Sfinţii Trei Ierarhi : Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul si Sfântul Ioan Gură de Aur

Spre sfârşitul secolului al XI-lea, la Constantinopol se iscase o mare dispută legată de cei trei ierarhi, pe care îi prăznuim pe 30 ianuarie, oamenii întrebându-se care este mai mare: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul sau Sfântul Ioan Gură de Aur. După câţiva ani de la declanşarea neînţelegerilor, cei trei sfinţi au început să i se arate aievea, unul câte unul, episcopului Evhaitelor, Sfântului Ioan Mauropous. În cele din urmă, în anul 1084, într-o vedenie, fericitului i-au apărut cei trei sfinţi împreună.

Cuvintele pe care cei trei ierarhi i le-au adresat Sfântului Ioan ne arată modul în care sfinţii conlucrează - cu Dumnezeu şi între ei -, aşa cum şi noi trebuie să ne unim, în cuvânt şi în lucrare:

"După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul sau, îndemnaţi de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. 

De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceşte, celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Ca nevoinţă noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem în lume pace şi unire. Împreunează-ne, dar, făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi, şi înştiinţează cu această pe creştini, că noi în faţă lui Dumnezeu, una suntem."

În urma acestei vedenii, Sfântul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru prăznuirea comună a celor Trei Ierarhi, stingându-se astfel şi disputele din capitală, lumea unindu-se în sărbătorirea împreună a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, a Sfântului Grigorie Teologul şi a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Cuvânt de învăţătură al sfântului Ioan Gură de Aur în sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru

SLUJBA DE INVIERE LA CATEDRALA “INVIEREA DOMNULUI” DIN CARANSEBEŞ:

“De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat.De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului Său.De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata.  De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă.De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască !  De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit.De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se.

De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi.  odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi ; şi pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie ; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşţe ;  şi faptele le primeşte ; şi gândul îl ţine în seamă,  şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.

Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru ; şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei, împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii.

Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte.

Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit.

Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului ; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea.Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad.Umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui.

Şi aceasta mai înainte înţelegând-o Isaia, a strigat : Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos :

amărâtu-s-a că s-a stricat;s-a amărât, că a fost batjocorit ;  s-a amărât, că a fost omorât;  s-a amărât, că s-a surpat;  s-a amărât, că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit;  a primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul.  a primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea.

Unde-ţi este, moarte, boldul tău ? Unde-ţi este, iadule, biruinţa?

Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit.

Înviat-a Hristos şi au căzut diavolii.

Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii.

Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte.

Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă;  că Hristos, sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut. Lui se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.”