Sfantul Ioan de Kronstadt - papa este eretic - papistasii sunt eretici - papismul e erezie

"Toti isi lauda credinta ca fiind dreapta, dar drept nu este cel care se lauda, ci cel pe care il lauda Dumnezeu – iar credinta noastra este proslavita neincetat de Dumnezeu insusi prin sfintii Lui. Mergeti la moastele sfintilor si vedeti a cui credinta este dreapta. In ce credinta mai face Dumnezeu minuni ca in cea ortodoxa? In ce credinta se mai invrednicesc oamenii de nestricaciune si de buna mireasma a trupurilor dupa moarte?..

Cum s-au purtat oamenii cu insasi Bunatatea si insusi Adevarul Ceresc intrupat, cu Domnul Iisus Hristos? L-au ispitit in fel si chip, au viclenit inaintea Lui, L-au zavistuit, L-au lingusit cu fatarnicie ca sa II prinda cu vorba si sa II dea pe mana judecatii romane si, in cele din urma, dupa tot felul de batjocuri si de chinuri, sa il omoare pe cruce. Ce au facut oamenii cu credinta adevarata, pe care Hristos a adus-o din cer, cu toata invatatura Lui cea dumnezeiasca, cu tainele de Dumnezeu randuite? Le-au schimonosit de nu mai poti sa le recunosti, unii le-au lepadat si in locul invataturii Lui au pus propriile nascocirii, cum au facut carturarii si fariseii, iar in zilele noastre – Lev Tolstoi.

Din talcuirea gresita de catre catolici a spuselor Mantuitorului: tu esti Petru, si pre aceasta piatra voi zidi Biserica Mea (Mt. 16,18) vin multe rataciri ale lor, mai ales nalucirea cum ca papa este vicarul lui Hristos pe pamant. Ei sunt doar slujitori…

Daca Iisus Hristos ar fi avut de gand sa dea Bisericii Sale, dupa inaltarea la cer, alt cap sau vicar in locul Sau (cum pretind papii, socotindu-se vicari ai lui Hristos pe pamant), ar fi vestit limpede acest lucru dinainte de inaltarea Sa, pentru ca este vorba de o dogma foarte insemnata in ce priveste mantuirea sufletelor omenesti; dealtfel, si apostolii ar fi vorbit despre acest lucru sau ar fi numit vicar pe unul dintre ei – insa nici unul dintre ei n-a suflat o vorba, amintindu-si de spusa Domnului: care intre voi va vrea sa fie mai mare, sa fie voua sluga (Mt. 20,26).

Cred in atotcuratitoarea mijlocire a preacinstitului Sange al lui Hristos Dumnezeu, care a fost varsat spre iertarea pacatelor intregii lumi (ce crede dupa adevar) si spre iertarea pacatelor mele; cred in atotputernica mijlocire a Sangelui acestuia, care graieste mai bine ca al lui Abel. Catolicii nu le mai dau mirenilor acest atotmijlocitor Sange – pesemne din economie, ca sa consume mai putin vin. Dar cu ce ravna turbata se straduie sa-i atraga pe ortodocsi la catolicism, la credinta lor pierzatoare! Apara, Doamne, Ortodoxia de cumplitul catolicism, in care totul este supus samavolniciei papei…

Cat de sfanta este credinta si Biserica ortodoxa! Cat de dreapta este, cat de plina de pacea lui Dumnezeu, cat de plina de frumusete nesfarsita si nedescrisa (aminteste-ti chipul fiecarui sfant, asa cum l-ai vazut in icoana, aminteste-ti viata lui, plina de toata fapta buna si de minuni in timpul vietii si dupa moarte)! Biserica indeplineste toate cerintele duhului omenesc si il mantuieste pe orice om care sa daruit ei si a ramas credincios pana la sfarsitul vietii sale. Slava sfintei credintei Tale ortodoxe, Doamne! Papistasii, recunoscandu-l pe papa drept cap al Bisericii, l-au ridicat pe tron in locul lui Hristos, facandu-si dumnezeu din el, iar pe Hristos l-au pus pe planul al doilea. Pe papa l-au facut vicar al lui Hristos, desi Hristos ramane cu noi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Matei 28, 20). Dar uitati-va cate rataciri au fost ingaduite in credinta papei (care nu este a lui Hristos!), cate ciudate rataciri hulitoare, si intoarceti spatele acestei credinte cu nemultumire si groaza! O, trufie omeneasca! O, trufie sataniceasca! Papa – infailibil! O, iezuitism!

Daca papa Romei ar fi intru totul de un cuget si de un suflet si de o invatatura cu Domnul, ar putea – desi nu in deplinul inteles al cuvantului – sa isi dea numele de „Cap al Bisericii”. Dar intrucat este de alt cuget si de alta invatatura decat Hristos, papa este eretic si nu poate fi numit „Cap al Bisericii”, pentru ca ea e stalpul si intarirea adevarului (1 Tim. 3, 15), iar papa si papistasii sunt trestie clatinata de vant si au schimonosit cu desavarsire adevarul lui Hristos si in invatatura, si in slujbe (azime, lipsa proscomidiei), si in carmuire, facand intregul catolicism rob ereziei lor si facandu-l de neindreptat."

(Sfantul Ioan de Kronstadt – Ultimile insemnari)

Manastirea Lacul Frumos 27 august 2016 partea 3/5 despre sinodul eretic din Creta

-un episcop este un supraveghetor al turmei, el are o datorie fata de credinciosi,preoti, diaconi,mireni , are o datorie de ai apara de erezie 

-parintii de la Manastirea Lacul Frumos prin intreruperea pomenirii episcopului nu vor sa se rupa de Biserica ortodoxa, nu vor sa creeze o schisma , ci ei raspund la criza creata de erezie, de sinodul eretic, pt ca vor sa-si mantuiasca sufletele
-sinodul din Creta adopta sincretismul religios si astfel se intampla doua mari nenorociri
-populatia ortodoxa care nu are constiinta dogmatica cade in acest sincretism, nu-si mai dau seama ca trebuie sa ramana in Biserica ortodoxa ca sa se mantuiasca [ Sfintul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073) “ Numai cel ce traieste in Credinta Ortodoxa isi va mintui sufletul "]

-a fost abrogat canonul 72 care zicea clar ca orice casatorie intre ortodocsi si eretici e interzisa [Canonul 31 de la Laodiceea: Cu nici un eretic nu se cuvine a incheia casatorie sau a se da fiii sau fiicele dupa eretici
-Canonul 72 al Sinodului Trulan sau V-VI Ecumenic: CRESTINII SA NU SE CASATOREASCA CU ERETICI SI CU NECRESTINI

Sa nu se ingaduie ca barbatul ortodox sa se lege (prin casatorie) cu femeia eretica, nici ca femeia ortodoxa sa se uneasca (prin casatorie) cu un barbat eretic, ci de s-ar si vadi ca s-a facut un lucru ca acesta de catre vreunul dintre toti, casatoria (nunta) sa se socoteasca fara de tarie, si casatoria (insotirea nelegiuita) sa se desfaca – caci nu se cade a amesteca cele ce n-au amestecare, nici oii sa se imperecheze cu lupul, si nici partii lui Hristos cu soarta (ceata) pacatosilor; iar daca cineva ar calca cele oranduite de noi, sa se afuriseasca. ]

-prin documentele care s-au votat se inchide si usa ereticilor de a veni la ortodoxie, ei nu au taine, si daca le recunoastem anumite taine atunci ei zic ca si la noi e adevar,mantuire de ce sa mergem la ortodocsi

-avem de-a face cu o invatatura stramba, cu o erezie, nu mai putem sa le spunem ereticilor ,eretici , nu se mai spun anatemele, protestantii si papistasii nu sunt adusi la ortodoxie prin taina botezului , pentru ca pe baza minimalismului dogmatic li se recunoaste taina botezului, ; Sfantul Nicolae Cabasila spune ca botezul este usa de intrare in Biserica , pai atunci daca ereticul e botezat in erezia lui atunci el pe ce usa intra , in ce Biserica intra ?; intra in Biserica cea una ? nu ; daca nu exista comuniune cu Hristos in adevar atunci nu e valabil acel botez

 [CANONUL 46 al Sfinţilor Apostoli:„Episcopul, sau Presbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte Credinciosului cu necredinciosul?”

