miercuri, 10 iunie 2015

„Charlie Charlie” – jocul cu demonii

„Charlie Charlie” este numele unui joc-superstiție care, inexplicabil, a întors internetul cu susul în jos în ultimele zile.
Hashtag-ul #CharlieCharlieChallenge a fost tweet-uit de peste 1,6 milioane de ori și, potrivit Washington Post, internauții caută zilele acestea pe Google „Charlie Charlie” mai mult decât orice alt nume din știrile de actualitate.
În ce constă jocul? Se trasează două axe perpendiculare pe o coală albă. În cadranele rezultate se scrie, pe rând, „da”, „nu”, „da”, „nu”. Apoi se așază două creioane, suprapuse peste cele două axe. Pasul următor este ca jucătorul să întrebe: „Charlie, Charlie, ești acolo?” și să adreseze o întrebare (de tipul „Îmi va muri un prieten curând?”, „Mă voi duce oare la bal anul următor?”). În timpul acesta, creionul de deasupra va indica spre un cadran sau altul. Totul se filmează apoi cu Vine și ajunge online.
De unde a apărut isteria „Charlie, Charlie”? S-ar părea că provocarea este o variație a unui joc pe care spaniolii îl practică de generații întregi, juego de la lapicera, și că totul ar fi pornit de la un reportaj din Republica Dominicană, care anunța că un liceu întreg a jucat acest joc „satanic” și câteva fetițe chiar sunt suspectate că ar fi posedate.
Așadar, întâi a fost social media dominicană, unde numeroși adolescenți au început să publice tweet-uri, postări pe Instagram și Vine-uri cu jocul respectiv. De pe Twitterul dominican până în cel de limbă engleză, jocul n-a avut de făcut un salt prea mare. Astfel, după ce o adolescentă din Georgia (SUA) a postat jocul pe Twitter, statisticile online au explodat.
Dar să vedem cum demonii răspund la întrebările tinerilor:



Și fiindcă ne-am convins că este vorba limpede despre spiritism, să vedem care este învățătura Bisericii:
„Oamenilor care nu au cunoaşterea cea duhovnicească, vederea duhurilor cu ochii cei trupeşti le aduce pururea stricăciune, uneori mai mare, alteori mai mică. Aici, pe pământ, chipurile adevărului sunt amestecate cu chipuri ale minciunii (Sf. Isaac Sirul, Omilia 2), tot aşa cum într-o ţară binele este amestecat cu răul la un loc, tot aşa cum se întâmplă pe tărâmul alunecării îngerilor căzuţi şi al oamenilor căzuţi”.
„Omul care află duhurile cu simţurile poate fi înşelat cu lesniciune către a lui stricăciune şi pierzare. Dacă, în simţirea duhurilor, omul arată că are încredere în ele şi că nu le cunoaşte, acela va fi înşelat fără greş, va fi atras negreşit, acela va fi negreşit pecetluit cu pecetea înşelării, care nu este de priceput pentru cel gol de haina cunoaşterii, acela va fi pecetluit cu pecetea stricăciunii înfricoşătoare a duhului său; şi mai mult decât atât, putinţa îndreptării şi a mântuirii este adesea pierdută. Aceasta s-a întâmplat cu mulţi, foarte mulţi. S-a întâmplat nu numai cu păgânii, ai căror preoţi erau de cele mai multe ori în legătură nemijlocită cu dracii; s-a mai întâmplat nu numai cu mulţi creştini care nu cunosc tainele creştinismului şi din vreo pricină sau alta au intrat în legătură cu duhurile; s-a întâmplat cu mulţi ostenitori şi călugări care au aflat duhurile cu simţurile, fără să fi dobândit cunoaşterea duhovnicească a lor.
Intrarea dreaptă, după lege, în lumea duhurilor, este îngăduită numai de învăţătura şi lucrarea nevoinţei creştine. Toate celelalte mijloace sunt în afara legii şi oamenii trebuie să se lepede de ele căci sunt netrebnice şi primejdioase. Numai Dumnezeu este Cel Care îl duce pe ostaşul cel adevărat al lui Hristos, la cunoaşterea duhurilor. Când Dumnezeu călăuzeşte, nălucirile adevărului, în care se ascunde minciuna, se despart de adevăr; atunci i se dă ostenitorului, înainte de toate, cunoaşterea cea duhovnicească a duhurilor, descoperindu-i-se în amănunt şi cu hotărâre, însuşirile acestor duhuri. Numai după aceasta, unor sihaştri oarecare, li se îngăduie cunoaşterea duhurilor cu ajutorul simţurilor, prin care se întregeşte cunoaşterea lor primită prin duh”.
În concluzie, Episcopul Ignatie Briancianinov ne învaţă:
„Singura intrare dreaptă în lumea duhurilor este învăţătura creştină şi punerea întru lucrare a nevoinţei creştine. Singura cunoaştere dreaptă a duhurilor este urcuşul duhovnicesc şi desăvârşirea creştină”.
“Când vine vremea rânduită de Unul Dumnezeu şi care numai de El este ştiută, vom intra fără greş în lumea duhurilor. Vremea aceea nu este departe de fiecare dintre noi. Fie ca Atotbunul Dumnezeu să ne îngăduiască să ne petrecem viaţa pământească în asemenea chip, ca de-a lungul zilelor vieţii noastre să avem oprită legătura cu duhurile cele căzute şi să putem intra în legătură cu duhurile cele sfinte, aşa încât, pe această temelie, când vom ieşi din trup, să ne putem număra în rândul duhurilor celor sfinte, iar nu al celor căzute!”. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu