Mesaj incomplet în discursul patriarhului Daniel cu ocazia săptămânii de rugăciune cu ereticii

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel adresat cu ocazia “Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor” 18-25 ianuarie 2014, nu explică un lucru fundamental, și anume faptul că Biserica intemeiată la Cincizecime NU s-a imparțit, ci a rămas aceeași si este Biserica Ortodoxă

Citim pe siteul oficial al Patriarhiei Romane mesajul Preafericitului Parinte Daniel cu ocazia “Saptamanii de rugaciune ecumenica”
Prima parte a mesajului este foarte clar. Preafericirea Sa explica foarte bine cum s-a constituit Biserica, cine este Capul Ei, si cum se raspandeste Biserica pana la marginile pamantului. Pana aici textul Preafericitului este foarte corect dogmatic.

In continuare, in al doilea paragraf se spune faptul, foarte adevarat, ca (unii din) cei ce au crezut in Hristos s-au impartit in confesiuni sau ramuri antagoniste. Intre cele doua paragrafe insa lipseste un paragraf foarte important, in care ar fi trebuit sa ne explice Preafericirea Sa Daniel cum ca, desi unii crestini s-au impartit in ramuri si confesiuni antagoniste, totusi Biserica cea Una, intemeiata de Hristos la Cincizecime nu s-a impartit in ramuri antagoniste, ci a ramas Una si Aceeasi, asa cum Capul Ei este Unul si Acelasi, si anume Hristos, si ca aceasta Biserica este Biserica Ortodoxa, si ca ramurile despartite si antagoniste, numite confesiuni, trebuie sa revina la Biserica cea Una, eliminand cauza (erezia) pentru care s-au despartit de Biserica. Biserica nu se imparte, ci putem spune ca membrii ei pot sa o paraseasca si sa devina confesiuni heterodoxe, heterobisericesti. Daca Hristos nu S-a impartit, nici Biserica Lui nu s-a impartit.

Cu toata sincera stima pentru cunostintele profunde de dogmatica ale Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, tin sa atrag atentia asupra acestui amanunt fundamental, anume ca Biserica cea Una nu s-a impartit niciodata si ea este Biserica Ortodoxa. Sunt convins ca Preafericitul cunoaste foarte bine acest lucru, dar cred ca era necesar sa il sublinieze.

Am atras atentia asupra acestui lucru in contextul in care Inaltpreasfintitul Nifon al Targovistei face afirmatii eclesiologice grave la Busan(CMB), anume ca “Unitatea Bisericii a fost pierduta”, precum si alte afirmatii pe care le puteti vedea pe ortodoxiacatholica.

Daca evenimentul nefericit de la Busan in care Inaltpreasfintitul Nifon(ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Romane) nu ar fi afirmat erezii eclesiologice (precum teoria ramificatiilor), nu ar fi fost necesara aceasta precizare din partea Preafericitului Patriarh Daniel cu privire la Biserica neimpartita, ci am fi inteles-o ca pe o diplomatie, asa cum Sfantul Vasile cel Mare a iconomisit sa nu accentuieze anumite lucruri ca sa ii castige pe eunomieni, pentru ca am observat ca Preafericitul Parinte Patriarh Daniel este un teolog atent la detalii si nu face greseli cand e vorba de Dogma."

sursa: https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2014/01/21/mesajul-preafericitului-parinte-patriarh-daniel-adresat-cu-ocazia-saptamanii-de-rugaciune-pentru-unitatea-crestinilor-18-25-ianuarie-2014-nu-explica-un-lucru-fundamental-si-anume-faptul-ca-biserica/

O înregistrare cutremurătoare din Norvegia - cum e răpit un copil de către serviciile "sociale"

In Norvegia sunt rapiti anual 10.000 de copii de catre serviciile "sociale"

-statisticile oficiale ale Norvegiei subliniază, că anual peste 10.000 de copii sunt rapiti, fără nici o investigație sau o audiere în fața unui judecător, și fără a arăta nici documente.

Aceasta inseamna ca  5-6 copii la fiecare oră sunt rapiti de serviciile "sociale"

-Mamele care nasc sunt numite în Norvegia: saci care transporta puii națiunii.

Guvernul a stabilit de fapt, un obiectiv pentru a elimina 100% copiii de la părinții lor biologici.

-este un plan de distrugere a familiei tradiționale în Norvegia (și în multe alte țări din Europa).

18 ianuarie - 25 ianuarie saptamana de uraciune ecumenica

"In perioada 18 ianuarie - 25 ianuarie va avea loc saptamana de uraciune ecumenica. 

Conform canoanelor Bisericii, impreuna-rugaciunea cu ereticii este un mare pacat. 

Acest pacat este mai mare decat a ucide un om. (iar a ucide un om e un pacat abominabil) Daca a ucide un om e un pacat atat de mare, cu atat mai mare este pacatul calcarii in picioare a invataturii Bisericii inspirate de Duhul Sfant.

Este necesar sa facem diferenta intre iubirea crestina, care trebuie sa se manifeste fata de orice om, indiferent de religia lui, rasa sau statutul lui social, dupa modelul samarineanului milostiv care a ajutat pe aproapele sau, si compromisul dogmatic si calcarea cu buna stiinta a canoanelor Bisericii.

Putem fi buni prieteni cu eterodocsii, trebuie sa ii iubim, dar asta nu insemna ca putem sa ne si rugam impreuna cu ei, ci trebuie sa facem deosebirea intre iubire si compromis dogmatic. Nu poate fi folosita iubirea ca argument pentru compromisul dogmatic, atata timp cat Dumnezeu, care este iubire, a descoperit Dogmele, care sunt rodul iubirii Lui fata de oameni.

Impreuna-rugaciunea cu eterodocsii duce la pierderea mantuirii.

Acest pacat este pacat impotriva Duhului Sfant, Cel care a inspirat canoanele Bisericii.

Canonul 10 al Sfintilor Apostoli spune: „Daca cineva s-ar ruga chiar si in casa cu cel oprit de la Sfanta Impartasanie (afurisit), acela sa se excomunice.”

Canonul 65 al Sfintilor Apostoli: ” Daca vreun cleric sau mirean va intra in adunarea iudeilor sau a ereticilor spre a se ruga, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca.”

Canonul 6 al Sinodului de la Laodiceea confirmat de Sinodul VI Ecumenic prin canonul 2 spune: Sa nu fie ingaduit ereticilor sa intre in Casa lui Dumnezeu, daca staruie in eres.

Nu numai impartasirea din „Potirul comun” este oprita de canoanele Bisericii, ci si simpla rugaciune in casa, in biserica, etc.

Vecerniile cu participarea eterodocsilor sunt vatamatoare si se opun canoanelor Bisericii, participarea la ele de catre ortodocsi ducand la pierderea mantuirii, pentru ca aici nu este vorba de o simpla participare, ci de o saptamana de rugaciune organizata cu un scop precis: unitatea crestina, dar nu in ortodoxie, ci dupa modele straine invataturii Bisericii.

Prezenta episcopilor ortodocsi la aceste intalniri de impreuna-rugaciune atrage urgia lui Dumnezeu asupra poporului ortodox.

Saptamana de rugaciune ecumenica este o caricaturizare a a randuelilor Bisericii si are consecinte dezastruoase. Este un tribut platit diavolului, pe care unii din ierarhii nostri il platesc in fiecare an. 
Sa cerem ierarhilor ortodocsi sa nu organizeze o astfel de saptamana de uraciune ecumenica, sa nu le permitem eterodocsilor accesul in bisericile ortodoxe cu scopul acestei rugaciuni!

Parintele Paisie Aghioritul a primit la chilia sa, cu multa dragoste, un grup de preoti papistasi. Acestia au ramas impresionati de dragostea parintelui fata de ei si i-au spus: Parinte, hai sa spunem „Tatal nostru” impreuna! Parintele Paisie insa le-a raspuns ca nu este posibil. Atunci ei au spus: Parinte, dar nu suntem si noi copiii lui Dumnezeu?
Parintele Paisie le-a raspuns: Da, sunteti copiii lui Dumnezeu, dar sunteti afara din Casa Lui, sunteti fiii risipitori!"

Preot Matei Vulcanescu

Constitutia Romaniei - Art. 48: " Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat și o femeie "

Expunerea de motive la propunerea legislativă de revizuire a Art. 48 (1) din Constituția României 

EXPUNERE DE MOTIVE privind Propunerea legislativă pentru MODIFICAREA ART. 48 ALIN. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂ...

Cum graieste Radu Gyr - crez - prin glasul acesta de copil

Protest de solidaritate cu familia Marius si Ruth Bodnariu

https://www.facebook.com/events/1726048654296032/

"Locația: Prefectura Județului Timiș, Bulevardul Revoluției din 1989 17A, Timișoara 300034
Data și ora: 9 Ianuarie 2016, 11.00 - 12.00

Alianța Familiilor din România (AFR) cu sprijinul Comunităților Creștine din Timișoara protestează împotriva abuzurilor Barnevernet (instituția protecției copilului din Norvegia) și în semn de solidaritate cu familia Marius și Ruth Bodnariu, familie a căror 5 copii au fost luați abuziv de către statul norvegian.

La acest moment, copiii sunt ținuti nejustificat în trei familii surogat, iar în data de 15 Decembrie 2015, în urma unei întâlniri cu Barnevernet, părinților li s-a comunicat că autoritarea de protecție a copilului vrea să îi cunoască mai bine și să-i consilieze abia în luna Februarie 2016, dar că în același timp demarează procedura de adopție pentru toți cei 5 copii ai familie.

Până la această oră nu sunt clare și explicabile câteva aspecte privind toată procedura de confiscare a celor 5 copii: forța extremă și abuzivă a Barnevernet; lipsa unor evidențe de abuz fizic sau psihic; mama nu-și poate alăpta bebelușul decât de două ori pe săptămână; presiuni asupra mamei (Ruth) să declare că tatăl (Marius) este abuziv cu ea și astfel își va primi copiii; amenințări la adresa lui Marius să nu facă public cazul, riscând să nu-și mai vadă copiii niciodată.

Astfel de metode și atitudini ne determină să acuzăm Barnevernet, implicit statul norvegian de lipsă de transparență, de amenințări și intimidări asupra familiei, asupra avocaților care se implică în aceste cazuri (unii dintre ei rămânând fără licență), de tentative de mușamalizare.
Prin acest protest aducem în fața opiniei publice abuzurile care se petrec în Norvegia, țară considerată model de civilizație.

De asemenea, prin acest protest suntem solidari cu familia Marius și Ruth Bodnariu, susținând cauza lor până la o rezolvare favorabilă. Denunțăm acțiunile abuzive, iraționale și inumane față de o familie normală, creștină. În același timp vrem să atragem atenția tuturor românilor care vizitează Norvegia împreună cu copiii, că se expun pericolului de a li se confisca copiii în baza unor motive banale care în alte țări civilizate nu sunt de natură să pericliteze sănătatea fizică și psihică a copiiilor."

Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica: Despre prestiinţă şi predestinare

“Trebuie să se ştie că Dumnezeu ştie totul dinainte, dar nu le predestinează pe toate. Cunoaşte mai dinainte pe cele ce sunt în puterea noastră, dar nu le predestinează. El nu voieşte să se facă răul şi nici nu forţează virtutea. Prin urmare predestinarea este opera poruncii preştiutoare a lui Dumnezeu. Predestinează pe cele ce nu sunt în puterea noastră, potrivit preştiinţei Lui. Căci de pe acum chiar, prin prestiinţă Lui, a judecat mai dinainte totul, potrivit bunătăţii şi dreptăţii Lui.

Trebuie să se ştie că virtutea a fost dată în natură de Dumnezeu si El este principiul şi cauza a tot binele si este cu neputinţă ca noi să voim sau să facem binele fără conlucrarea si ajutorul Lui.

In puterea noastră este sau a ramâne în virtute şi a urma lui Dumnezeu, care ne cheamă spre aceasta, sau a ne îndepărta de virtute, adică de a fi în viciu şi de a urma diavolului, care ne cheamă spre aceasta, fără să ne silească. 

Căci viciul nu este nimic altceva decât îndepărtarea virtuţii, după cum şi întunericul este îndepărtarea luminii. Dacă ramânem în starea naturală suntem în virtute; dacă ne abatem de la starea naturală, adică de la virtute, şi venim la cea contra naturii,ajungem în viciu.

Pocăinţa este întoarcerea, prin asceză si osteneli, de la starea cea contra naturii la starea naturală şi de la diavol la Dumnezeu.

Creatorul a făcut pe om ca bărbat, dându-i harul lui dumnezeiesc şi prin aceasta l-a pus în comuniune cu El. Din această cauză omul ca stapân a dat în chip profetic nume vieţuitoarelor, căci ele i-au fost date ca roabe.