 CANONUL 47 al Sfinților Apostoli:„Episcopul, sau Prezviterul, pre cel ce are Botez după adevăr, de-l va boteza din început, sau pre cel spurcat de cei necinstitori de Dumnezeu, de nu îl va boteza, să se caterisească; ca unul ce-şi bate joc de Crucea şi moartea Domnului şi nu deosebeşte pre Ierei (preoţi) de către mincinoierei.”



Pentru aceasta şi Sfântul Ieromartirul Chiprian care a stătut episcop al Carhidonului, şi tot soborul cel dimprejurul său, cel de optzeci şi patru deepiscopi, ce s-au adunat în Carhidon, urmând apostolescului acestuia canoncare leapădă botezul ereticilor de obşte, încă şi apostolescului canon 68 celui ce zice, că cei de eretici botezaţi sau hirotonisiţi, este cu neputinţă, a fi ori creştini,ori clerici. Urmând ei zic, canoanelor acestora, au aşezat canon prin care leapădă botezul ereticilor, şi al schismaticilor împreună. Dovedindu-o aceasta,şi din alte multe scripturi  iar mai ales din acea apostolească:,,Un Domn, o Credinţă, un botez” (Efeseni 4). Că dacă, zic ei, una este soborniceasca biserică, şi unul este botezul cel adevărat, cum poate fi adevărat botezul ereticilor, şi al schismaticilor, de vreme ce ei nu sunt înlăuntru în biserica cea sobornicească ci s-au rupt dintr-însa prin eres? Iar de este adevărat botezul ereticilor şi al schismaticilor, şi este adevărat şi cel al drept slăvitoarei şi al soborniceşti biserici, apoi nu este un botez, precum Pavel strigă, ci două. Care este prea cu necuviinţă.


Zice încă şi Dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea la început, era Cuvântul)„Nu te amăgească pe tine o ascultătorule adunările ereticilor, că au botez dar nu luminare. Şi se botează cu trupul, iar cu sufletul nu se luminează.” Ci şi Sfântul Leon în epistolia cea către Nichita zice: „Nici un eretic nu dă sfinţenie prin taine.” Iar Ambrosie în cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice:„botezul celor rău cinstitori de Dumnezeu, nu sfinţeşte.”


-.botezul latinilor este minciunonumit botez. Sfântul Marcu al Efesului zice :"nebotezaţi sunt Latinii, pentru că nu fac cele trei afundări şi scoateri,după apostoleasca predanisire.

Deci latinii, şi ca nişte eretici botez nu pot da, pentru că au pierdut Darul cel începător desăvârşirii, şi pe lângă aceasta, au răsturnat şi apostolescul botez a celor trei afundări.


-pe cei ce din naştere sunt eretici venind la dreaptaslăvire nu zice a doua oara  să-i botezăm, ca pe unii ce mai-nainte au fost botezaţi, ci să-i botezăm ca pe unii ce niciodată nu au fost botezaţi după dreapta slăvire.]

-in textul relatiile Bisericii ortodoxe cu restul lumii crestine - tot legat de minimalismul dogmatic - se spune ca in CMB (consiliul mondial al asa ziselor biserici) sunt primiti toti cei care cred in Iisus Hristos ca Mantuitor si Dumnezeu si in Sfanta Treime, dar nu se spune ca om, ca Dumnezeu si om pentru ca i-ar jigni pe monofizitii care sunt si ei membrii in CMB , deci se vede cata viclenie se afla in acest text; este un text diplomatic, schizofrenic in care pe de o parte se afirma ca Biserica ortodoxa este cea una si adevarata iar pe de alta parte ca exista si alte biserici ; hierotheos vlachos zice ca nu se intelege din acest text diferenta clara dintre Biserica ortodoxa si eretici, mitropolitul Hierotheos Vlachos nu a semnat aceste documente.

-unitatea este numai in Adevar, nu se poate pastra unitatea Bisericii in afara Adevarului si a dogmei, toate aceste secte ,erezii [papistasi,greco-catolici,protestanti...] au ciuntit din Adevar , ei s-au departat de Biserica Adevarata, cea una, s-au departat de Adevar-nu este suficient numai a afirma ortodoxia, Adevarul dogmatic fara a zice despre eterodocsi ca sunt eretici, anatema ; cu toate ca ortodoxia are la baza blandetea si dragostea Sfintii Parinti cand au trebuit sa infrunte erezia atunci s-au facut sabie ca sa apere Adevarul dar si ca sa-i trezeasca pe cei care au cazut,  ca sa le arate greseala in care au cazut-anatema e o dovada de iubire fata de ereticul cazut in inselare , nu este o dovada a urii, este o dovada a iubirii , trasam o linie clara intre Adevar si minciuna ca noi ortodocsii sa ramanem in adevar si ceilalti sa vada ca sunt in minciuna, erezie,intuneric si sa se intoarca la Adevarul ,lumina ortodoxiei

Manastirea Lacul Frumos 27 august 2016 partea 2/5 - despre sinodul eretic din Creta

-sinodul din Creta este eretic pentru ca prezinta legiferarea ecumenismului [erezia tuturor ereziilor]

-in documentele sinodului din Creta se face referire la CMB (Consiliul mondial al bisericilor), organizatie de tip protestant

-a disparut termenul de eretic, adica nu e politicos sa le zicem eretici ci "biserici istorice" [papistasii,greco-catolicii,monofizitii,protestantii nu sunt Biserici ci sunt eretici]

-se vorbeste de dialoguri inter-crestine,inter-religioase , care nu sunt Evanghelice ,Sfintii Parinti nu stateau la dialog cu ereticii, dupa prima si a doua mustrare ii dadeaua anatemei, ca sa fereasca pliroma Bisericii [totalitatea credincioșilor] de a merge pe calea ereticilor, si in acelasi timp sa-i trezeasca pe eretici sa vina la ortodoxie

-mitropolitul hierotheos vlachos a zis ca nu s-il imagineaza pe Sfantul Vasile cel Mare stand de vorba la masa cu arienii si discutand probleme sociale sau minimalism dogmatic

-intreruperea pomenirii episcopului nu e schisma ,ci ingradirea de episcopul eretic, prin ramanerea in Biserica [la muntele Athos de mai multe ori s-a intrerupt pomenirea unor ierarhi]

-unitatea Bisericii este acolo unde este Adevarul,Hristos , acolo unde nu e adevar,sau adevarul e amestecat cu minciuna acolo nu mai e Hristos

-parintii de la Manastirea Lacul Frumos s-au dezis de documentele de la sinodul din Creta pentru a ramane in Biserica, pt ca exista o singura Biserica, o singura credinta [cea ortodoxa], si un singur botez [cel ortodox]

-Sfantul Maxim Marturisitorul a intrerupt comuniunea cu patriarhia Constantinopolului care era in erezie, Sfantul Teodor Studitul,Sfantul Grigorie Palama au intrerupt pomenirea, nu au ramas in comuniune cu ereticii

-interuperea pomenirii ierarhilor e o practica intalnita in Biserica ortodoxa, chiar patriarhul Nestorie din Constantinopol nu a mai fost pomenit de ieromonahi pt ca nu vroiau sa ramana in comuniune cu cineva care le stramba credinta, si nu considerau ca prin aceasta se face schisma

-invatatura eretica a sinodului din Creta, care e erezia: cei care  s-au departat de ortodoxie  si-au pierdut unitatea, isi pot regasi unitatea ereticii doar prin revenirea la ortodoxie, renuntand la erezii si primind botezul ortodox

-in textul "relatiile Bisericii ortodoxe cu restul lumii crestine" se precizeaza faptul ca Biserica ortodoxa e cea Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca, dar ca recunoaste alte confesiuni si biserici istorice

-acest text ne baga in ceata ereziei ,se foloseste  limbajul dublu,schizofrenic , se accentueaza mersul catre unitate, prin Consiliul Mondial al Bisericilor, care e protestant,deci ortodoxia e considerata o bucatica in CMB

-apare ideea de Biserica deplina [cea ortodoxa], in raport cu bisericile nedepline,care au erezii dar totusi se considera ca se pogoara si acolo [la eretici] Duhul Sfant 

-deci cu alte cuvinte nu-i mai denumim eretici ,ii denumim biserici,spunem ca au lipsuri dar ca prin acest dialog -care nu e gasit la Sfintii Parinti - ii ducem sa se uneasca , dar noi vedem ca dialogul a dus la distrugeri in partea ortodoxa, Balamand [Documentul de la Balamand a pregatit  terenul invataturii conform careia „biserica catolica” este sora a bisericii ortodoxe], chambesy [unde monofizitii au fost considerati ortodocsi ], deci Biserica ortodoxa ,prin acest dialog, neortodox, diplomatic a pierdut din invatatura sa [exista diavolul relativismului, adica eu afirm ca sunt ortodox in Biserica adevarata, dar pe ceilalti nu ii mai numesc eretici, adica aflati in anatema]

Sfintul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073)“Pazeste-te, fiule, de cei cu credinta strimba si de toate discutiile lor, caci si pamintul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce traieste in Credinta Ortodoxa isi va mintui sufletul. Fiindca nu exista o alta credinta mai buna, decit curata si sfinta noastra Credinta Ortodoxa … De asemenea, fiule, nu se cade sa lauzi o credinta straina. Cine lauda o credinta straina face la fel ca si cel care-si huleste propria credinta. Cine lauda credinta sa si pe cea straina e un fatarnic si apropiat de erezie … Daca cineva iti spune: “Credinta noastra si a voastra este de la Dumnezeu”, atunci, fiule, raspunde-i asa: “Fatarnicule! Cum pot fi amindoua de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singura Credinta, un singur Botez. (Efeseni 4,5)

Manastirea Lacul Frumos 27 august 2016 partea 1/5 - despre sinodul eretic din Creta

-canonul 15 al sinodului I-II de la Constantinopol din anul 861

"cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâi stătătorul lor [ episcopi ,mitropoliţi, patriarhi] pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, Fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sine de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pepseudo episcopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări."

-BOR daca va vota,ratifica documentele sinodului din Creta va aduce schisma in Biserica, va aduce tulburare mare

-episcopul Varsanufie nu a dat un raspuns oficial fata de sinodul din Creta,a evitat,si atunci parintii de la Manastirea Lacul Frumos au oprit pomenirea lui [exista o criza in Biserica ecumenismul, semnarea documentelor eretice de la Creta,...si episcopul Varsanufie trebuia sa se pronunte in aceasta privinta ]

-sfintii parinti luptau si pentru o litera,un cuvant , pentru ca daca se modifica ceva cat de mic in credinta ,se modifica intreaga credinta [Sfintul Ioan Gura de Aur (+ 407)

“Daca cineva contraface macar o mica parte a chipului regelui pe moneda regala, in felul acesta o falsifica; la fel si in credinta cea adevarata, acel care va schimba chiar cit de putin in ea, o vatama pe toata. Caci daca, pe de o parte, dogma este rastalmacita, si inger de ar fi, sa nu-l credeti. Nimic nu foloseste viata virtuoasa, daca credinta nu este sanatoasa.”

“Daca episcopul sau clericul este viclean in chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si inger din cer de-ar fi. Cel care doreste mintuire personala, cel care vrea sa fie un adevarat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela cauta la corabia lui Noe scapare de potop. Cel care are teama de trasnetul strasnic al anatemei, care omoara sufletul si trupul, acela sa ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, sa-si imblinzeasca indaratnicia cugetului sau, cu ajutorul legilor bisericesti si sa se supuna in toate maicii sale – Biserica… Dupa mine, pacea nu este aceea care se tine pe saluturile si mesele comune fara rost, ci pacea intru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovniceasca.]

