Mitropolitul Marcu de Riazan si Mihailov ajuta in mod frecvent la curățarea saloanelor din spitalul Riazan (Rusia).
Acest lucru poate fi ceva poate mai putin obisnuit si cunoscut pentru lumea laica, dar pentru credinciosii ortodocsi nu pare a fi un lucru foarte special. Multi credinciosi de rand aleg sa practice voluntariatul (sub toate formele) si sa se puna in slujba Bisericii si a lui Hristos, a semenilor lor. Cu toate acestea, astfel de manifestari, chiar daca ele exista in mod asemanator si la Ierarhi , sunt mai putin mediatizate in presa laica, preocupata astazi de promovarea altor asa-zise „modele”.
Cu toate acestea, astfel de lucruri se intampla, iar arhiereii ortodocsi continua de la inceputurile Bisericii sa isi slujeasca semenii si sa se preocupe de rezolvarea problemelor lor, constienti ca acest lucru reprezinta, nu pe ultimul plan, un exercitiu personal de sporire duhovniceasca si de slujire in iubire.
La fel se intampla si in cazul Mitropolitului Marcu, cu care functionarii spitalului din Riazan si pacientii s-au obisnuit deja sa-l vada curatand saloanele spitalului si, de cele mai multe ori, revenindu-i in grija salonul de urgenta.
Reprezentantii Episcopiei ortodoxe de Riazan, de sub Patriarhia Moscovei, intervievati, au recunoscut că acest tip de activitate nu doar ca-l ajuta, la nivel personal, pe cel ce face curatenia – ca forma de slujire a aproapelui si a celui aflat la nevoie – sa isi cultive un anumit nivel de auto-disciplina ci, totodata, contribuie la… recuperarea mai rapida a pacientilor.
Intr-un interviu acordat publicatiei rusesti „Pravmir”, in urma cu doar cateva ore, Mitropolitul Marc a acceptat sa vorbeasca despre modul în care un preot ar trebui să slujească de fapt, și a formulat regulile de bază ale modului în care un preot trebuie să se comporte cu enoriasii sai.
„Înainte de toate, cu siguranta, preoții ar trebui sa-si aminteasca faptul ca Dumnezeu este Cel Care-l cheama pe om sa se apropie de El, si nu preotul face asta, asa incat nu are niciun motiv să-si hraneasca cultul propriei sale personalitati în Biserică. Un parinte nu ar trebui să domine sau sa reprime identitatea enoriașului sau, sub nicio forma!
În al doilea rând – un preot nu ar trebui să sperie pe nimeni, în niciun fel. Odată, o mamă speriata a venit la mine, cu fiica ei. Intre alte ‘sfaturi’ pe care preotul i le dadea fetei, acesta i-a zis, la un moment dat, că ea risca sa fie lovita de o mașină, iar astfel, saraca fata prinsese frica de a mai traversa strada.
Este important ca un preot sa le explice adevarurile duhovnicesti enoriașilor sai, și să-i încurajeze sa duca o viață creștină, dar nu sa-i forteze. El ar trebui să-i învețe să trăiască într-o atmosfera de libertate și de responsabilitate – și, desigur, este important ca obiectivul principal al unui preot sa ramana permanent grija fata de suflet, nu grija fata de propriile buzunare”, a spus Arhiepiscopul.
sursa: http://www.ganduridinierusalim.com/