Apoi, pentru că este raţional, gânditor si liber, potrivit chipului lui Dumnezeu, pe bună dreptate i s-a încredinţat de creatorul şi stapânul obştesc al tuturora conducerea celor pamântesti.

Dar Dumnezeu, prin prestiinta sa, pentru că ştia că omul va călca porunca si va fi supus stricăciunii, a făcut din el femeia, ajutor lui,asemenea lui. Femeia este ajutor pentru a menţine, după călcarea poruncii, prin naşterea de copii, neamul omenesc. Căci creaţia primară se numeşte facere (genesis) şi nu naştere (genhsis). Creaţia este facerea primară săvârsită de Dumnezeu; naşterea, însă, este succesiunea unuia din altul, ca o consecinţă a condamnării la moarte, din cauza călcării poruncii.

Dumnezeu l-a pus pe Adam în paradis, care era atât spiritual cât si sensibil. In cel sensibil sălăsluia cu trupul pe pamânt, dar cu sufletul trăia împreună cu îngerii, cultivând gânduri dumnezeieşti si hrănindu-se cu ele.

Era gol din pricina simplităţii sale si a vieţii lui naturale; se urca numai către creator cu ajutorul făpturilor, bucurându-se şi veselindu-se de contemplarea Lui.

Pentru că Dumnezeu a împodobit pe om în chip natural cu voinţă liberă, i-a dat poruncă să nu mănânce din pomul cunoştinţei. Dar despre pom am  vorbit după puterea noastră destul în capitolul despre paradis . Dumnezeu i-a dat această poruncă făgăduindu-i că dacă va păzi vrednicia sufletului,dând victorie raţiunii, cunoscând pe creator si păzind porunca Lui, va participa fericirii veşnice, va trăi în veci, ajungând mai presus de moarte.

Dar dacă va supune sufletul corpului, dacă va prefera plăcerile corpului,neţinând seamă de vrednicia lui, asemănându-se animalelor neînţelegătoare , scuturând jugul creatorului si neglijând porunca Lui dumnezeiască, va fi responsabil de moarte şi va fi supus stricăciunii si ostenelii, ducând o viaţă nenorocită. Căci nu era folositor ca omul să dobândească nemurirea fără să fie încă ispitit şi încercat, ca să nu cadă în mândria si condamnarea diavolului . Diavolul din pricina nemuririi sale, după căderea lui de bunăvoie, s-a fixat în rău în chip neschimbat si fără posibilitate de pocăinţă. După cum iarăşi şi îngerii, după alegerea de bunăvoie a virtuţii, s-au stabilit, prin har, în chip neschimbat în bine.

Prin urmare, trebuia ca omul să fie încercat mai intâi, căci un bărbat neispitit şi neîncercat nu este vrednic de nimic. Şi în încercare să se desavârseasca prin păzirea poruncii, ca astfel să primească nemurirea drept răsplată a virtuţii. Căci omul, fiind la mijloc între Dumnezeu si materie, prin păzirea poruncii, după ce se libera de legătura firească cu existenţele, avea să se fixeze în chip nestrămutat în bine, unindu-se cu Dumnezeu potrivit unei stări sufleteşti speciale. Prin călcarea poruncii, însă,îndreptându-se mai mult spre materie si smulgându-si spiritul său de la cauza lui, adică de la Dumnezeu, şi-a impropriat coruptibilitatea, a ajuns pasibil în loc de impasibil, muritor în loc de nemuritor, are nevoie de legături trupeşti şi de naştere seminală, s-a lipit, prin dragostea de viaţă, de plăceri, ca şi când ele ar fi elementele constitutive vieţii, şi urăşte fără nici o teamă pe cei care se sârguiesc să-l lipsească de ele, şi a schimbat dragostea de Dumnezeu în dragosle faţă de materie, iar mânia contra adevăratului duşman al mântuirii a prefăcut-o în mânie faţă de ceilalţi oameni. 

Aşadar,prin invidia diavolului, omul a fost biruit. Căci diavolul invidios şi urâtor de bine nu suferea, el, care a căzut din pricina mândriei, să dobândim cele de sus. Pentru aceea mincinosul momeşte pe nefericitul Adam cu nădejdea Dumnezeirii şi după ce îl urcă la aceeaşi înălţime a mândriei, îl pogoară spre aceeaşi prăpastie a căderii.”