-prin documentele sinodului din Creta a fost legalizat ecumenismul [erezia tuturor ereziilor]

-religia oficiala a BOR- din pacate-este sincretismul religios, adica amestecul dintre dogmele ortodoxe curate si alte elemente straine

-episcopul hierotheos vlachos nu a semnat documentele sinodului din Creta

Sinodul eretic de la Creta

Vă este frică de o aşa-zisă "schismă", care, în realitate nu e schismă, dar de erezia care vă desparte de Dumnezeu nu vă este frică?
Ia mai gândiţi-vă o dată: Cine sunt cei care fac schismă în biserică cu adevărat? Cei care au intrat în C.M.B. şi sunt ecumenişti şi au semnat tot felul de documente eretice, iar în final - cei care au semnat la sinodul tâlhăresc din Creta, ori cei care merg pe linia dreaptă a Sfinţilor Părinţi şi a celor 7 sinoade ecumenice şi păstrează în continuare învăţătura sănătoasă şi neştirbită?

canonul 15 al sinodului I-II de la Constantinopol din anul 861

"cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor [ episcopi ,mitropoliţi, patriarhi] pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, Fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cucapul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai cănu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşide comuniunea cu cei ce se numeşte episcop chiar înainte decercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinsteacuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pepseudoepiscopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismăunitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări."

"În cadrul sinodului, delegaţia B.O.R. a semnat toate documentele propuse, inclusiv pe cele cuprinzând prevederi neortodoxe, în privinţa cărora mai mulţi teologi şi ierarhi au tras un semnal de alarmă. Amintim aici doar controversatul document intitulat „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine”, document potrivit căruia ar exista mai multe „Biserici Creştine” din care ar face parte şi Biserica Ortodoxă.

Delegaţia română şi-a asumat, totodată, şi multiplele referiri la „Biserici” şi „Confesiuni”, care contravin învăţăturii Bisericii Ortodoxe, mărturisită prin Crez ca fiind Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică a lui Hristos.



Delegaţia română şi-a asumat, totodată, şi multiplele referiri la „Biserici” şi „Confesiuni”, care contravin învăţăturii Bisericii Ortodoxe, mărturisită prin Crez ca fiind Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică a lui Hristos.


Recunoaşterea pe linie oficială a ecumenismului s-a reflectat şi în eliminarea din discuţiile preliminare a termenilor de „schismatic” şi „eretic”, înlocuirea termenului „eretic” cu „neortodox”, precum şi acceptarea monofiziţilor, catolicilor şi protestanţilor drept „biserici istorice”.

Sf. Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului, în Epistola I către papa Nicolae, amintea că „există doar o singură Biserică a lui Hristos, Apostolească şi Sobornicească. Nu mai multe, nici măcar două. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răzvrătiţilor."

Au fost acceptate şi afirmaţiile greşite, precum „unitatea pierdută a creştinilor” sau „pentru restaurarea unităţii creştine”, care ar sugera faptul că Biserica ar fi pierdut la un moment dat unitatea, fiind acum nevoită să o regăsească.

În legătură cu acest aspect, Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos – unul dintre ierarhii care au apărat dreapta credinţă, refuzând să semneze documentele eretice propuse la sinodul din Creta – afirma: „Este o mare confuzie astăzi despre ceea ce este Biserica şi care sunt adevăraţii ei membri. Se confundă identitatea Bisericii cu alte tradiţii umaniste şi se gândeşte că Biserica este fragmentată şi despărţită, dar mai mult se ignoră singura cale de mântuire a Bisericii… Papistaşii nu au preoţie, nici taine… Vaticanul nu este biserică, ci un sistem politico-economic situat în afara Bisericii, iar papa cu toţi «clericii» Vaticanului nu sunt urmaşi ai Apostolilor, nu au predania şi succesiunea apostolică… Papistaşii sunt francolatini, iar pe deasupra şi eretici. Papismul se află în afara Bisericii…, şi pentru că în afara Bisericii nu există Taine, pentru aceasta clericii papistaşilor şi însuşi papa, pentru noi, ortodocşii, nu au preoţie, adică au fost tăiaţi de la succesiunea apostolică. Dacă se va pierde Credinţa Ortodoxă, atunci nu va mai exista nici Biserică, nici Dumnezeiasca Euharistie… "

