În anul 1997, Biserica Georgiei a părăsit principala instituţie ecumenistă – Consiliul Mondial al bisericilor. Spre deosebire de trista situaţie pe care o putem vedea astăzi în bisericile ortodoxe membre ale CMB, atunci în fruntea luptei anti-ecumeniste s-au aflat cele mai importante mănăstiri georgiene.
La scurt timp după sărbătorile Pascale din acel an, stareţii celor 4 mănăstiri au declarat într-o scrisoare deschisă că întrerup comuniunea euharistică cu Patriarhul Ilia II din cauza ereziei ecumeniste. Astfel, scrisoarea a fost semnată de stareţul mănăstirii cuviosului Şio-Mgvim, arhimandritul Gheorghe, stareţul Lavrei cuviosului David Gareja, arhimandritul Grigorie, stareţul mănăstirii Betania, ieromonahul Agheu, şi stareţul mănăstirii Zarzma, arhimandritul Gheorghe.
„Biserica în care îşi găseşte loc urâciunea învăţăturilor eretice se face asemenea Sodomei” – scriau monahii în adresarea lor. „Îndurat şi milostiv este Domnul şi aşa cum pentru dreptul Lot a fost amânată pedeapsa Sodomei, aşa pentru dreptcredincioşii robii Săi El până la o vreme nu îşi ia harul Sfântului Duh de la Biserica ce s-a abătut în întunericul ereziei. Dar până când? Unde este limita fărădelegii, care întrece îndurarea şi milostivirea?”
„Dacă vine timpul ieşirii lui Lot, atunci acela e timpul sfârşitului sorocului, timpul execuţiei judecăţilor lui Dumnezeu, timpul mâniei celei drepte, timpul luării a însuşi Duhului Vieţii. Astfel, semnul morţii duhovniceşti a ierarhiei bisericeşti necurate este ieşirea din mijlocul păcatului său a adevăraţilor fii ai Bisericii Ortodoxe. Şi abia atunci când Domnul îi va scoate de sub jugul necuraţilor pe cei credincioşi Lui, Biserica Sa cea adevărată, atunci harul Sfântului Duh va părăsi definitiv adunătura ereticilor rămaşi.” Luptând împotriva înnoirii liberal-ecumeniste a Ortodoxiei, autorii acestei scrisori au formulat 16 teze întru susţinerea poziţiei pe care au luat-o.
Luptând împotriva înnoirii liberal-ecumeniste a Ortodoxiei, autorii acestei scrisori au formulat 16 teze întru susţinerea poziţiei pe care au luat-o.
- Ecumenismul este erezie! Mai mult decât atât: ecumenismul este erezia ereziilor.
- Din mulţimea de rătăciri pe care le include ecumenismul, cea mai principială şi profundă este rătăcirea legată de însăşi firea Bisericii, fiind o erezie ecleziologică.
- Aşa-numitul Consiliu Mondial al bisericilor în chiar denumirea sa conţine o contradicţie cu învăţătura creştin-ortodoxă despre unica Biserică adevărată.
- Biserica Ortodoxă, luând parte la activitatea CMB, afirmă în acest fel acordul său cu învăţătura şi activitatea acestuia. Ea se face astfel părtaşă la toată minciuna şi toate rătăcirile Consiliului. Ea devine eretică în aceeaşi măsură în care este eretic însuşi Consiliul.
- O şi mai adâncă infiltrare a ereziei în trupul Bisericii are loc prin participarea ierarhiei sale la diversele forme de slujbe comune organizate de structurile CMB.
- Biserica Ortodoxă Georgiană (BOG) de multă vreme (din 1962) este membru activ al CMB. Această participare exprimată prin activitatea înalţilor săi ierarhi echivalează cu căderea în erezie sau, mai bine zis, în esenţă chiar este erezie.
- Înalţii ierarhi ai BOG s-au afirmat ca apologeţi şi propovăduitori ai ereziei ecumenismului atât în multiplele manifstări publice, cât şi de pe amvon. La Sinodul Local al Bisericii Georgiei din 1995 a fost consfinţită şi întărită participarea în această mişcare prin autoritate bisericească sinodală. Prin această consfinţire s-a petrecut infiltrarea definitivă a ereziei în trupul Bisericii Locale a Georgiei.
- Când o Biserică începe într-o oarecare măsură să adopte învăţătură eretică, harul mântuitor din ea se împuţinează. Când însă o Biserică Locală adoptă pe de-a întregul erezia, harul mântuitor se depărtează desăvârşit de la această comunitate, adică mântuirea sufletului devine imposibilă pentru membrii săi.
- Din situaţia creată în BOG există doar două ieşiri: sau Biserica renunţă la rătăcirile sale, sau cei ce caută mântuirea părăsesc adunarea necredincioşilor.
- Renunţarea Bisericii la eresul ecumenismului trebuie să se manifeste prin ieşirea din Consiliul Mondial al bisericilor. Altă cale nu este.
- O asemenea decizie poate lua doar înalta ierarhie a BOG, aceasta e prerogativa sa. Dar ierarhii refuză să o facă.
- O parte din ei considră că un asemenea pas contravine „proceselor globale şi integraţioniste contemporane”. Supunând, în viziunea lor, viaţa Bisericii doar legilor funcţionării sociale, ei ameninţă creştinii cu „dificultăţi economice”, „izolare politică, religioasă şi culturală” şi alte grozăvii închipuite.
- Acest mod de gândire vădeşte slăbirea credinţei în grija proniatoare a lui Hristos faţă de Biserică. Această necredinţă este un adevărat ateism.
- O altă parte a ierarhilor, neavând o conştiinţă creştinească autentică şi nedorind să înţeleagă însăşi esenţa dogmelor Bisericii lui Hristos, consideră că participarea la CMB nu este un păcat câtuşi de însemnat. Aceştia încearcă prin diferite compromisuri să-L înşele pe Dumnezeu şi pe ei înşişi.
- Aşadar, ce îi rămâne unui creştin ortodox ce caută mântuirea şi care este convins că mântuirea este imposibilă fără mărturisirea credinţei celei drepte, libere de urâciunea ereziei?
- „Iar ei au plecat din faţa sinedriului, bucurându-se că s-au învrednicit, pentru numele Lui, să sufere ocară” (Fapte 5:41).
În continuarea scrisorii semnatarii au declarat că întrerup comuniunea euharistică cu patriarhul Ilia II în baza canonului 15 al Sinodului I-II din Constantinopol, adăugând cuvintele Sf. Maxim Mărturisitorul că eretici sunt şi cei ce până şi în chestiuni cât de mici nu sunt de acord cu învăţătura Bisericii. Ultima semnătură sub scrisoare a fost adăugată la 15 mai 1997.
Iniţial ierarhia georgiană, după obişnuinţă, a vrut să se spele uşor pe mâini, pedepsindu-i pe neascultători şi prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic deosebit, dar nu a fost să fie aşa. Deja către 19 mai, la scrisoarea monahilor s-au alăturat şi alţi clerici, inclusiv de mir, care s-au adresat către patriarh şi episcopatul Bisericii Georgiei cu cerinţa de a întrerupe activitatea ecumenistă a BOG.
„Preafericite patriarh, preasfinţiţi episcopi – se spunea în adresare – vă înştiinţăm că cu binecuvântarea cârmuitorului eparhiei de Şemokmed, preasfinţitul Iosif, la 19 mai curent a avut loc adunarea preoţimii din Guria. La această adunare s-a discutat despre starea ce s-a creat în sânul Bisericii-Mamă… Vă rugăm cu smerenie să nu rupeţi cu schismă cămaşa Bisericii lui Hristos. În numele dragostei, luaţi decizia de a ieşi din CMB. În caz contrar noi ne vom alătura la hotărârea de a întrerupe comuniunea euharistică cu voi”.
Deja în ziua următoare a fost convocată o şedinţă de urgenţă a Sfântului Sinod, la care ierarhia Bisericii Ortodoxe a Georgiei a luat decizia de a aproba toate cerinţele monahilor şi de a părăsi Consiliul Mondial al bisericilor şi Conferinţa bisericilor Europene. În textul deciziei Sinodului s-a afirmat că principala cauză a acesteia o reprezintă „încercările continue a conducerii CMB de a-i conferi acestei organizaţii funcţii ecleziologice comune”, sau mai simplu spus, de a transforma această adunătură eretică într-o temelie de creare a unei „Biserici Mondiale”.
Această decizie a Sinodului georgian a fost transmisă oficială către conducerea CMB la 22 mai 1997. Astfel a luat sfârşit perioada de 35 de participare a Bisericii Ortodoxe a Georgiei în mişcarea ecumenistă. Experienţa Bisericii Georgiei ne arată încă o dată că problemele bisericeşti se rezolvă pe cale canonică, cea predanisită de Sfinţii Părinţi, şi nu pe nişte căi născocite peste noapte: cea a „luptelor (iluzorii) din interior”, a „iconomiei” comuniunii cu ereticii, a „ascultării de ierarhii canonici” şi a altor teorii care lovesc în conştiinţa bisericească ortodoxă.
Întocmit după: Andrei Riumin – „Православная Грузия отвергает экуменизм”, ziarul „Zavtra”, 189 (28 1997)
