sâmbătă, 22 august 2015

Nicolae Paulescu- despre medicina,medici,spital

Profesia unui medic îl obligă să se devoteze pentru cei ce suferă şi, de multe ori chiar, să-şi rişte viaţa pentru a scăpa pe aceea a altora. În ce altă profesie se găseşte abnegaţia absolută de sine, pe care medicina o impune celor ce o exercită.

Este evident deci că, dintre toate profesiile, medicina este cea mai binefăcătoare.
Dar, - în plus, - medicul, prin profesia sa, devine prietenul şi chiar confidentul celor ce suferă, - bogaţi sau săraci, tineri sau bătrâni, - care-l ascultă şi se supun orbeşte la prescripţiile lui. Ori, cum un medic instruit cunoaşte instinctele şi prin urmare şi patimile, îi este uşor ca, - prin grai şi prin exemplu,- să poată să lumineze omenirea şi să-i îndrumeze educaţia socială, care combate aceste patimi, - adică să răspândească principiile adevăratei morale ştiinţifice.

Astfel, părintele medicinei, HIPOCRATE, a avut dreptate să zică; „scopul final al medicinei nu este numai să vindece sau să prevină bolile, - ci încă să perfecţioneze pe oameni şi să-i facă mai fericiţi, făcându-i mai buni”.
Medicul trebuie deci să fie, în acelaş timp, un savant care iubeşte din tot sufletul ştiinţa medicală, adică ştiinţa omului; să fie o fiinţă care se jertfeşte pentru alţii, până la moarte şi, în sfârşit, să fie un învăţător al omenirii sau mai bine zis, un apostol al moralei... şi aşa ar fi în realitate, dacă confraţi ne- demni n-ar fi deschis tarabă în templul sacru al medicinei.
Acum înţelegeţi înalta demnitate a profesiei medicale şi respectul ce i se dă din toate părţile. „Cinsteşte pe medic” zice Biblia,...” căci ai trebuinţă de el”.

…„Până în primele secole ale Erei creştine, romanii, ca şi grecii, n-au avut spitale„.
Mai târziu, „atunci când religia lui Hristos veni să spună omului că o fiinţă omenească ce suferă este un frate ce trebuie alinat, - numai atunci, fu posibil să se creeze adevărate spitale”.

„Spitalele sunt o inspiraţie a carităţii creştine”.

Încă de pe la jumătatea secolului al III-lea şi mai ales în secolul al IV-lea, începură, atât în Orient cât şi în Occident, să se ridice azile unde erau adăpostiţi şi nutriţi infirmii săraci.
Dar, primul spital pentru bolnavi a fost fondat la Roma, în anul 380 sau 381, de o pioasă femeie creştină, Fabiola, ale cărei fapte bune ne-au fost transmise prin scrierile Sfântului Ieronim.
Pe la aceeaşi epocă (anul 372), Sfântul Vasile, Episcopul Cesareei Cappadociei, zidi la porţile acestei cetăţi un azil celebru unde se primeau şi se îngrijeau bolnavii, „îndată ce ieşi din cetate, - zice Sfântul Grigore din Nazianz, - vezi un oraş nou, care este sanctuarul pietăţii. Acolo boala, îndurată fără murmur, pare a fi o încercare binecuvântată; acolo caritatea străluceşte în operele sale”.
Mai târziu, sub împăratul Justinian şi sub urmaşii săi, asemenea azile se înmulţiră în Orient, - şi tocmai pe la sfârşitul secolului al Vl-lea apărură  spitale şi în  Occident. Mai întâi ca anexe ale bisericilor şi mănăstirilor, apoi ca stabilimente de sine stătătoare.
…Sunt unii medici de spital, cupizi şi avari, care,  - sacrificând totul pentru clientela lor particulară, - neglijează bolnavii care nu le pot plăti şi fac, la spital, vizita în câteva minute, galopând pe dinaintea paturilor.
Sunt alţi medici de spital, orgolioşi, cărora li se pare că spitalele sunt făcute pentru ei, şii consideră pe bolnavi ca pe nişte obiecte de studiu. Ei sunt mulţumiţi când primesc un caz interesant, asupra căruia vor putea să facă o comunicare la o societate savantă sau să-şi publice observaţia într-o gazetă medicală, - dar resping sau nu se ocupă de sărmanul bolnav, care nu prezintă decât un caz banal, ce nu poate fi exploatat în profitul gloriei lor.
Din fericire, asemenea monştri sunt rari.

Mai sunt şi medici de spital cărora, în lipsa unei educaţii creştine, li s-a atrofiat fibra idealului şi au căzut în indiferenţă, devenind pur şi simplu nişte funcţionari adică un fel de trântori care, pentru o leafă cât mai grasă, fac cât pot mai puţin.
Acest soi de medici paraziţi roiesc pretutindeni şi constituie o adevărată plagă socială.

D-voastră, însă, să nu urmaţi aceste păcătoase exemple.

Când veţi intra în vreun spital, dezbrăcaţi-vă de patimile de cupiditate şi de orgoliu, lepădaţi şi trân-dăvia şi daţi-vă cu totul bolnavilor, - cărora să le fiţi recunoscători dacă, îngrijindu-i, vă vor permite să vă instruiţi.
Şi dacă voiţi să fiţi perfecţi, culegeţi fructele ce se vor dezvolta din sămânţa ce am semănat astăzi în sufletele D- voastră, tinere şi generoase, - şi, urmând preceptele carităţii, îngrijiţi pe bolnavul mizerabil, - nu ca pe un om, nu ca pe un frate ce suferă - ci ca pe însuşi Dumnezeu.

Acesta   este       spiritul  ce           trebuie  să           domnească        într-un spital.”

din SPITALUL, CORANUL, TALMUDUL, KAHALUL ŞI FRANCMASONERIA:http://www.noidacii.ro/Noi%20Dacii%20nr.20-21/Paulescu,%20Dr.%20N.C.%20-%20Spitalul,Coranul,Talmudul,Cahalul,Francmasoneria.pdf

miercuri, 19 august 2015

Statistica creştină în lume


Conform datelor prezentate de The Pew Research Center în decembrie 2011, în lume sunt cca 2.184.060.000 de creştini, ceea ce reprezintă 31,7% din populaţia globului. (Pe locul II sunt musulmanii cu 23% din populaţia globului, apoi hinduşii cu 15%). 
Romano-catolicii reprezintă aproximativ 50% din numărul total de creştinifiind în număr deaproximativ 1.094.610.000. Cei mai mulţi dintre ei locuiesc în Brazilia (peste 133 de milioane),Mexic (peste 96 de milioaneşi Filipine (aproape 76 de milioane).
Protestanţii de diferite denominaţiuni (inclusiv neo-protestanţiireprezintă aproximativ 36,7% din numărul total de creştiniadică aproximativ 800.640.000 de persoane. Mai mult de o treimedintre ei trăiesc în cele două Americiiar 12,6% în Europa.
Creştinii orientali (ortodocşi şi monofiziţicalculaţi împreună de acest institutreprezintă 11,9% din numărul total de creştiniadică cca 260.380.000 de credincioşiCei mai mulţi creştini monofiziţi sunt în Etiopia (cca 36 milioaneşi Egipt (cca 3,5 milioane), iar alţii în Armenia, Siria şi Liban.
Clasamentul ţărilor cu cei mai mulţi creştini ortodocşi arată în felul următor: 
–         Rusia: 101.450.000 credincioşi, adică 39% din numărul total de ortodocşi
–         Ucraina: 34.850.000 credincioşi, adică 13,4% din numărul total de ortodocşi
–         România: 18.750.000 credincioşi, adică 7,2 din numărul total de ortodocşi
–         Grecia: 10.030.000 credincioşi, adică 3,9% din numărul total de ortodocşi
–         Serbia: 6.730.00 ortodocşi
–         Bulgaria: 6.220.000 ortodocşi
–         Belarus: 5.900.000 ortodocşi
–         Georgia: 3.820.000 ortodocşi
–         Republica Moldova: 3.270.000 ortodocşi
După numărul de credincioşi apartenenţi Bisericilor Autocefaleaproape 60% din toţi ortodocşii de pe glob aparţin Bisericii Ortodoxe Ruse (Patriarhia Moscovei). UrmeazăBiserica Ortodoxă Română (locul II), Biserica Ortodoxă a Eladei (locul III) şi celelalte. Nu toţi ortodocşii de pe glob fac parte din una din cele 15 Biserici Ortodoxe Autocefaleci existăun procent nesemnificativ de adepţi ai unor grupări ortodoxe schismaticeAproximativ 80% din toţi ortodocşii locuiesc în Europa.
În lume există şi confesiuni pseudo-creştine, cum ar fi „martorii lui Iehova”„Mormonii” ş.a., care au falsificat substanţial credinţa creştinăAceştia reprezintă aproximativ 1% din numărul total de creştiniAproape 2/3 dintre ei locuiesc în cele două Americi.

