, se vede după cum se exprimă. Majoritatea ucenicilor cred cu tărie că ce a spus Boca este adevărat, adică biserica ortodoxă şi erezia catolică sunt cele două strane ale aceleiaşi biserici, Francisc şi Ulfila sunt sfinţi. Pentru ei Biserica este judecată după etalonul lui Boca, nu invers.,,

MĂRTURISIRE ÎMPOTRIVA EREZIEI ECUMENISTE

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Toți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, adică a Trupului lui Hristos. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului lui Hristos.

În această calitate de mădulare ale Bisericii lui Hristos, care este numai Biserica Ortodoxă, singura în care ne unim cu Adevăratul Dumnezeu, singura în care omul se poate mântui, arătăm şi respingem în mod public ereziile ce au cuprins pe unii membri ai Bisericii. Erezia nu afectează doar pe cel care crede în ea, ci și pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce gândesc eretic în Biserică propovăduiesc erezia și celorlalți membri prin cuvânt și prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii. Erezia predicată de episcop sau preot îi afectează și pe credincioși. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu învețe erezia. Dacă păcatele morale îl despart pe om de Dumnezeu, cu atât mai mult erezia. Datoria episcopului este să învețe drept Cuvântul Adevărului, iar sfințenia este legată organic de Adevăr („Sfințește-i pe ei întru Adevărul Tău, iar Cuvântul Tău este Adevărul”– Ioan 17, 17). Hristos e Calea, Adevărul și Viața. Erezia este minciună și blasfemie la adresa Cuvântului Întrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Ea se naște ca înșelare duhovnicească, devenind o ideologie contrară Adevărului, tăind posibilitatea sfințeniei și a mântuirii.

La fel cum o boală nu afectează numai organul bolnav, ci întreg organismul, tot așa și erezia, otrăvind pe unii membri ai Bisericii, provoacă durere în întreg trupul ei, afectându-l. De aceea, de fiecare dată când a apărut o erezie ce amenința Trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoade Ecumenice și Locale care au anatematizat erezia și pe ereticii ce o susțineau, adică au tăiat din Trupul Bisericii învățătura eretică și pe cei ce o promovau.

Sfântul Apostol Pavel la Romani 12, 4-6 spune: „Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare și mădularele nu au toate aceeași lucrare, așa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos, și fiecare suntem mădulare unii altora, dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat.” iar în epistola I Cor 12, 21-22 spune : „Și nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuință de tine; sau, iarăși, capul să zică picioarelor: N-am trebuință de voi. Ci cu mult mai mult mădularele trupului care par a fi mai slabe sunt mai trebuincioase. ” arătând în continuare că „dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; și dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.” (I Cor 12, 26-27).
Având în vedere că până în prezent nu s-au adunat Sinoade Locale care să condamne pe cei care încalcă de aproape 100 de ani atât Canoanele Apostolice cât și hotărârile Sinoadelor Ecumenice și Locale, noi, ca mădulare vii ale trupului lui Hristos respingem și ne disociem de toate practicile condamnate de Biserică:

- rugăciunile în comun cu ereticii și așa-numita „Săptămână de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, „Vecerniile pentru unitatea creștinilor” și alte asemenea acțiuni ținute în Bisericile Ortodoxe în „Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, în care sunt invitați eretici să predice din fața Sfântului și Înfricoșătorului Altar Ortodox, unde se jertfește Hristos Dumnezeu Omul;
– participarea la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine la care se fac gesturi simbolice sincretiste și rugăciuni în comun cu ereticii,
și arătăm ca erezie şi respingem în mod public ecumenismul, cu toate manifestările sale:

a) prezența Bisericii Ortodoxe Române și a celorlalte Biserici Ortodoxe Locale în «Consiliul Mondial al Bisericilor» pentru că platforma teologică a acestui consiliu are la bază o concepție ecleziologică relativistă de tip protestant după modelul celor enumerate mai jos.

b) erezia conform căreia Ortodoxia ar fi (doar) o parte din Biserică.

c) erezia conform căreia toate confesiunile creștine ar fi ramuri ale Bisericii celei Una.

d) erezia conform căreia Biserica Ortodoxă ar fi o Biserică între multe alte «familii de Biserici» care împreună ar forma Biserica cea Una.

e) erezia conform căreia unitatea Bisericii ar fi fost pierdută; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Una și Unică, deoarece Capul Ei este Unul Domn Iisus Hristos, iar unitatea Bisericii se exprimă prin unitatea de credință și prin supunerea credincioșilor față de ierarhia Ei, atâta timp cât ierarhia păstrează unitatea de credință.

f) erezia conform căreia Biserica «ar fi divizată în confesiuni creștine» și că noi ar trebui «să refacem unitatea Ei» prin «minimalismul dogmatic», adică prin a accepta ca bază a unirii Ortodocșilor cu celelalte confesiuni (denominațiuni) credința minimală, adică credința în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Dumnezeu Întrupat și Mântuitor, trecând cu vederea toate celelale Dogme ale Bisericii, inclusiv preoția sacramentală, icoana, Harul Necreat, cinstirea sfinților, etc.

g) erezia conform căreia ar exista o «unitate nevăzută» a Bisericii prin credința comună în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor, urmând să se înfăptuiască și o «unitate văzută» prin unirea confesiunilor (unitate în diversitatea dogmelor și a tradițiilor) și erezia conform careia mai întai ne impartașim cu ereticii si apoi ajungem la o unitate de credință.

h) erezia conform căreia ar fi suficient să crezi în Sfânta Treime și în Domnul Iisus ca Dumnezeu și Mântuitor ca să faci parte din Biserică (Biserica fiind văzută ca o adunare a tuturor confesiunilor creștine).

i) erezia conform căreia Biserica Ortodoxă și adunarea romano-catolică (papo-filioquistă) ar fi «Biserici Surori» sau «cei doi plămâni ai Bisericii».

j) ideea conform căreia între Biserica Ortodoxă și romano-catolicism (papo-filioquism) nu ar exista nici o diferență dogmatică, afirmând că singura diferență ar fi modul de intelegere asupra Primatul Papal.

k) acordurile neortodoxe semnate de reprezentanții Bisericilor Ortodoxe în cadrul dialogului intercreștin, dialog cu care suntem de acord atâta timp cât este facut pe baze ortodoxe, pentru a-i aduce pe eretici în Biserica Ortodoxă prin Taina Botezului, a Mirungerii și a Sfintei Împărtășanii.

l) acceptarea sinodală de către Biserica Ortodoxă Română a dialogului de la Chambesy, în care ereticii anticalcedonieni monofiziți (asa zișii miafiziți), urmași ai ereziei lui Sever de Antiohia ( Învăță că Hristos are, după întrupare, o singură fire, compusă, şi nu două firi neamestecate și neschimbate, neîmparțite și nedesparțite într-o Persoană, fiecare fire avand voința și energia ei. Nu acceptă învățătura Sinoadelor IV, V, VI și VII Ecumenice, rămânând în rătăcire și afară din Biserică) sunt recunoscuți ca ortodocși și afirmarea că anatematizarea lor ar fi fost cauzată de o simplă neînțelegere terminologică, și că, prin urmare, nu ar exista nici o diferență dogmatică între Biserica Ortodoxă și grupările eretice monofizite (Copți, Armeni, Siro-iacobiți, Malabarieni, Etiopieni, Eritreeni, Tomiți).

m) acordul de la Balamand, în care reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale au acceptat un nou tip de uniație și au recunoscut pseudo-tainele romano-catolicilor, acord ce a fost respins de către reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale la Baltimore, în anul 2000.

n) erezia conform căreia Filioque (purcederea Duhului Sfânt «și de la Fiul») ar fi doar o simplă neînțelegere terminologică, iar nu o alterare a Dogmei Sfintei Treimi – Dogmă pe care Însuși Dumnezeu prin Fiul Său Iisus Hristos Întrupat ne-a descoperit-o (Ioan 15, 26).

