Un fumător înrăit din St. Petersburg, Alexie Ștefanovici Maiorov, a început într-o vreme să simtă consecințele vătămătoare ale fumatului asupra sănătății sale. Nenumăratele sfaturi și îndemnuri ale prietenilor lui s-au dovedit deșarte. În cele din urmă, în anul 1888, Alexie Ștefanovici a alergat la ajutorul starețului Ambrozie și, printr-o scrisoare, i-a cerut să-i arate modul în care ar putea lupta împotriva patimii sale.
În scrisoarea sa din data de 12 Octombrie 1888, Starețul Ambrozie i-a răspuns lui Alexie Maiorov următoarele:
„Îmi scrii că nu te poți lăsa de fumat. Dar ceea ce este cu neputință la om, este cu putință cu ajutorul lui Dumnezeu. Singurul lucru care trebuie de la tine, este să te hotărăști să te lași de fumat, de vreme ce recunoști că el îți pricinuiește vătămare și în suflet și în trup. Căci fumatul slăbește sufletul, mărește și întărește patimile, întunecă mintea și distruge pe încetul sănătatea trupească printr-o moarte lentă. În același timp, în suflet apar nervozitatea și melancolia ca niște consecințe ale fumatului.
Te sfătuiesc să folosești terapia duhovnicească pentru a lupta împotriva patimii tale. Să faci o spovedanie amănunțită a tuturor păcatelor tale pe care le-ai făcut de la vârsta de șapte ani și până astăzi și să te împărtășești cu Preacuratele Taine. În fiecare zi să citești, în picioare, unul sau mai multe capitole din Evanghelie. De îndată ce începe să se arate descurajarea și deznădejdea, să citești iarăși până ce va trece. Dacă iarăși va apărea, citește din nou din Sfânta Evanghelie. Sau, dacă vrei, mergi la un loc retras și fă 33 de metanii până la pământ, în amintirea vieții pământești a Domnului nostru și în cinstea Sfintei Treimi”.
De îndată ce Alexie Ștefanovici a primit scrisoarea, a citit-o și „a aprins o țigară”, așa cum mărturisește el însuși în însemnarea sa.
„Am început să fumez, dar am simțit dintr-o dată o înfricoșătoare durere de cap și un dezgust față de țigară. În acea seară nu am fumat. A doua zi, de patru ori am început să fumez mecanic, din obișnuință. Dar nu puteam trage fumul în piept deoarece mă cuprindea, de fiecare dată, o puternică durere de cap. Și astfel am tăiat fumatul cu lesnire.
În cei doi ani de dinainte de a-i scrie Starețului nu am putut să mă las de fumat, cu toate că m-am silit mult. Cu toate că sănătatea mea se înrăutățise mult, continuam să fumez în jur de 75 de țigări pe zi. Dar când am început să simt că sunt bolnav și neputincios să-mi dezrădăcinez patima, am ascultat sfaturile prietenilor mei și am scăpat la Starețul Ambrozie. I-am cerut cu smerită căință să se roage pentru mine.
Mai târziu, când am mers să-i mulțumesc, Părintele Ambrozie mi-a atins ușor cu bastonul său capul care mă durea, și din acea clipă nu am mai simțit nici un fel de durere de cap”.
Mărturie Athonită, Ediție trilunară a Sfintei Mănăstiri Xiropotamu, nr. 6