sâmbătă, 25 iulie 2015

Sfântul Ambrozie de la Optina - fumatul slăbește sufletul, mărește și întărește patimile, întunecă mintea și distruge pe încetul sănătatea trupească

Un fumător înrăit din St. Petersburg, Alexie Ștefanovici Maiorov, a început într-o vreme să simtă consecințele vătămătoare ale fumatului asupra sănătății sale. Nenumăratele sfaturi și îndemnuri ale prietenilor lui s-au dovedit deșarte. În cele din urmă, în anul 1888, Alexie Ștefanovici a alergat la ajutorul starețului Ambrozie și, printr-o scrisoare, i-a cerut să-i arate modul în care ar putea lupta împotriva patimii sale.
În scrisoarea sa din data de 12 Octombrie 1888, Starețul Ambrozie i-a răspuns lui Alexie Maiorov următoarele:
„Îmi scrii că nu te poți lăsa de fumat. Dar ceea ce este cu neputință la om, este cu putință cu ajutorul lui Dumnezeu. Singurul lucru care trebuie de la tine, este să te hotărăști să te lași de fumat, de vreme ce recunoști că el îți pricinuiește vătămare și în suflet și în trup. Căci fumatul slăbește sufletul, mărește și întărește patimile, întunecă mintea și distruge pe încetul sănătatea trupească printr-o moarte lentă. În același timp, în suflet apar nervozitatea și melancolia ca niște consecințe ale fumatului.
Te sfătuiesc să folosești terapia duhovnicească pentru a lupta împotriva patimii tale. Să faci o spovedanie amănunțită a tuturor păcatelor tale pe care le-ai făcut de la vârsta de șapte ani și până astăzi și să te împărtășești cu Preacuratele Taine. În fiecare zi să citești, în picioare, unul sau mai multe capitole din Evanghelie. De îndată ce începe să se arate descurajarea și deznădejdea, să citești iarăși până ce va trece. Dacă iarăși va apărea, citește din nou din Sfânta Evanghelie. Sau, dacă vrei, mergi la un loc retras și fă 33 de metanii până la pământ, în amintirea vieții pământești a Domnului nostru și în cinstea Sfintei Treimi”.
De îndată ce Alexie Ștefanovici a primit scrisoarea, a citit-o și „a aprins o țigară”, așa cum mărturisește el însuși în însemnarea sa.
„Am început să fumez, dar am simțit dintr-o dată o înfricoșătoare durere de cap și un dezgust față de țigară. În acea seară nu am fumat. A doua zi, de patru ori am început să fumez mecanic, din obișnuință. Dar nu puteam trage fumul în piept deoarece mă cuprindea, de fiecare dată, o puternică durere de cap. Și astfel am tăiat fumatul cu lesnire.
În cei doi ani de dinainte de a-i scrie Starețului nu am putut să mă las de fumat, cu toate că m-am silit mult. Cu toate că sănătatea mea se înrăutățise mult, continuam să fumez în jur de 75 de țigări pe zi. Dar când am început să simt că sunt bolnav și neputincios să-mi dezrădăcinez patima, am ascultat sfaturile prietenilor mei și am scăpat la Starețul Ambrozie. I-am cerut cu smerită căință să se roage pentru mine.
Mai târziu, când am mers să-i mulțumesc, Părintele Ambrozie mi-a atins ușor cu bastonul său capul care mă durea, și din acea clipă nu am mai simțit nici un fel de durere de cap”.
Mărturie Athonită, Ediție trilunară a Sfintei Mănăstiri Xiropotamu, nr. 6

