Moliftele cuprind exorcizarea demonului nu numai
din om, ci si din locuri si tinuturi. Cred ca Moliftele ar trebui completate si
nu limitate, cu noi formule actualizate la problemele noi, cum ar fi: sa
scoata demonii din politica, din masonerie, miscari oculte, de prin unele banci
jefuitoare, precum si din alte ideologii dracesti actuale, din secte sau din
bisericile ecumeniste, din unii teologi inchipuiti si apostati, din
guverne si administratii…
Incepand din secolul IV
si pana astazi, exista in molitfelnicele bisericesti rugaciuni de exorcizare si
timp de atatea secole poporul lui Dumnezeu s-a servit de ele. Cine nu cunoaste
maretia acestor molifte ale Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur,
stalpii Ortodoxiei, nu cunosc si nu traiesc prea mult din ortodoxia noastra si
nu cred in existenta reala a demonilor.
Rugaciunile
de exorcizare sunt consemnate in mai multe manuscrise, astfel: cele mai vechi
mss. cu textul original sunt: – pt. Moliftele Sf. Ioan Gura de Aur – Sinaiticus
982 (sec. 13), f. 120; – pt. Moliftele Sf. Vasilie cel Mare – Cryptensis G.b. 2
(sec. 11 ), Grotaferrata, f. 105; Sinaiticus 973 (sec. 12), f. 106; – pt.
Moliftele Sf. Grigorie Thaumaturgul – Cryptensis G.b.2.VI (sec. 13), f. 84.
Cele mai vechi rugaciuni de alungare a dracilor sau pastrat in Codex Barberinus
Graecus 336, din secolul 8, unul din cele mai importante manuscrise liturgice
din lume, in care apare pentru prima data textul Liturghiei Sf. Ioan Gura de
Aur[1].
Personal
cred ca citirea Moliftelor Sf. Vasile, dupa Sf. Liturghie in ziua de 1
ianuarie, este bine sa se faca, asa cum este traditia in Bucovina si in unele
zone ale tarii, intrucat multe din obiceiurile ocazionate de sarbatorile de
iarna sunt de sorginte pagana si demonica. Cert este faptul ca noi am
imprumutat foarte multe obiceiuri pagane care contribuie la secularizarea
societatii. Secularizarea nu este rezultatul confruntarii
dintre credinta si necredinta, ci a parazitarii credintei, care o
transforma in pseudo-credinta, pseudo-traditie sau pseudo-spiritualitate. Fara
sa nesocotim sau sa subevaluam patrimoniul de traditii si obiceiuri foarte
bogat al tarii noastre, care are caracteristicile unei mosteniri culturale si
spirituale ancestrale, trebuie pus accentul pe limita intre sacru crestin si
„sacru” pagan si pe dimensiunea spiritualitatii mantuitoare a credintei in
Hristos.
Concretizarile
spectaculoase ale unor mituri antice legate de simbolistica animalelor sunt
manifestari care reprezinta o modalitate originala de exprimare a arhaicelor
asociatii rituale dintre animale si cultul cvasiuniversal al soarelui. Este vorba deci de idolatrie, un pacat foarte grav condamnat de
Sf. Scriptura. De aceea Sf. Parinti au dat canoane in acest
sens, pentru a feri pe crestini de capcanele celui viclean si pedepsesc canonic
pe cei care nu se feresc de obiceiurile pagane: canonul 24 Ancira; 83 Vasile
cel Mare, care precizeaza: „clericii care practica astfel de obiceiuri sa se
cateriseasca; mirenii sa se afuriseasca”; 70, 71 ap.; 24, 51, 61, 62, 65, 71,
94 VI. „Clericul care practica obiceiuri superstitioase sa se cateriseasca;
mireanul sa se afuriseasca” – 65, 79 (VI).
In acest context ar fi de
dorit ca Sf. Sinod sa dea o reglementare in acest sens si sa aplice canoanele
fata de unii preoti si chiar ierarhi care incurajeaza sau sunt indiferenti fata
de manifestarea publica a obiceiurilor pagane, desfasurate cu ocazia
sarbatorilor de iarna.
Oare mai traim noi,
crestinii acestui mileniu, „sarbatorile cu Dumnezeu” – Emanuel? Il mai simtim
pe Hristos ca fiind efectiv cu noi sau mai percepem noi dimensiunea autentica a
sarbatorilor sfinte in mijlocul acestor dezmaturi ritualice pagane? Oare nu
suntem din toate partile asurziti si orbiti de hiturile radio, de emisiunile TV
si de alte surogate „craciuniste”, iar in goana noastra din timpul isteriei
cumparaturilor de Craciunul, devenit comercial, consumist si chiar orgiastic,
nu cumva nu-L mai simtim pe Hristos ca Mantuitor? Nu cumva nu vedem din taina
si dragostea lui Hristos decat bradul, obiceiurile pagane reinviate frenetic,
porcul si pe Mosul care face discount? Nu reprezinta oare toate acestea o
toleranta nepermisa fata de demonizarea colectiva a societatii si a tarii? Nu
este oare era Harry Potter o indracire subtila a lumii, sub masca magiei
„nevinovate”?
Iata
doar cateva motive sa se treaca in randuiala Tedeumului de anul nou si citirea
Moliftelor Sf. Vasile, rostite de ziua lui, tocmai pentru a contracara actiunea
dezmatului ritualic al obiceiurilor pagane si magia regizata, care se
dezlantuie fara oprelisti, la toate nivelurile vietii laice, dar in special de
la Craciun si pana la revelionul mult asteptat de unii[2].
Moliftele
cuprind exorcizarea demonului nu numai din om, ci si din locuri si tinuturi.
Cred ca Moliftele ar trebui completate si nu limitate, cu noi formule
actualizate la problemele noi, cum ar fi: sa scoata demonii din politica, din
masonerie, miscari oculte, de prin unele banci jefuitoare, precum si din alte
ideologii dracesti actuale, din secte sau din bisericile ecumeniste, din unii
teologi inchipuiti si apostati, din guverne si administratii centrale
si locale, care jefuiesc prin taxe si impozite aberante pe om, pe care il
umilesc si-l subjuga in numele unei false simulari a binelui comun.
De toti acesti
prigonitori ne lepadam, ne dezicem de ei, dar il rugam, in acelasi timp, pe Sf.
Vasile cel Mare sa mijloceasca de ziua lui, la bunul Dumnezeu, la inceputul
anului civil, sa scoata toti dracii din cei mentionati mai sus. Deci iata rolul
cultic dar si folosul social si comunitar al Moliftelor, citite la cumpana
dintre ani.
Daca toata Biserica
Ortodoxa Romana ar citi Moliftele Sf. Vasile pe 1 ianuarie sau ale Sf. Ioan
Gura de Aur, in cele trei sarbatori randuite cinstirii lui, am convingerea ca
multi draci vor pleca din tara aceasta in pustiul si abisul lor.
M-as bucura sa fie
introdusa citirea Moliftelor Sf. Vasile si ale Sf. Ioan Gura de Aur si la
inceputul anului bisericesc, la 1 septembrie si sa fie la fel de unitara slujba
Tedeumului, privind randuiala rugaciunii in completare, deci suplimentata, asa
cum am sugerat eu mai sus, si nu in restrictii sau desfiintarea unor practici
de secole, care au tinut demonii departe… Deci sa fim la fel de harnici si
pentru a adauga putere rugaciunii, in aceeasi masura in care unii se straduiesc
sa fie harnici in a o limita, restrictiona si a o dilua…
Prin randuiala speciala
propusa pentru Tedeumul de la inceputul anului civil, se recunoaste din partea
Bisericii si se adauga implicit, mai mare valoare anului secular, decat anului
bisericesc propriu-zis.
In acest context trebuie
pusa problema Moliftelor si nu in contextul incidentului de la Tanacu, sau a
altor preoti, care manipuleaza slujbele, speculand credinta unora, ceea ce face
ca unii, voit sau nevoit, sa desfiinteze sau sa limiteze liturgic Moliftele,
facand jocul unor zvonaci de serviciu ai vremii si a altor formatori si
ideologi seculari ai omului recent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu