Parintele Cleopa-Harul Mantuirii

Adăugaţi o legendă

“– Câtă vreme este harul cu noi? a întrebat un credincios pePărintele Cleopa. Iar el a răspuns:

– Cât trăim. Numai dacă îl căutăm. Dar dacă nu-l căutăm, după ce am murit, nu mai este cu noi.

– Cum putem câştiga harul lui Dumnezeu?

– Harul lui Dumnezeu îl primim de la Botez şi îl păstrăm în noi prin Sfintele Taine şi prin toate faptele bune. Adică prin post, rugăciune, spovedanie, împărtăşanie, citirea cărţilor sfinte, priveghere, milostenie, smerenie, naşterea şi creşterea copiilor în frica lui Dumnezeu şi toate celelalte.

Harul vine la noi, dar nu-i spărgător de uşi. Dumnezeu nu forţează uşa inimii nimănui ca să intre. Ai auzit ce spune la Apocalipsă? Iată stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi va deschide, Eu şi Tatăl vom veni la el şi lăcaş la el vom face…

Harul vine numai atunci când îi deschidem noi uşa inimii. El bate la uşă şi dacă suntem împietriţi şi nu ne silim să facem voia Domnului, harul nu vine cu sila. Pentru că Dumnezeu i-a dat omului voie de sine stăpânitoare să primească harul sau nu. Harul nu vine cu sila la noi. Nu! Că iată ce zice Duhul Sfânt: De veţi vrea şi de mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca; iar de nu veţi vrea şi nu mă veţi asculta, sabia cea cu două tăişuri vă va mânca pe voi, că gura Domnului a grăit aceastea.

Auzi ce spune iarăşi Scriptura: Dumnezeu l-a făcut pe om şi l-a lăsat în mâna sfatului său.

Iar în Psaltire: Doamne, căci cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe noi. Harul îţi dă un gând: „Posteşte, omule, roagă-te, păzeşte-ţi mintea, fă milostenie, mergi la biserică, lasă şi urăşte păcatul, spovedeşte-te curat!” Iată ce trebuie să faci.

Harul îţi dă în gând. Dacă vrei, îl asculţi; dacă nu, Dumnezeu cu sila nu mântuieşte pe nimeni. Atunci n-ar mai fi iad şi Rai, dacă fapta bună am face-o siliţi de puterea lui Dumnezeu, ci toate le face omul de bună voie. Că zice iarăşi Duhul Sfânt: Pe dătătorul de bunăvoie îl iubeşte Dumnezeu.

Aşa că siliţi-vă cu dragostea lui Dumnezeu să faceţi ce este bine. Că după moarte nu mai este pocăinţă pentru nimeni. După moarte s-a închis uşa. Tot ce putem, să facem cât mai avem o scânteie de viaţa, căci după moarte nu mai este lucrare pentru fapta bună. În ce te găseşte moartea într-aceea te ia.

Zice la Ecclesiast: De va cădea lemn în austru, de va cădea lemn în crivăţ; unde va cădea, acolo va rămâne. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte aşa: „Când zice proorocul: De va cădea lemn în crivăţ…, oare de lemne se îngrijeşte Domnul? Aici de suflet grăieşte”. Apoi zice: „Crivăţul este nepocăinţa care l-a apucat şi austrul este milostenia şi pocăinţă. Căci unde va cădea sufletul după moarte, acolo va rămâne…”.

Cum te-a apucat sfârşitul. Că până în minutul cel mai de pe urma al vieţii tale, Mântuitorul, Care S-a răstignit, aşteaptă împreună cu îngerii din ceruri şi cu toţi sfinţii mântuirea sufletului tău.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea sfârşit bun, să nu ne apuce moartea nespovediţi. Căci dacă l-a apucat pe cineva moartea nespovedit, este că şi cum ar fi murit nebotezat, dacă a avut păcate de moarte. Nu-l mai poate ajuta nimic. Nici Biserica nu-l poate scoate cu rugăciunile ei.

Pentru că nu s-a îngrijit din vreme să-şi cureţe sufletul său cu pocăinţa cea adevărată, cu rugăciunea

sinceră şi cu celelalte fapte bune.

– Desăvârşirea are continuitate după moarte?

– Pentru cei desăvârşiţi are. Că ai auzit ce zice Duhul Sfânt: Merge-vor din putere în putere.

Arătase-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion. Şi sufletele drepţilor şi îngerii merg în veacul veacului dintr-o treapta a fericirii duhovniceşti în alta mai înaltă, mai sus, cu vederi duhovniceşti tot mai înalte.

Fiindcă Dumnezeu nu are margini întru înalţime. În veacul veacului merg şi drepţii şi îngerii tot mai sus, din treaptă în treaptă, dacă a pornit sufletul spre veşnicie, spre bine. Iar dacă moare omul nespovedit şi în grele păcate, coboară spre rău până ajunge în fundul iadului, de care să ne izbăvească Dumnezeu pe toţi. Amin.”