o) așa-zisa «ridicare a anatemelor» asupra romano-catolicilor (papo-filioquiștilor), dar și asupra ereticilor monofiziți, monoteliți și monoenergiști, anateme date la Sinoadele Ecumenice; conform învățăturii ortodoxe, o anatemă dogmatică nu se poate ridica în mod magic, fără ca motivele anatematizării să fie înlăturate.

p) erezia conform căreia ar exista Har Mântuitor în afara Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești și că ar exista botez valid și Har lucrător al preoției în afara Ei (simpla prezență istorică a unei succesiuni de la Apostoli și simpla rostire a formulei Sfintei Treimi nu validează «tainele» ereticilor).

q) erezia conform căreia Sfinții Părinți nu mai pot fi azi în actualitate, erezie ce neagă prezența Duhului Sfânt în Părinții de la Sinoadele Ecumenice și, prin urmare, însăşi continuitatea existenței Bisericii ca instituție divino-umană.

r) erezia care afirmă că nu putem cunoaște care sunt granițele Bisericii și erezia conform căreia toată omenirea ar fi încorporată într-o «Biserica nevăzută»; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Biserica Istorică, vizibilă, cu succesiune apostolică, ce a păstrat Dreapta Credință (Dogmele formulate la Sinoadele Ecumenice și anatemele ce delimitează Adevărul Dogmatic de minciuna eretică) și o duce mai departe până la sfârșitul veacurilor, și anume Biserica Ortodoxă.

s) erezia conform căreia și ereticii ar fi încorporați într-un anume fel în Biserică.

t) ideea conform căreia numărul de credincioși ar fi criteriul Adevăratei Biserici; conform învățăturii ortodoxe criteriul Adevăratei Biserici este criteriul păstrării Adevărului Revelat în mod nealterat.

u) transformarea pogorământului (iconomiei) în Dogmă sau regulă; conform învățăturii ortodoxe, pogorământul este o derogare de la regula credinței, pentru neputințe omenești, în circumstante excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la Dreapta Credință în ciuda piedicilor obiective. Pogorământul se aplică doar în cazuri de forță majoră, pentru atingerea unui scop bun în circumstanțe adverse. Pogorământul, prost înțeles, nu urmează rânduiala în absența unor circumstanțe excepționale, constituind, astfel, nu adaptare înțeleaptă ci sfidare a așezămintelor sfinte, ducând la nesocotirea Dreptei Credințe.

v) așa-numitele «căsătorii mixte» între ortodocși și neortodocși, pentru că nu se pot uni cele de neunit, condiția principală a Tainei Căsătoriei fiind ca cei doi soți să fie creștini ortodocși botezați. Taina Căsătoriei este Taina dragostei și a unirii în Dreapta Credință. Nu se poate acorda această Taină numai unui singur membru, celui ortodox. De aceea căsătoria mixtă este lovită de nulitate, dar este și rugăciune în comun cu eterodocșii.

w) negarea egalității Persoanelor Sfintei Treimi; conform învățăturii ortodoxe, Tatăl nenăscut și nepurces, Fiul născut și Duhul Sfânt purces, arată modul de existentă al fiecărei Persoane, Ele fiind egale în slavă și cinste, posedând aceeași Ființă;

x) erezia conform căreia Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol ar fi fără-de-egal pornind de la erezia care neagă egalitatea persoanelor Sfintei Treimi.

Biserica Ortodoxă este Ecumenică (universală), nu ecumenistă, și de aceea așteptăm de la membrii Ei să practice și să predice ortodoxia la toată făptura, aducând pe mulți în Corabia Mântuirii care este Biserica Ortodoxă, Biserica cea Una, Sfânta, Sobornicească (Catholică) și Apostolească, așa cum mărturisim în Simbolul de Credință Niceo-Constantinopolitan. De aceea, ne disociem de poziția tuturor celor care învață sau practică ereziile numite mai sus, fie că sunt sinoade panortodoxe, sinoade locale, patriarhi, ierarhi, preoți, diaconi, ipodiaconi, citeți, monahi, monahii sau credincioși.

