Sfantul Ioan Gura de Aur-despre cele 2 fete ale lui Lot-Facerea capitolul 19

Facerea (Geneza), Capitolul 19

30.” Apoi a ieşit Lot din Ţoar şi sa aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar, şi a locuit într-o peşteră, împreună cu cele două fete ale sale.

31.	Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: "Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.
32.	Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm urmaşi dintr-însul!"
33.	Şi au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; şi în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei şi acesta n-a simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea.
34.	Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: "Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta şi să intri şi tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!"
35.	Şi l-au îmbătat cu vin şi în noaptea aceasta şi a intrat şi cea mai mică şi a dormit cu el; şi el n-a ştiut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea.
36.	Şi au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor.
37.	Şi a născut cea mai mare un fiu, şi i-a pus numele Moab, zicând: "Este din tatăl meu". Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi astăzi.
38.	Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: "Acesta-i fiul neamului meu". Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi astăzi.”

„Şi s-a suit, spune Scriptura, Lot din Segor şi a stal în munte şi cele două fete ale lui cu dînsul; că s-au temut să locuiască în Segor;şi au locuit în peşteră el şi cele două fete ale lui cu el .
Frica de pedeapsă ce venise peste locuitorii Sodomei era încă vie în sufle­tul dreptului Lot; de aceea a plecat departe în munte, spune Scriptura, ca să locuiască acolo cu fetele lui. Şi a locuit, deci, în munte, în cea mai mare pustietate, în singurătate cu cele două fete ale lui.
„Şi a zis fata cea mare către cea mai mică: ..Tatăl nostru este hătrîn şi nu este nimenea pe pămînt ca să intre la noi, după cum este obiceiul în tot pămîntul. Vino, dar, să dăm vin tatălui nostru şi să ne culcăm cu el şi să ridicăm sămînţa din tatăl nostru''.Cu evlavie şi cu frică mare să ascultăm, iubiţilor, cele scrise în Dumnezeieştile Scripturi. Nu sînt scrise la întîmplare şi fără rost, ci toate spre binele şi folosul nostru, chiar dacă folosul unora nu-1 ştim. Că nu putem cunoaşte cu deamănuntul totul; dar chiar dacă am putea cunoaşte atît cît ne este cu putinţă pricinile unor fapte din Scriptură, totuşi şi aşa mai rămîne încă o comoară ascunsă, foarte tainică şi greu de tălmăcit.

Uită-te, dar, că Scriptura ne spune lămurit pe toate şi ne face cunoscut scopul urmărit de fetele dreptului Lot. Le apără îndeajuns şi pe ele şi pe drept, pentru ca nimeni, privind cele întîmplate, să nu învinuiască pe Lot sau pe fetele lui că au trăit cu tatăl lor mînate de desfrînare.

—    Cum apără Scriptura pe fetele dreptului?
— „A zis, spune Scriptura, fata cea mai mare către cea mai mică: „Tatăl nostru este bătrîn şi nu este nimeni pe pămînt care să intre la noi, după cum este obiceiul în tot pămîntul". Uită-te bine la scopul urmărit de ele şi scuteşte-le de orice vină. Au socotit că prăpădul cuprinsese tot pămîntul şi n-a mai rămas nimeni în viaţă; apoi s-au uitat la bătrîneţele tatălui lor. „Ca să nu ni se stingă neamul, şi-au spus ele, şi să ne piară numele — că asta era la inimă la cei vechi, să li se continue neamul prin urmaşi — deci,ca să nu pierim şi noi cu totul, din pricină că tatăl nostru e bătrîn şi nu mai este nici un băr­bat, cu ajutorul căruia să ne putem continua neamul şi să lăsăm urmaşi, haide, ca să nu se întîmple asta, să dăm vin tatălui nostru. Da, tatăl nostru nici n-ar vrea să audă de o astfel de faptă! De aceea să-1 înşelăm, dîndu-i vin!
„Şi au dat tatălui lor vin în noaptea aceea; şi intrînd cea mai mare s-a culcat cu tatăl ei; şi el n-a ştiut cînd s-a culcat ea şi cînd s-a sculat".Ai văzut că Dumnezeiasca Scriptură îl apără şi pe drept, nu o dată, ci de două ori? Mai întîi, că fetele lui au făcut asta înşelîndu-1 cu vin, prin asta a arătat că nu l-ar fi putut convinge altfel pe tatăl lor să facă asta. în al doilea loc, socot că cele petrecute sînt o rînduială de sus, să se sature adică atîta de vin încît să nu ştie nimic, ca să fie fără vină. Că sîntem judecaţi şi osîndiţi pentru păcatele pe care le facem cu ştiinţă şi cu voinţă. Vezi că mărturiseşte şi Scriptura de dreptul Lot că nu ştia nimic?
Dar iarăşi beţia mai pune o altă întrebare. Că trebuie să cercetăm pe toate, ca să nu lăsăm nici o pricină de împotrivire celor nesimţitori şi neruşinaţi.
—Ce putem spune, dar, de beţia lui Lot?
—Că s-a îmbătat nu atît din pricină că nu se putea înfrîna de la vin, cît din pricina tristeţii.
 
Nimeni, dar, să nu îndrăznească să osîndească pe dreptul Lot sau pe fetele lui. N-ar fi, oare, cea mai mare nebunie şi prostie ca noi, cei împovăraţi cu mii şi mii de sarcini de păcate, să osîndim pe cei pe care Dumnezeiasca Scriptură i-a scutit de orice vină, ba mai mult, chiar le-a luat şi apărarea şi să nu auzim ce spune Pavel: „Cînd Dumnezeu îndreptăţeşte, cine este cel ce osîndeşte?" . Şi ca să vezi că nu s-a întîmplat asta fără rost şi la întîmplare, ci tristeţea covîrşitoare pe lîngă adaosul de vin l-a făcut să nu ştie nimic, ascultă ce spune Scriptura:
.„Şi a doua zi a fost ca a zis fata cea mai în vîrsta către cea mai tînără: „Iată am dormit ieri cu tatăl nostru ;Sa-i dăm să bea vin şi in noaptea aceasta; intră şi culcă-te cu el, ca să ridicăm din tatăl nostru sămînţă.Ai văzut că ele au făcut asta cu gînd curat. „Pentru că eu am putut împlini ce voiam să fac, spune sora cea mai în vîrsta, trebuie neapărat să faci şi tu acelaşi lucru. Poate se va împlini ce aşteptăm şi nu ni se va stinge neamul".
„Şi i-au dat şi în noaptea aceea tatălui lor vin; şi a intrat cea mai tînără şi a dormit cu tatăl ei; şi n-a ştiut că s-a culcat cu ea şi că s-a sculat ".Uită-te, iubite, că totul s-a întîmplat cu rînduiala lui Dumnezeu, ca şi cu cel dintîi zidit. După cum atunci, Dumnezeu, luînd o parte din coasta lui Adam pe cînd dormea, a făcut ca Adam să nu ştie nimic şi după ce a plăs­muit din ea femeie i-a arătat-o lui Adam, tot aşa şi acum. Dacă luarea coastei s-a făcut fără ca Adam să ştie, pentru că Dumnezeu a adus somn adînc peste el, apoi cu mult mai mult acum s-a întîmplat aceasta. Ceea ce a spus atunci Dumnezeiasca Scriptură că „a adus somn adînc asupra lui Adam şi a adormit" , aceea a arătat şi aici prin cuvintele: „n-a ştiut că s-a culcat cu ea şi că s-a sculat".
„ Şi au zămislit, spune Scriptura, din tatăl lor. Şi a născut cea mai în vîrsta şi a chemat numele lui Moav, zicînd: „Din tatăl meu". Acesta este tatăl moavitenilor. Şi a născut şi cea mai tînără şi a chemat numele lui Aman, zicînd: „Fiul neamului meu ". Acesta este tatăl amaniţilor".
Ai văzut că fapta lor nu este o faptă de desfrîu, pentru că îndată au dat nume copiilor, arătînd prin numele lor ce făcuseră ele. Aproape că au săpat cu numele dat copiilor lor, ca pe o coloană, amintirea faptei, chiar de la naşterea lor au arătat că neamuri se vor naşte din ei, că se vor înmulţi mult cei născuţi din ei. Unul, spune Scriptura, va fi tatăl moavitenilor, iar celă­lalt, tatăl amaniţilor.”

 [Omilii la Facere 2]: https://www.scribd.com/doc/40020905/Sf-Ioan-Gura-de-Aur-Omilii-La-Facere-Vol-II