marți, 7 iulie 2015

Nu vrem megamoschee in Romania

-în Paris trăiesc peste 1,7 milioane de musulmani însă nimeni nu şi-a propus acolo ridicarea celei mai mari moschei din Europa. Nici la Londra unde trăiesc aproape 1 milion de musulmani sau la Amsterdam, Bruxelles, Stockholm, Marsilia şi Rotterdam unde populaţia islamică a depăşit 25%. Mai mult, în niciun mare oraş european comunitatea musulmană nu a primit terenuri gratuite de la guvernele naţionale!

-în Bucureşti avem deja, potrivit fostului ambasador turc, peste 20 de moschei care funcţionează oficial sau neoficial, în zonele Eroii Revoluţiei, Crângaşi, Militari, Colentina, etc Nu credem deci că Bucureştiul mai are nevoie de încă o moschee iar premierul Victor Ponta nu a organizat nicio dezbatere publică pe această temă, aşa cum ar fi fost firesc, şi nici nu a solicitat construirea unei biserici ortodoxe române la Ankara, în condiţii de reciprocitate.

Prim-ministrul României nu a făcut niciunul din aceste lucruri perfect normale, în schimb a atribuit comunităţii musulmane din România un teren imens nu în judeţul Constanţa, unde trăiesc marea majoritate a celor 67.300 de credincioşi musulmani din România, ci în Bucureşti, unde sunt doar zece mii de musulmani! Aşadar, moscheea din Bucureşti nu este destinată să deservească comunitatea turco-tătară comasată în zona Dobrogei. Fapt care ne ridică următoarele întrebări legitime: nu cumva moscheea e pregătită pentru musulmanii care vor fi direcţionaţi către România prin cotele impuse de Comisia Europeană? Nu cumva locul celor 5 milioane de români plecaţi în Occident va fi luat de milioanele de refugiaţi din nordul Africii şi Orient?

In anul 2015 musulmanii omoara crestinii zilnic in Egipt, pentru razboiul lor sfant, iar noi sa ii primim cu bratele deschise in tara noastra? A luptat degeaba Stefan cel Mare pentru apararea credintei noastre. Acum ne cotropesc prin cai legale. 

Constantin Brancoveanu impreuma cu cei patru fiii ai sai au fost decapitati pentru ca n-au renuntat la Credinta Noastra Crestina Ortodoxa! Iar necredinciosii politicieni romani din ziua de astazi, ce fac? ne aduc inapoi paganii in tara cu de-a sila? 

acum, in Turcia sub masca statului laic turc,persecuta celelalte minoritati. Patriarhia de Constantinopol avea pe la inceputul secolului trecut in jur de 5000 de proprietati. Pe la inceputul anilor '90 mai aveau numai in jur de 2000, iar acum mai au putin peste 400. De ce? Simplu, din cauza guvernului turc, care conditioneaza folosirea acestor proprietati de catre Patriarhie.Deci Patriarhia daca doreste sa-si foloseasca proprietatiile trebuie sa petitioneze guvernului Turciei pentru a primi aprobarea de a folosi proprietatea respectiva! La petitie nu vor primi niciun raspuns de la guvernul turc.In schimb dupa o vreme, Patriarhia primeste o instiintare de la guvernul Turciei, ca proprietatea respectiva le-a fost confiscata intrand in proprietatea guvernului, pentru ca, chipuriile nu a fost folosita!Pai cum s-o folosesc daca nu-mi dai aprobarea?Insa totul este facut intentionat asa, ca sa aiba motive neintemeiate si ilogice bineinteles, de a le confisca!.Asa s-au putut confisca din 1990 pana acuma, peste 1500 de proprietati ale Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol

.In plus Seminarul Telogic de la Halki, una dintre cele mai prestigioase scoli teologice Ortodoxe din lume, este inchis de catre autoritatiile turce din 1971 si nu se prea vad semne ca va fi redeschis candva in viitorul apropiat!

-si noi le dam teren de moschee la pagani 

-nu se acorda drepturi nimanui dintre minoritati in statele cu populatie preponderent islamica, pentru simplul motiv ca aceste tari ii doresc pe crestini afara de acolo! Le inchid scoliile, le inchid Bisericiile...
-Practic politicenii nostri prin acest gest arata ca sustin isis si islamismul fanatic in dauna ortodoxiei si a normalitatii. Politicieni arata ca nu sunt doar mafioti ci sustin si terorismul.
-Mor milioane de mucenici crestini in timpul nostru, si tu in loc sa-i conditionezi sa le atragi atentia,sa vb de tratamentul inegal, ce faci?Asta nu e partizanat ideologic cel putin?

Oare ce-ar spune Mihai Viteazul despre slugarnicia premierului Victor Ponta?
"Ostile păgîne pasă la hotare.
Mihai-Vodă sade la o masă mare.
Căpitanii-n juru-i beau, se veselesc,
Cînd deodată-n sală intră-un sol turcesc.
- Padisahul nostru m-a trimis la tine
Să-i plătesti tributul ce i se cuvine!...
Mihai-Vodă tace. Oaspeti, mare-mic,
Cu onor din teacă spedele-si ridic.
Luna varsă raze dulci si auroase,
Căpitanii-si scutur coamele pletoase.
Iat-acum se scoală Doamna-i tinerică
Rumenă, suavă ca o zambilică.
Sub hlamidă-i salta rotungioru-i sîn,
Crini si garofite pe-al ei chip se-ngîn,
Părul pe-a ei frunte joaca gratios,
Ochii cu tristete cat-acum în jos:
- Unde este timpul cel de altădată
Cînd Mihai Viteazul stia să se bată?
Cela ce-n primejdii stă si se gîndeste
Inamicii tării jugu-i pregăteste.
Pentru tron, mărire, dulcea-i sotioară
Gata-i să se ducă si-n locu-i să moară!
Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi,
Dar nu ai pe-acela plîngînd ca s-o vezi.
Du-te, mori in luptă, dulcele meu mire,
Că de nu esti vrednic, plec la mănăstire!
Atunci Mihai-Vodă se scoală deodată
Si spre sol întoarce fata-i gîndurată:
- Mergi si spune celui care te-a trimis
Că Mihai Viteazul ochii n-a închis.
Au voiesti pe tară biruri noi a pune?
Au vrei să iau pielea de pe Natiune?...
Padisahul vostru, fără de-ncongior
Vrea să nimicească p-acest brav popor.
Dar mai bine piară dacă i-a fost dat,
Decît cu rusine, mic si atîrnat!
Si zicînd aceasta, ia o bardă-n mînă,
Iute strînge-n juru-i armia română
Si cu ea de-a valma, făr' să zăbovească,
Sfarmă si respinge armia turcească.
Chiar si Sinan-Pasa, plin de umilinti,
A căzut în apă si-a pierdut doi dinti.
Iar Mihai Viteazul, după două ceasuri,
Naltă-o mănăstire si trei parastasuri!"
Mihai Viteazul si turcii
de George Topîrceanu