Mântuitorul Iisus Hristos îndeamnă la mustrarea spre îndreptare între fraţi şi arată obligația adunării de a întări mustrările: „De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul” (Matei 18, 15-17). Canonul 75 apostolic nu deosebeşte între mireni şi clerici, ca martori ai abaterilor episcopului: «La mărturia cea împotriva episcopului eretic să nu se primească, dar nici credincios numai unul, că pe gura a doi sau a trei martori va sta tot graiul.» Sf. Ioan Gură de Aur accentuează caracterul de datorie a membrilor Bisericii de a mustra clerul care învaţă neortodox: „Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urâtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm” (Omilia a II-a la Ep. II Timotei).

De aceea, ne disociem de poziția lor şi îi mustrăm, cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor (pentru care ne rugăm Bunului Dumnezeu):

• pe reprezentanții Bisericilor Ortodoxe Locale care fac compromisuri dogmatice și afirmă erezii eclesiologice la dialogul intercreștin și interreligios,

• pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu care s-a rugat împreună cu Papa Francisc I la Sfântul Mormânt călcând în picioare Canoanele Sfinților Apostoli (care interzic sub pedeapsa caterisirii rugăciunea în comun cu eterodocșii), pe ierarhii diferitelor sinoade locale, printre care și pe ierarhii ce au fost trimiși ca reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, ca să felicite pe Papa Francisc I la întronizarea sa ca șef al ereziei romano-catolice (papo-filioquiste), precum și pe Sinoadele care i-au trimis.

• pe ierarhii, preoții, diaconii, ipodiaconii, citeții, monahii, monahiile și credincioșii Bisericii Ortodoxe ce au participat la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine și care au făcut gesturi simbolice sincretiste și rugăciuni în comun cu ereticii sau s-au împărtășit cu ereticii.

• pe cei care spun că în Biserica Ortodoxă Română nu mai este Harul Duhului Sfânt datorită faptului că unele mădulare ale Ei sunt căzute în rătăcirea ecumenistă, ca și cum Harul s-ar retrage în mod automat din Biserica lui Hristos; nu noi suntem salvatori ai Bisericii, ci Biserica ne salvează pe noi.

Ne disociem de acțiunea Patriarhiei Ecumenice de a chema la Fanar pe pseudo-episcopul Romei Benedict XVI (dar și pe pseudo-episcopul Romei Francisc I) și, de asemenea, de pomenirea la Te Deum a acestuia, de pseudo-binecuvântările papei date în Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe de la Fanar și de rostirea Rugăciunii Domnești de către acesta. Ne disociem și de acțiunea Patriarhului Ecumenic de a-l invita la Ierusalim pe pseudo-episcopul Romei Francisc I pentru a sărbători împreună mincinoasa ridicare a anatemelor date la 1054, precum și de toate acțiunile de pseudo-unire cu papalitatea eretică.

Declarăm public faptul că așa-zișii reprezentanți care fac compromisuri dogmatice și gesturi liturgice condamnate de Canoanele Bisericii se reprezintă doar pe ei înșisi, nu ne reprezintă pe noi, credincioșii Bisericii Ortodoxe și nici Biserica în plinătatea (pleroma) Ei, şi că ne disociem de toate acțiunile lor ecumenist-sincretiste, așteptând să dea semne de pocăință publică, la fel cum manifestarea lor eterodoxă (eretică) a fost publică.

Într-o Biserică Vie, atunci când un episcop învață o învățătură străină Bisericii Ortodoxe, preoții acelei eparhii pot întrerupe pomenirea episcopului ce învață erezia în public până la judecata Sinodului, conform canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol . De aceea, noi, cler și popor, prin mărturisirea de faţă, îi mustrăm pe preoții, episcopii, patriarhii și credincioșii ce învață erezia, cu dragoste, cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor, pentru care ne rugăm Bunului Dumnezeu, precum şi pe cei care nu caută să-şi îndrepteze fraţii căzuți în înșelarea ecumenistă, adoptând o atitudine pasivă, pe care Sfântul Grigorie Palama o vede ca pe al treilea tip de ateism, după ateism și erezie. Avem conștiința propriilor noastre neputințe și păcate, dar și conștiința că nu ne putem vindeca, mântui și îndumnezei decât prin ortodoxia credinței în Biserica Ortodoxă.

Așa să ne ajute Dumnezeu Cel în Treime Slăvit și Închinat!
Amin.

Canonul 15 Sinod I-II (861) Constantinopol (Pidalion 1992, pg. 85): Cele rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți se potrivesc cu mult mai vârtos pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot, episcop sau mitropolit ar îndrăzni, să se îndepărteze de împărtășirea cu patriarhul său și nu ar pomeni numele lui, așa cum este hotărât și rânduit, la Dumnezeieștile Taine, mai înainte de înfățișarea Sinodului și condamnarea lui definitivă (a patriarhului ce ar greși în ceva – nota noastra) face schismă. Sfântul Sinod a hotărât ca acesta să fie străin de toata preoția, în caz că se va vădi de acest nelegiuit lucru. Acestea s-au pecetluit pentru cei care învinuiesc și se îndepărtează de întâistătătorii lor, fac schismă și rup unitatea Bisericii. În schimb, cei care se despart de împărtășirea cu întâistătătorul lor, pentru oarecare erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți, aceia care predică eresul în public și cu capul descoperit îl învață în biserică, unii ca aceștia nu numai că nu sunt supuși certării canonice, îngrădindu-se pe sine de împărtășirea cu numitul episcop, înainte de cercetarea Sinodului, ci și de cinstea cuvenită Dreptmăritorilor se vor învrednici, că nu au osândit episcopi, ci episcopi mincinoși și învățători mincinoși (nu se referă la pierderea Harului, ci la faptul ca aceștia învață minciuna, deci sunt episcopi mincinoși – nota noastră) Și (cei care întrerup pomenirea lor – nota noastră) nu au rupt unitatea Bisericii, prin schismă, ci, s-au silit a izbăvi Biserica de schisme și de dezbinări.

Semnatari:

Ieromonahul Iulian Prodromitul, Duhovnicul Schitului Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos
Gheron Sava Lavriotul, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Ieroschimonahul Paisie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Damaschin Popa, Iconomul Schitului Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Damaschin Răuș Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Ioil Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Visarion Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Serafim Vaduva Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Efrem Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Nifon Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Macarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Varsanufie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Marcu Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Tarasie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Nazarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Isaak Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Nazarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Flavian Pandelea, Xiropotamu, Sfântul Munte Athos
Monahul Vlasie Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Monahul Gheorghe Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Monahul Iosif Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Parintele Profesor Emerit Theodoros Zisis, Facultatea de Teologie din Salonic
Parintele Profesor Doctor Docent(Univ. Frieburg) Mihai Valica
Frații din Schitul Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos:
Fratele Cristinel Prodromitul
Fratele Mihai Prodromitul
Fratele Nicolaie Prodromitul
Fratele Marian Prodromitul
Fratele Dumitru Prodromitul
Fratele Alexandru Prodromitul
Fratele Mircea Prodromitul
Fratele Flavian Prodromitul
Fratele Ioan Prodromitul
Fratele Cristian Prodromitul
Fratele Octavian Ovidiu Prodromitul
Ieromonahul Antim, Mănăstirea Bistrița, Neamț
Monahul Lavrentie Cocoș, Mănăstirea Bistrița, Neamț
Monahul Lavrentie Șuteu, Mănăstirea Bistrița, Neamț
Ieromonahul Dorotei cu obștea, Sfânta Mănăstire Sfântul Apostol Filip, Adamclisi
Ieromonahul Filotei Dabu cu obștea, Schitul Brădet, Argeș
Preot Matei Vulcănescu, cleric în Mitropolia Veriei, Nausei si Campaniei, Grecia
Laura Vulcanescu, preoteasă, Veria, Grecia
Prof. Drd. Teolog Marian Maricaru, București
Dinu Tigoianu, Ramnicu Sarat, jud Buzau, Piata Halelor, Bloc 7, ap5
lect. dr. arh. Ana Botez, Bucuresti
Baciu Emil Viena-1130, Diabeligasse, nr. 3/4/2 – Austria
Cristian Nicolae Bucuroiu, Bucuresti

Trimiteți numele, prenumele, localitatea și funcția/profesia la adresa de email marturisire.impotriva.ereziei@gmail.com sau Oficiul Postal Constanta 2,ghiseul exterior 1,cp 469

Fiecare credincios ce o semnează și-o asumă ca mărturisire personală.

RÂNDUIALA RUGĂCIUNII cum se cuvine a primi pe ereticii romano-catolici sau greco-catolici care vin la credinţa ortodoxă

După ce vine cel ce voieşte a fi ortodox, preotul având învoire şi binecuvântare de la arhiereul său, îl duce la biserică şi-i porunceşte să stea înaintea uşilor bisericii; iar preotul intrând în altar se îmbracă cu epitrahilul şi felonul, iese afară la uşa bisericii, porunceşte aceluia să îngenunche, şi-l întreabă aşa:

Întrebare: Voieşti a te lepăda de toată rătăcirea ereticilor şi de împreună-petrecerea cu ei, în care ai fost până acum?

Răspuns: Voiesc cu adevărat.

Întrebare: Voieşti cu adevărat să fii în toate ascultător Sfintei

şi Soborniceşti Biserici Ortodoxe a Răsăritului şi în unire cu cre- dinţa ortodoxă şi neclintit să petreci într-însa până la sfârşitul vieţii tale?

Răspuns: Voiesc cu adevărat.

Şi îndată preotul binecuvântându-l pe frunte de trei ori, zice: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Apoi punând mâna pe capul lui, zice  rugăciunea  catehumenilor:  În  numele  Tău  Doamne,  Dumnezeul adevărului şi apoi cele trei lepădări. Şi sfârşind acestea, zice:

Scoală-te şi te întoarce spre apus şi te leapădă de toată ră- tăcirea şi eresurile catolice, în care ai fost până acum.

Şi întorcându-se cu faţa la apus, preotul îl întreabă:

Întrebare: Te lepezi de toată rătăcirea şi eresul adunării catolice, în care ai fost până acum?

Răspuns:   Mă   lepăd   de   toată   rătăcirea   şi   eresul   adunării

catolice, în care am fost până acum.

Întrebare: Afuriseşti toate eresurile şi dezbinarea lor, precum: filioque, infailibilitatea, primatul papei şi toate celelalte, ca ale unor   potrivnici   ai   adevăratului   Dumnezeu   şi   ai   Sfintei   Lui Biserici?

Răspuns:  Afurisesc toate eresurile şi dezbinarea lor, precum:

filioque, infailibilitatea, primatul papei şi toate celelalte, ca ale unor   potrivnici   ai   adevăratului   Dumnezeu   şi   ai   Sfintei   Lui Biserici.

Apoi zice preotul către dânsul:

Întoarce-te către răsărit şi te închină Domnului la Care ai venit.

Iar el întorcându-se către răsărit, se închină până la pământ zicând aşa:

Mă  închin  Tatălui  şi  Fiului  şi  Sfântului  Duh,  unuia  Dum- nezeu Care este în Treime sfânt, nedespărţit, slăvit şi închinat.

Preotul zice:

Binecuvântat este Dumnezeu Cel ce voieşte ca toţi oamenii să

se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie; binecuvântat fie 

în veci. Amin.

Şi îndată îi dă capătul epitrahilului în dreapta zicând:

Intră în Biserica lui Dumnezeu, de care te-a depărtat dezbinarea catolică şi să ştii că te-ai izbăvit din laţurile morţii şi din pierirea cea veşnică; să urăşti toată dezbinarea şi tot

eresul; calcă toată nedreptatea şi rătăcirea ereziei; cinsteşte cu

dreaptă   credinţă   pe   Dumnezeu  Tatăl   atotţiitorul  şi   pe   Iisus Hristos   Fiul   Lui   şi   pe   Sfântul   Duh,   unul,   adevărat   şi   viu Dumnezeu: Preasfânta şi nedespărţita Treime.

