“Sunt lucruri bune, lucruri
rele - şi lucruri
de mijloc -şi printre acestea
din urmă, unele par mulţimii că-s bune sau
rele, fără să fie. Dar li se zice aşa şi sunt luate aşa. Ca să
fiu înţeles mai bine
în ceea ce vreau să zic,
mă voi sluji de pilde.
Sărăcia, în ochii celor mai mulţi, trece
drept un rău şi dimpotrivă, ea nu-i. Dacă cel sărac e
veghetor şi înţelept, sărăcia
lui poate chiar ucide tot răul.
Dimpotrivă, bogăţia
este ţinută, de obicei, drept un
bine
- şi ea nu-i îndeobşte, dacă nu-i folosită cum trebuie. Dacă bogăţia ar fi un
bine în chip neclintit, cei ce o au ar trebui să
fie nişte oameni de bine; dacă bogaţii nu sunt
toţi virtuoşi, ci numai cei care-şi folosesc
bine bogăţia, este limpede
că bogăţia nu-i un bine într-un chip neclintit şi nici prin ea însăşi,
ci că-i pusă la îndemâna
oamenilor, ca o unealtă
a virtuţii. Dacă,
la rându-i, sărăcia
ar fi un rău, toţi săracii
ar fi răi.
Dar cum mulţi din ei au cucerit cerul,
se dovedeşte că sărăcia nu-i un
rău. Dar mulţi se ridică împotriva
lui Dumnezeu, din pricina
sărăciei lor. Aceasta nu-i însă din pricina sărăciei, ci din aceea a propriei lor nebunii şi a slăbiciunii lor în duh. Dovada ne-o dă preafericitul Iov.
Se afla în cea de pe urmă sărăcie, în fundul prăpastiei mizeriei - şi cu toate
acestea n-a ridicat
cuvânt asupra
lui Dumnezeu,
ci necontenit îi mulţumea, zicând: “Domnul a dat, Domnul a luat, întâmplatu-s-a
cum a plăcut Domnului,
binecuvântat fie numele lui în vecii vecilor”.
Iar unii devenit-au
hrăpitori
şi
lacomi
prin
bogăţie. Nu prin
bogăţie, ci prin a lor nebunie.
Tot Iov aduce dovadă şi aici. Bogat cum era, nu numai că nu
râvnea lucrul altuia, dar dăruia din al
său, iar străinilor găzduire
le dădea: “Casa mea - zicea
el - deschisă-i oricărui
străin care vine”. Avraam, care, aşişderea era foarte bogat, cheltuia totul pentru trecători. Nici unul, nici altul nu ajunseră hrăpăreţi prin bogăţie, cum nici Iov
şi Lazăr nu ridicară cuvânt de ocară asupra
lui Dumnezeu, din pricina sărăciei. Amândoi,
cu toate că nici măcar hrana
trebuitoare n-aveau, se arătară de-o strălucire atât de curată,
încât Dumnezeu, cel ce cunoaşte
aşa de bine gândurile cele tăinuite, mărturie a dat celui dintâi,
iar celălalt fu răpit
din lumea aceasta
în alai de îngeri, având
parte de fericirea veşnică.
Asupra bolii vom face aceleaşi însemnări. Dacă ea ar fi un rău,
cei ce-o sufere ar trebui,
numaidecât, să fie
răi. Aşa, Timotei ar fi trebuit să fie
râu, el, care avea o suferinţă aşa de grea. “Gustă - îi zicea
Pavel - puţin vin din pricina pântecelui tău, şi-a suferinţelor tale cele dese”. Pentru aceasta Timotei n-a fost
rău. Departe de aceasta, vrednicia
cu care şi-a dus neputinţa i-a prilejuit o răsplată încă mai mare.
Aşadar, boala nu-i un
rău întotdeauna. A mai fost un prooroc ai cărui ochi fuseseră atinşi
de un rău de care nu se putea tămădui. Dar acesta nu l-a făcut rău. El proorocea, dezvăluia
viitorul, iar neputinţa lui nu-l împiedica de loc să
fie plin de virtute.
Dimpotrivă, sănătatea nu-i totdeauna numaidecât un
bine. Nu-i un bine, când nu ne folosim cu onestitate de ea. Când ne slujim de ea pentru un scop ticălos sau pentru a o petrece în trândăvie, - căci şi trândăvia vinovată
este. Pavel a zis: “Cel ce nu vrea
să muncească, mâncare să nu aibă”.
Iată lucruri bune, rele sau mijlocii, după folosinţa pe care le-o dăm. Aşa
că, la ce bun să vorbim de sănătate şi de boală, de bogăţie şi de sărăcie?
Ceea ce chiar, în ochii celor
mulţi, este binele cel mai mare, viaţa,
şi ceea ce e culmea răului, moartea, nu
sunt nici un bine nici un
rău în chip neclintit. Şi ele încă, sunt lucruri bune, rele sau mijlocii după duhul
oamenilor.
Ce vom zice? Viaţa e un
bine, dacă o folosim cum se
cuvine. De-o folosim spre a păcătui şi-a
răpi, nu poate fi un
bine. Şi la întâmplarea aceasta,
moartea se arată a
fi bună de râvnit. Pe de altă
parte, moartea, care după părerea celor mulţi, este aceea de care trebuie mai cu seamă a fugi,
poate fi obârşie
a multe lucruri bune, când are o pricină cinstită. Dovada ne-o dau mucenicii, pe care moartea i-a făcut cei mai fericiţi dintre oameni.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu