RÂNDUIALA RUGĂCIUNII cum se cuvine a primi pe evreii ce vin a fi botezaţi

Molitfelnicul necenzurat:

http://www.mirem.ro/pdfuri/molitfelnic.pdf

După  ce  îi  întrebăm  pentru  ce  pricină  voiesc  a  se  boteza,  nu  cumva pentru vreun câştig sau vreo datorie, sau oarecare folos lumesc; şi după ce se făgăduiesc că numai pentru mântuirea sufletului voiesc a face aceasta, atunci preotul înştiinţând pe arhiereu, ia pe catehumen şi-l duce înaintea uşilor bisericii, şi intrând singur în biserică merge în Sfântul Altar, şi închinându-se de trei ori înaintea Sfintei Mese, dă slavă lui Dumnezeu pentru întoarcerea aceluia, rugându-se ca să-l lumineze cu lumina cunoaşterii şi să-i dea har a cunoaşte calea adevărului; îşi ia epitrahilul, felonul şi ieşind din Altar, strana cântând Psalmul 33: Bine-voi cuvânta pe Domnul…, până la sfârşit. Preotul merge până la uşile bisericii spre apus, şi-l întreabă zicând:

Preotul îl întreabă: Cine eşti tu?

El răspunde: Om rătăcit din calea mântuirii şi rău întunecat de credinţa evreiască.

Preotul îl întreabă: Pentru ce ai venit către Sfânta Biserică a lui

Dumnezeu şi ce doreşti de la dânsa?

Răspunde: Am venit a mă învăţa de la dânsa credinţa, şi doresc să mă unesc cu dânsa.

Preotul întreabă: Ce-ţi va da ţie credinţa?

Răspuns: Viaţă veşnică.

Şi iarăşi preotul zice lui:

Pe această sfântă şi fără de prihană şi mântuitoare credinţă creştinească, pe care o ţine însăşi Sfânta Sobornicească şi Apostolească Biserică, de o vei ţine şi tu, bine vei face, că pe

aceasta au propovăduit-o dumnezeieştii Apostoli, şi au învăţat să

creadă în ea toate limbile; pe aceasta au mărturisit-o Sfinţii Mucenici şi cu sângele lor au pecetluit-o; pe aceasta au arătat-o şi purtătorii de Dumnezeu Părinţi, adică cele şapte Soboare A-toată- lumea şi au întărit-o. Această credinţă, cei care o vor ţine tare,

fără a se îndoi până la sfârşitul vieţii lor, abătându-se şi ferindu- se de la toate faptele cele rele şi bine făcând în toată vremea, se vor mântui şi se vor face moştenitori Împărăţiei Cerurilor. Dar creştinului  nimic  nu-i  foloseşte  numai  dreapta  credinţă,  fără fapte bune; căci credinţa fără fapte este moartă, precum şi faptele cele bune fără dreapta credinţă sânt moarte, şi nimic nu folosesc; ci se cuvine celui ce crede, totdeauna a se abate de la rău şi a face binele. Pentru aceea dar, şi tu, de vreme ce doreşti să fii creştin şi să moşteneşti viaţa cea veşnică, dator eşti să crezi precum ţi-am spus,  şi  crezând  să  te  lepezi  de  toate  obiceiurile  evreieşti,  şi fugind de acelea ca pierzătoare de suflet, totdeauna să te fereşti a nu   te   mai   amăgi  de  ele.  Iar   faptele   cele   rele   sânt   acestea: mândria, lăcomia, viclenia, necurăţia, pizma, îmbuibarea, beţia, mânia şi lenevia către lauda lui Dumnezeu şi către toată fapta cea bună. Cine face deci acestea, nu poate moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Iar tu, de voieşti a te face moştenitor al împărăţiei lui Dumnezeu, biruieşte acele păcate cu aceste fapte bune: cu smerenia pe mândrie, cu îndurarea şi milostivirea pe lăcomie, cu curăţia pe necurăţie, cu iubirea şi mila pe pizmă, cu postul şi mâncarea cumpătată pe îmbuibare, cu nevoinţa cea bună, cu cucernicia, cu privigherea la rugăciunea şi cu bună credinţă, pe lene. Deci învingând astfel aceste rădăcini ale păcatelor, vei putea să te fereşti şi de ramurile lor.

Preotul îl întreabă: Voieşti această sfântă şi fără de prihană cre- dinţă  creştinească să  o  primeşti din  inimă şi  de  la  dânsa să  te înveţi, şi să o ţii neclintită, şi până la moartea ta să petreci într- însa?

Răspuns:  Cu adevărat, din toată inima doresc această sfântă

credinţă şi faptele cele bune creştineşti, şi voi petrece în amândouă, cu harul lui Dumnezeu, până la moarte; aşa mă făgăduiesc.

Preotul  zice  către  dânsul:  Pleacă  genunchii înaintea Domnului

Dumnezeului nostru.

Iar el îndată îngenunchind înaintea uşilor bisericii, ţine mâinile cruciş la piept,  şi  preotul  binecuvântându-l  pe  cap  de  trei  ori,  zice:  În  numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,

Strana zice: Amin.

Şi îndată zice rugăciunea aceasta, punându-i numele: Domnului să ne rugăm

Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care alegi Ţie popor ales din toate neamurile, râvnitor de fapte bune; Tu şi pe acest rob al Tău

(N), ce a venit acum la Biserica Ta cea sfântă, binecuvintează-l şi-i

deschide ochii cei înţelegători ai inimii, deschide-i urechile spre ascultarea dumnezeieştilor Tale cuvinte şi-l fă părtaş catehumenilor,  ca  la  timpul  cuvenit  să  se  învrednicească  de Sfântul Botez şi de haina nestricăciunii.

Şi îndată binecuvântându-l pe cap, de trei ori, zice:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,

Strana: Amin.

Preotul iarăşi zice: Scris să fie numele tău între catehumeni.

Şi iarăşi se roagă peste dânsul, zicând rugăciunea aceasta:

Tu Stăpâne Dumnezeule, Părinte, Care ai trimis lumii mântuire pe Sfântul Tău Cuvânt, ca să plinească toate spre dumnezeiasca Ta cunoştinţă; Tu ai smuls sufletul robului

Tău de la cel viclean; Tu luminează-l şi-l povăţuieşte spre sfinţire

întru  Hristosul  Tău,  şi  să  nu  laşi  nici  un  duh  viclean  să  aibă intrare într-însul, că Tu singur eşti Mântuitorul neamului nostru şi  Ţie  slavă  şi  mulţumită  aducem,  împreună  şi  Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi îl dă să înveţe Simbolul credinţei: Cred, întru unul Dumnezeu..., şi Tatăl nostru. Iar mai vârtos să-l înveţe a iubi pe Domnul Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul şi din tot cugetul, şi să se ferească de păcat, mergând la Biserică 40 de zile, sau cât se va crede de cuviinţă, postind după putere, nemâncând  carne,  nici  brânză,  nici  ouă,  ci  numai  sâmbăta  şi  duminica,  şi făcând închinăciuni în toate zilele, zicând rugăciunea aceasta de 300 ori pe zi: Doamne  Iisuse  Hristoase,  Fiul  lui  Dumnezeu,  miluieşte-mă  pe  mine păcătosul. Iar a patra sută zice: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă pe Dumnezeu pentru mine păcătosul.

Şi  aşa  îl  învaţă  adeseori,  cercându-l  şi  ispitindu-l  de  vine  cu  adevărat pentru sfânta credinţă, şi în acest chip, fiind de multe ori ispitit şi plinind şi rugăciunea ce i s-a poruncit, îl face pe el catehumen.

CATEHEZA I

Mai înainte de Botez cu cinci zile, cel ce vrea să se boteze, stând iarăşi înaintea uşilor bisericii, preotul intră în Sfântul Altar şi luându-şi epitrahilul şi felonul, se închină de 3 ori înaintea Sfintei Mese. Şi ieşind, citesc Psalmul al

8-lea: Doamne Domnul nostru, cât este de minunat numele Tău… tot până la sfârşit. Şi venind preotul la uşile bisericii, îl întreabă aşa:

Întrebare: Mai întâi, te întreb pe tine de te lepezi cu adevărat de toată credinţa evreiască şi de toate născocirile lor, şi de toată lupta lor împotriva lui Dumnezeu, ce o au asupra Domnului nostru Iisus Hristos şi asupra Preacuratei Maicii Sale, şi asupra tuturor Sfinţilor, şi asupra tuturor creştinilor, şi de defăimarea lor, ca a unor potrivnici lui Dumnezeu, şi îi afuriseşti pe ei?Răspuns:   Mă  lepăd  de  toată  credinţa  evreiască  şi  de  toatădefăimarea ce o au asupra Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi asupra Preacuratei Maicii Sale, şi asupra tuturor creştinilor;  mă   lepăd  şi  de   toate   ale  evreilor  ca   de  a  unor potrivnici ai lui Dumnezeu, şi-i afurisesc pe dânşii.

Întrebare: Te lepezi de tăierea-împrejur, de sâmbătă, de azime şi de toate sărbătorile lor, şi de spălări, de mâncăruri şi alte obiceiuri evreieşti şi le afuriseşti pe ele?

Răspuns: Mă lepăd de cele ale Legii Vechi ca de cele ce acum au trecut, şi de celelalte obiceiuri evreieşti care sânt potrivnice lui Dumnezeu, şi le afurisesc pe ele.

Întrebare:   Te  lepezi  de  învăţătura  cea  potrivnică  lui  Dumnezeu, a  cărţii  numită Talmud, pe  care  rabinii evrei au  făcut-o după insuflarea diavolească împotriva dumnezeieştilor Scripturi, schimbând tâlcuirea lor într-alt chip, scriind şi învăţând basme şi hule asupra Domnului nostru Iisus Hristos şi a tuturor sfinţilor, te lepezi şi le afuriseşti pe acelea?Răspuns: Mă lepăd de toate învăţăturile evreieşti cele spre defăimarea lui Dumnezeu, şi de blestemata lor carte numită Talmud, şi de toată tâlcuirea ei, şi le afurisesc pe ele.Întrebare: Te lepezi de sinagoga evreiască, de posturile lor, de rugăciunile lor, de obiceiurile lor, de vicleniile lor, şi le afuriseşti pe ele?Răspuns: Mă lepăd de toate acestea din toată inima mea, şi le afurisesc pe ele.Întrebare: Te lepezi de mesia cel mincinos aşteptat de evrei, şi- l blestemi pe el şi pe toţi cei ce aşteptă venirea lui cea pieritoare?Răspuns: Mă lepăd de mesia cel aşteptat de evrei şi-l blestem pe el, şi pe toţi cei ce aşteptă venirea lui cea pieritoare.

Întrebare:  Doreşti  cu  adevărat  din  tot  sufletul  şi  din  toată

inima ta, şi fără nici o îndoială sau făţărnicie mărturiseşti că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu celui viu, şi crezi într-Însul?

Răspuns:  Doresc  cu  adevărat  fără  nici  o  îndoială  şi  fără  fă-

ţărnicie, şi din toată inima şi din tot sufletul meu cred că Domnul nostru Iisus Hristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu celui viu, şi cred într-Însul.

Preotul zice:

Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoaşterea adevărului să vină, Cel ce este binecuvântat în veci. Amin.

Şi preotul citeşte de asupra lui rugăciunea aceasta:

Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Ziditorule şi Făcătorule a toate, Cel ce voieşti ca toţi să se mântuiască şi la cunoaşterea   adevărului   să   vie,   caută   spre   robul   Tău aceasta ce s-a făcut catehumen, şi-l izbăveşte pe dânsul de vechea înşelăciune şi de cursele celui potrivnic; cheamă-l pe el la viaţa cea veşnică, luminează-i sufletul şi trupul, şi-l uneşte pe el cu turma Ta cea cuvântătoare, care cheamă numele Tău cel sfânt; ca şi  el  împreună  cu  noi  să  slăvească  preacinstitul  şi  de  mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi după rugăciune, iarăşi îl mai învaţă ale credinţei întărindu-l, şi după

ce-l binecuvintează, îl sloboade până a doua zi.

CATEHEZA II

Iar a doua zi, înainte sau după Vecernie, preotul face început ca şi în cealaltă  zi:  întâi  rugându-se,  apoi  luându-şi  epitrahilul  şi  felonul  iese  din altar, citind strana Psalmul 22: Domnul mă va paşte şi nimic nu-mi va lipsi... Apoi preotul stând înaintea uşilor, zice către catehumen:

Întrebare: Cu adevărat te-ai lepădat de toată credinţa evreilor care nu cred pe Hristos a fi Fiu al lui Dumnezeu, şi de învăţăturile lor cele potrivnice lui Hristos, le afuriseşti şi le lepezi pe ele?

Răspuns: Cu adevărat m-am lepădat de toată credinţa evreilor şi  de  învăţăturile  lor  cele  potrivnice  lui  Hristos,  Dumnezeului nostru; le afurisesc şi le lepăd pe ele.

Întrebare: Mărturiseşti că Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul

Duh, este Dumnezeu în fiinţă nedespărţit, iar în feţe despărţit, şi crezi într-Însul şi te închini Lui?

Răspuns:  Mărturisesc că Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul

Duh, este un Dumnezeu în fiinţă nedespărţit, iar în feţe despărţit,

şi cred într-Însul şi mă închin Lui.

Întrebare: Crezi că Preasfânta Fecioară Maria care a născut pe Hristos, Dumnezeul nostru, a fost înainte de naştere fecioară, în naştere fecioară şi după naştere iarăşi fecioară?

Răspuns:   Aşa  cred  şi  mărturisesc,  pentru  Născătoarea  de

Dumnezeu, pururea Fecioara Maria.

Întrebare:  Crezi  şi  mărturiseşti că  Domnul nostru  Iisus Hristos, Unul fiind din Sfânta Treime, Unul-Născut, Fiul şi Cuvântul  lui  Dumnezeu, este  de  la  Tatăl  născut  înainte  de  toţi vecii, iar mai pe urmă, pentru mântuirea oamenilor S-a pogorât pe   pământ,  şi   prin   lucrarea  Sfântului  Duh  s-a   întrupat  din pururea Fecioara Maria şi s-a făcut om adevărat, nedespărţindu- se de dumnezeirea Sa, într-un ipostas şi în două firi neîmpreunat, neschimbat  şi   neamestecat,  unul   Fiul   lui   Dumnezeu  şi   Fiul Omului, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat?

Răspuns: Aşa cred şi aşa neîndoit mărturisesc.

Întrebare: Crezi că Taina Sfântului Botez, căreia doreşti să te învredniceşti, este în adevăr curăţitoare tuturor păcatelor şi naştere duhovnicească, şi face din fiii piericiunii, fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai împărăţiei Lui pe cei ce cu credinţă se botează?

Răspuns: Aşa cred şi mărturisesc pentru Sfântul Botez, şi însumi din inimă doresc să mă învrednicesc de acesta.

Întrebare: Crezi că Domnul nostru Iisus Hristos, nu de silă ci de   bunăvoie,   pentru   mântuirea   neamului   omenesc   a   răbdat chinuri şi răstignire cu trupul, şi ca un om a murit şi s-a îngropat, şi a treia zi cu puterea lui Dumnezeu Tatăl a înviat şi la cer cu trupul  s-a  înălţat,  şi  şade  de-a  dreapta  lui  Dumnezeu Tatăl,  de unde iarăşi va să vie să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit?

Răspuns: Toate aceste le cred şi cu adevărat din inimă măr- turisesc.

Întrebare:          Cinstitele   icoane,        care   închipuiesc          trupeasca arătare a Cuvântului lui Dumnezeu către oameni, ale Născătoarei de Dumnezeu, ale sfinţilor îngeri, şi ale tuturor sfinţilor, le cinsteşti cu adevărat şi le săruţi cu dragoste, şi pe cei ce nu le primesc şi încă le numesc idoli, îi afuriseşti?

Răspuns: Cu toată inima le cinstesc şi cu dragoste le sărut; şi de cei ce le numesc idoli, mă lepăd ca de nişte necredincioşi, şi-i afurisesc.

Întrebare: Fiindcă toate acestea le-ai mărturisit cu adevărat înaintea Domnului Iisus Hristos, către Care ai alergat, spune-mi- le cu jurământ înaintea a toată Biserica.

Şi de poate citi, ţine cartea în mâini şi citeşte, iar de nu, atunci naşul sau vreunul din clerici spune, şi el zice după dânsul toate acestea, aşa:

Eu (N), care astăzi dintre evrei vin la credinţa creştinească, şi   care   toate   mai   întâi   cu   adevărat   le-am   mărturisit înaintea  Domnului  Dumnezeului  meu,  Ştiutorul  tuturor

celor văzute şi nevăzute, iată acum şi înaintea Sfintei Biserici le mărturisesc cu adevărat şi cu jurământ încredinţez această mărturisire a mea, cum că nu pentru vreo nevoie sau frică, sau sărăcie, sau pentru vreun câştig sau înşelăciune, sau pentru vreo nedreptăţire din partea evreilor, ci numai pentru că sânt doritor de credinţa cea creştinească, cunoscând că toţi care nu cred întru Hristos, Care este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, aceia pier; pentru aceasta zic: voiesc să mă fac creştin şi doresc să mă în- vrednicesc de Sfântul Botez. Iar de umblu cu vicleşug, adică acum să mă fac creştin şi apoi iarăşi să mă întorc la legea evreiască, să vină   asupra   mea   acum   şi   în   toate   zilele   vieţii   mele   toate blestemele ce le-a scris Moise în a doua lege şi să mă lovească zbuciumul lui Cain şi lepra lui Ghiezi. Şi peste toate acestea, să fiu supus la mare pedeapsă de către cârmuirea bisericească, iar în veacul viitor să fiu blestemat şi de trei ori blestemat, iar sufle- tul meu să fie rânduit cu satana şi cu toţi dracii în gheenă şi în munca cea veşnică. Amin.

Şi îndată preotul zice:

Binecuvântat este Dumnezeu, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoaşterea adevărului să vină; binecuvântat să fie în vecii vecilor. Amin.

Diaconul zice: Cei chemaţi, capetele voastre, Domnului să le plecaţi. Strana: Ţie Doamne. Şi preotul citeşte rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

Dumnezeule  cel  mare  şi  preaînalt,  numit  cu  nume  mare; Care întâi ai luminat întunericul cu cuvântul buzelor Tale şi  apoi  ai  trimis  pe  Unul-Născut  Fiul  Tău  în  lume  spre

curăţirea păcatelor noastre; Care şezi pe heruvimi şi eşti slăvit de

serafimi; Căruia  se  pleacă  tot  genunchiul, al  celor  cereşti  şi  al celor pământeşti, şi al celor de jos, şi toată limba Te mărturiseşte pe Tine, Împăratul veacurilor; Care ai aflat oaia cea rătăcită şi ai aşezat-o  în  turma  Mântuitorului  nostru  Iisus  Hristos;  Care  în- torci pe păcătoşi de la înşelăciunea căilor lor, Însuţi întoarce şi pe robul Tău acesta la lumina cea veşnică. Cheamă-l pe el de la în- şelăciunea diavolului, cu bunăvoinţa Unuia-Născut Fiului Tău. Întăreşte inima lui în credinţa şi dragostea Hristosului Tău. Dăruieşte-i partea şi soarta lui în Biserica Ta, pentru că Tu eşti Dumnezeul nostru şi afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău chemăm. Că totdeauna şi întru toate eşti binecuvântat, împreună cu Unul-Născut Fiul Tău şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul  îl  binecuvintează  pe  cap  de  trei  ori,  şi-l  învaţă  ale  credinţei, despre fapte bune şi despre viaţa creştinească, şi terminând învăţătura zice şi rugăciunea:

Domnului să ne rugăm

Dumnezeule cel mare şi înfricoşat, Cel sfânt şi de oameni iubitor, Care ne-ai învrednicit pe noi a sta în acest ceas înaintea neapropiatei Tale măriri, spre lauda şi mărirea

minunilor Tale, curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii robii

Tăi, de toată spurcăciunea trupului şi a sufletului şi ne dă nouă har, ca cu inimă înfrântă şi cu duh umilit să aducem Ţie slavă întreit sfântă şi mulţumire pentru darurile Tale cele mari, ce ai făcut cu noi şi le faci totdeauna în noi. Adu-Ţi aminte, Doamne, de neputinţa noastră şi de robul Tău aceasta (N), pe care îl chemi la cunoştinţa Ta, a unuia adevăratului Dumnezeu şi Tatăl, şi a Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos şi a Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh. Şi să nu- l pierzi pe el şi pe noi cu nelegiuirile noastre, ci fă cu dânsul şi cu smerenia  noastră  mare  milă,  ca,  scăpând  din  întunericul păcatelor, să umblăm ziua cu dreptate şi, îmbrăcându-ne în arma luminii, să rămânem fără bântuială de toate cursele celui viclean, şi cu îndrăznire în toate să Te preaslăvim pe Tine unul adevăratul Dumnezeu, Tatăl cel fără de început, împreună cu cel  de o fiinţă şi fără de început al Tău Fiu şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi terminându-se toate acestea, preotul dezbrăcându-se de veşminte, se duce întru ale sale.