Şi acestea zicând, îl duce pe el în biserică, ţinându-se acela de capătul epitrahilului, până unde este pusă Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce. Apoi catehumenul lasă din mână capătul epitrahilului. Iar când merg în biserică, strana citeşte Psalmul 26: Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu de cine mă voi teme... Şi după terminarea Psalmului, preotul îi porunceşte să îngenuncheze înaintea Sfintei Evanghelii şi citeşte rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

Doamne, Doamne, Făcătorule şi Stăpâne a toate, izvorul tuturor  bunătăţilor  şi  Mântuitorul  oamenilor,  dar  mai ales al celor credincioşi; Cel ce n-ai trecut cu vederea pe

om ca să fie aruncat în adâncul pierzării şi al înşelăciunii, ci cu

mântuitoarea întrupare a Unuia-Născut Fiului Tău, a Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe acesta l-ai cercetat şi l-ai mântuit şi către Tine l-ai adus. Însuţi, Stăpâne Iubitorule de oameni, caută şi acum spre robul Tău (N), care este oaie din turma Ta cea cuvântătoare, pe care l-ai învrednicit a se ridica din adâncul înşelăciunii şi al dezbinării şi a scăpa la sfânta Ta apostolească şi sobornicească Biserică; cu umilinţă te rog: plineşte în inima lui lumina harului Preasfântului Tău Duh, spre luminarea cunoaşterii adevăratei Sfintei Tale Evanghelii. Aprinde în el scânteia mântuitorului Botez, după care tânjeşte sufletul lui, ca să i se înflăcăreze văpaia harului celui duhovnicesc, spre plinirea  poruncilor  Tale  şi  spre  îndepărtarea  de  toată înşelăciunea diavolească. Dă-i ca fără făţărnicie, neclintit şi fără vicleşug, să se unească cu Sfânta Ta sobornicească Biserică şi să se scârbească de toată înşelăciunea cea pierzătoare de suflet, lepădând eresurile şi dezbinarea. Fă-l pe el ca totdeauna cu adevărat să mărturisească şi tare să ţie credinţa ortodoxă a Răsăritului.  Fă-l  părtaş  turmei  Tale  celei  alese  şi  uneşte-l  cu

Biserica  Ta  cea  Sfântă.  Depărtează  de  la  el  toate  cugetele  şi faptele  cele  rele  şi  deprinderile  cele  neplăcute  lui  Dumnezeu. Iartă-i   lui   toate   păcatele   cele   de   voie   şi   cele   fără   de   voie. Curăţeşte-l pe el de toată întinăciunea trupului şi a sufletului; fă-l pe el vas cinstit şi locaş Preasfântului Tău Duh, ca prin Acela totdeauna fiind povăţuit şi îndreptat, să păzească mântuitoarele Tale porunci; şi făcând voia Ta cu bună plăcere şi desăvârşit, să se învrednicească a câştiga şi bunurile Tale Cele cereşti, împreună cu  toţi  care  din  veac  au bine plăcut  Ţie. Că  Tu  eşti  Dumnezeul milei, al îndurărilor şi al iubirii de oameni, Care voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi   după   terminarea   rugăciunii,   preotul   îi   porunceşte   să   se   ridice, zicându-i:

Scoală-te, şi stând bine şi cu frică, rosteşte cu adevărat credinţa ortodoxă cea sobornicească şi afuriseşte toate eresurile şi schisma, ca să fii iertat şi dezlegat de legătura

oricărui jurământ şi de toată dezbinarea, şi să te faci părtaş Bise-

ricii care este Trupul lui Hristos.

Iar el ridicându-se, zice în auzul tuturor: Cred întru unul Dumnezeu…; şi apoi i se dă să sărute Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce,  după care preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeu, Care a binevoit aşa. Şi iarăşi zice către el:

Pleacă-ţi genunchii tăi înaintea Domnului Dumnezeu pe Care L-ai mărturisit, şi vei lua iertarea păcatelor tale şi dezlegare de orice jurământ.

Şi el plecându-şi capul şi genunchii, priveşte în jos; iar preotul, având de la arhiereu binecuvântare, zice peste dânsul cu mare umilinţă, rugăciunea:

Domnului să ne rugăm

Stăpâne mult milostive Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Care cu harul Tău ai voit a se da verhovnicului Tău Apostolul Petru şi celorlalţi Apostoli ai Tăi, toată puterea ca

să  fie  legate  în  cer  câte  de  dânşii  vor  fi  legate  pe  pământ;

asemenea să fie dezlegate şi în cer câte de dânşii vor fi dezlegate pe pământ. Care prin negrăita Ta iubire de oameni ne-ai învrednicit şi pe noi smeriţii şi nevrednicii, a avea puterea cea dată lor, ca şi noi de asemenea să legăm şi să dezlegăm cele ce se

întâmplă în poporul Tău; Însuţi, preabunule Împărate, primeşte cu milostivire acum pe robul Tău aceasta (N), care s-a depărtat de la  înşelăciunea  dezbinării  şi  din  somnul  piericiunii  şi  la cunoştinţa adevărului a venit, dorind să se unească cu Sfânta Ta Biserică, pentru că Tu, ca un iubitor de oameni şi bun Păstor, ai zis: şi alte oi am, care nu sânt din staulul aceasta, şi pe acestea Mi se cuvine a le aduce, şi glasul Meu vor auzi şi va fi o turmă şi un păstor. Şi prin mine, nevrednicul robul Tău, dezleagă-l pe dânsul de toată legătura blestemului şi de toată dezbinarea, şi orice a greşit el ca un om în această viaţă, sau cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul, iartă şi lasă lui, spălându-l pe el de toată întinăciunea  sufletului  cu  harul  Tău;  ca,  ducându-l  curat  în curţile Tale şi unindu-l pe el cu turma oilor Tale celor alese, să-l uneşti pe el prin Sfîntul Tău Botez cu Sfânta Ta Biserică şi să-l faci vas cinstit şi locaş Preasfântului Tău Duh, ca, prin Acela pururea  fiind  povăţuit  şi  îndreptat,  să  păzească  mântuitoarele Tale porunci; şi făcând voia Ta cu deplină bunăplăcere, să se învrednicească a lua şi bunurile Tale cele cereşti împreună cu toţi care din veac au bineplăcut Ţie. Că Tu eşti Cel ce miluieşti şi ne mântuieşti pe noi şi Tu singur eşti Dumnezeul tuturor oamenilor celor ce vor să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început  şi  Preasfântului  şi  bunului  şi  de  viaţă  făcătorului  Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi după rugăciune îndată îl dezleagă pe el zicând aşa: Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos…, şi celelalte, caută-le înapoi, şi terminând rugăciunea, zice şi acestea:

Scoală, frate şi, ca un credincios, roagă-te împreună cu noi

lui  Hristos  ca  să  te  învrednicească pe  tine  prin  baia  Sfântului Botez, să iei harul Sfântului Duh.

SĂ SE ŞTIE

Pentru armeni, care soborniceşte sânt blestemaţi ca nişte eretici, aceştia întorcându-se şi lepădându-se de la erezia lor, îi primim prin ungerea cea cu Sfântul Mir, ca şi pe ceilalţi schismatici.

Se cuvine a-i boteza din nou pe ereticii care, după mărturisirile lor, nu

botează în numele Sfintei Treimi: al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, nici prin cele trei afundări.

Şi precum Sfinţii Părinţi ne-au arătat, pe ereticii catolici şi cei (neo)protestanţi, ca pe unii care nu săvârşesc cele trei afundări, nu mai au harul  lucrător  şi  nici  dogma  Treimii  curată,  se  cuvine  a-i  primi  cu  Botezul întreg, după care să-i miruim precum urmează.