CATEHEZA III

Iar   a   treia  zi,   ca  şi   la   cateheza  a   doua,  preotul  îmbrăcându-se   în veşminte,   şi   sărutând   dumnezeiasca   Masă,   iese   din   altar,   citind   strana Psalmul 26: Domnul este luminarea mea…, tot până la sfârşit. Apoi preotul mergând în uşile bisericii, zice către catehumen: Descinge-te şi te dezbracă. Şi dezbrăcându-se acesta de haine, stă înaintea lui cu faţa spre răsărit, descins, cu  capul  gol,  desculţ,  numai  în  cămaşă,  ţinând  mâinile  în  jos;  iar  preotul suflând de trei ori în faţa lui, îi binecuvintează de trei ori fruntea, gura şi pieptul, şi punând mâna pe capul lui îi rosteşte numele, zicând această rugăciune: În numele Tău Doamne Dumnezeule al adevărului…, (caut-o la catehizaţi). Şi îndată după rugăciune, preotul face cuvânt către catehumen învăţându-l despre credinţă, dragoste şi nădejde şi despre toate faptele bune care duc la mântuire şi la fericirea cea veşnică. Şi terminând cuvântul, zice: Domnului să ne rugăm:

Şi citeşte pe capul catehumenului cu glas tare:

Doamne, Ştiutorule al celor ascunse, Care ştii toate mai înainte de plinirea lor, Cel ce nu voieşti moartea păcăto- sului ci să se întoarcă şi să fie viu, Însuţi caută din locaşul

Tău  cel  din  înălţime, spre  robul  Tău  catehumenul aceasta  şi  îi

deschide  lui  ochii  inimii  ca  să  primească  taina  Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru. Naşte-l pe el a doua oară prin apă şi prin Duh, spre veşnica Ta împărăţie, ca şi el împreună cu noi să mărească preacinstit numele Tău, al Tatălui celui fără de început, împreună cu al celui de o fiinţă Unuia-Născut Fiului Tău şi cu al Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul:  Cei  chemaţi  ieşiţi,  iar  cei  credincioşi  Domnului  să  ne  rugăm. Strana: Doamne miluieşte.

Iar preotul întorcându-se spre altar, citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne  Dumnezeul nostru, adu-Ţi aminte de noi păcătoşii şi  nevrednicii  robii  Tăi,  când  chemăm  numele  Tău  cel sfânt, ca să nu ne ruşinezi pe noi de aşteptarea milei Tale,

ci  dăruieşte  nouă,  Doamne,  toate  cererile  cele  spre  mântuire. Învredniceşte-ne  să  Te  iubim,  să  ne  temem  de  Tine  din  toată

inima noastră şi să facem întru toate voia Ta. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi terminând aceste toate, preotul dezbrăcându-se de veşminte în altar, se duce întru ale sale.

CATEHEZA IV

Precum la întâia şi a doua catehizare, aşa şi la a patra, catehumenul stă la uşa bisericii; preotul intră în altar şi îmbrăcându-se în veşminte,  iese în timp ce strana citeşte Psalmul 28: Aduce-ţi Domnului fiii lui Dumnezeu... Şi vine  la  uşa  bisericii,  unde  catehumenul  stă  descins,  cu  capul  gol,  desculţ numai în cămaşă, ţinând mâinile în jos, şi căutând spre răsărit; iar preotul suflând de trei ori în faţa lui, îi binecuvintează de trei ori faţa şi pieptul, apoi zice: Domnului să ne rugăm. Doamne miluieşte, şi citeşte rugăciunea jurământului întâi: Să te certe pe Tine, Domnul, diavole…; (caut-o înapoi la catehizaţi).  Şi  se  citesc  toate  de  rând  cu  rugăciunile  lepădării  a  doua  şi  a treilea, precum învaţă acolo. Apoi ecfonis: Cu harul şi cu iubirea de oameni…, După aceea zice preotul: Pace tuturor. Cei chemaţi capetele voastre Domnului să le plecaţi, Strana Ţie Doamne. Preotul: Domnului să ne rugăm.

Şi citeşte rugăciunea aceasta în taină:

Binecuvintează şi acum, Doamne, pe robul Tău, catehumenul aceasta, pe care l-ai chemat cu chemare sfântă la prealuminata lumină a cunoştinţei Tale, şi dă lui putere de

cunoaştere ca să se facă catehumen; umple-l pe el de Duhul Tău

cel Sfânt, ca şi el să fie împreună cu oile cele însemnate de Tine, Păstorul  cel  adevărat,  prin  însemnarea  Sfântului  Tău  Duh  şi, fiind mădular cinstitei Tale Biserici, să se învrednicească cu adevărat de fericita nădejde în împărăţia Ta, pentru ca şi el să mărească preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfârşind toate acestea, preotul dezbrăcându-se de veşminte în altar, se

duce în ale sale.

CATEHEZA V

Deci,  sosind  vremea  ca  să  se  lepede  catehumenul  de  satana  şi  să  se unească cu Hristos, merge iarăşi înaintea uşilor bisericii, iar preotul intrând în altar se îmbracă în veşminte, şi iese afară, pe când strana citeşte Psalmul

41: În ce chip doreşte cerbul de izvoarele apelor... Şi venind la uşa bisericii, unde catehumenul stă cu capul gol, descins, dezbrăcat, căutând spre răsărit, zice către dânsul:

tai cu frică şi, făcându-ţi sfânta cruce, descinge-te şi te dez- bracă.  Iată  a  sosit vremea să  te  faci  catehumen. Leapădă dar toate lucrurile cele spurcate şi faptele cele viclene şi, ca

şi  cum  ai  fi  fost  robit,  stai  ca  Iisus  Hristos  să  te  răscumpere.

Întoarce-te acum spre apus şi întinde mâinile tale, lepădând de la tine pe diavolul, defăimându-l suflând asupra lui.

Iar catehumenul, întorcându-se cu faţa spre apus având mâinile întinse, ca şi cum ar lepăda pe cineva de la sine, suflă.

Preotul iar zice:

Întoarce-te spre răsărit, ţinându-ţi mâinile în jos. Iar el întorcându-se cu faţa spre răsărit, cu mâinile în jos, iarăşi zice preotul:

Cugetă în mintea ta şi vezi de este în tine vreun lucru potrivnic, şi cu suflare  leapădă-l  pe  el.  Iar  el  întorcându-se  spre  apus,  suflă  şi  scuipă.  Şi făcând aceasta, preotul zice iarăşi:

Întoarce-te spre răsărit, ţinându-ţi mâinile în jos. Iar el întorcându-se,

preotul zice:

Să nu fii făţarnic ca Iuda, având gând îndoielnic, căci Cuvân- tul lui Dumnezeu ştie inima ta şi lăuntrul tău şi este mai ascuţit decât sabia cea cu două tăişuri. Iată acum diavolul

stă la apus şi scrâşneşte cu dinţii, îşi smulge părul plesnind cu

mâinile  şi,  muşcându-şi  nebuneşte  buzele  sale,  îşi  plânge pustiirea, văzând liberarea ta. Întoarce-te dar spre apus, şi ţinând mâinile  întinse,  leapădă-te  de  el,  şi  suflă  asupra  lui;  şi întorcându-te la răsărit, te uneşte cu Hristos.

Iar el întorcându-se spre apus, avându-şi mâinile întinse, suflă şi scuipă,

şi iarăşi se întoarce spre răsărit, şi făcând aceasta, preotul zice:

Iată aici stau puterile cereşti, îngerii şi arhanghelii, nevăzut scriind cuvintele tale; heruvimii şi serafimii din cer privesc să  ia  făgăduinţa ta  şi  să  o  ducă  Stăpânului: că  te  lepezi de

vrăjmaşul şi că te uneşti cu Mântuitorul Hristos.

Şi îndată zice către dânsul:

Întoarce-te spre apus, ţinându-ţi mâinile întinse, şi la toată

întrebarea, cu luare aminte să-mi răspunzi.

Şi întorcându-se spre apus, avându-şi mâinile în jos, îl întreabă preotul: Te-ai lepădat de satana? Şi celelalte, caută-le înapoi la botez. Şi aşa urmează pe rând tot Botezul până la sfârşit.