Se poate concluziona, aşadar, că sinodul din Creta a fost unul neortodox, în concordanţă cu planul mondial de unire a tuturor religiilor şi globalizare a lumii pentru pregătirea venirii unui conducător unic mondial

-suntem nevoiţi să arătăm motivele pentru care nu acceptăm această adunare şi ceea ce s-a hotărât în cadrul ei, pe temeiul cuvântului Scripturii şi al de Dumnezeu insuflaţilor Părinţi: „ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.” (Mat. 18, 16) Aceste motive sunt expuse pe larg în documentele pe care le-am anexat acestei scrisori, iar pe scurt, ele sunt următoarele în legătură cu acest sinod:

1. A fost anulată sinodalitatea ortodoxă prin excluderea episcopilor de la participarea la sinod și de la votarea în cadrul său.
2. Nu a realizat unitatea organică cu celelalte sinoade prin faptul că nu s-au recunoscut dintru început toate Sinoadele precedente şi nu s-a întărit credinţa ortodoxă statornicită la acestea.
3. A anulat hotărâri dogmatice şi canonice ale Sinoadelor Ecumenice.
4. A recurs la manipulări şi presiuni fără precedent în ce priveşte ordinea de zi şi practicile sale.
5. Nu urmează Tradiţia Sfinţilor Părinţi ai Bisericii celei Una.
6. A legiferat oficial şi sinodal panerezia ecumenismului.
7. Recunoaşte sinodal participarea Bisericii Ortodoxe în aşa-numitul „Consiliul Mondial al Bisericilor” şi întăreşte scopul acestuia de realizare a „unităţii creștine.”
8. Acordă statut bisericesc ereziilor, acceptându-se că papismul, monofiziţii precum şi ceilalţi eretici din „CMB” sunt „Biserici”, iar nu erezii.
9. Promovează teologia postpatristică prin concepte și idei străine Ortodoxiei.
10. A trecut cu vederea şi a ignorat rolul clerului inferior şi al mirenilor și nu a exprimat experienţa în Duhul Sfânt a trupului eclezial.
11. Nu a existat o informare suficientă a pliromei ortodoxe, ci, dimpotrivă, o disimulare a celor hotărâte pe durata procedurilor presinodale.
12. A introdus practici străine Ortodoxiei: căsătoria mixtă, adunările episcopale, rugăciuni pentru mediu.

sursa: https://monahulteodot.wordpress.com/2016/08/12/scrisoare-deschisa-catre-arhiereii-care-au-semnat-in-creta/

Ce fel suna ....MESAJUL PR. ARSENIE BOCA DIN IAD!?

Ce credeți, Părintele Arsenie Boca este eretic sau nu? Îl putem pomeni la Sfânta Liturghie cu cei răposați sau nu?

Preotul:
– Eu nu sunt profesor de teologie ca să vă pot confirma că este eretic. Pot să vă spun, însă, ce am aflat eu. La început am crezut (ca toată lumea) că e sfânt. Apoi încercând să-i citesc scrierile mi-am dat seama că este ceva ciudat cu ele. De ce Viețile sfinților, Patericele și Sfinții Părinți îți hrănesc mintea și te schimbă înspre pocăință, iar scrierile sfinției sale nu le poți citi plictisindu-te și aglomerându-te cu informații inutile și tulburătoare, dându-ți un gust amar că pierzi vremea? M-am gândit că o fi fost, poate, înșelat… Dar nu am vrut să cred gândului meu și m-am dus la un Mitropolit care îl aprecia [Părintele stareț ne-a spus numele Mitropolitului, dar noi nu îl reproducem pentru a nu stârni asupra Înalt Preasfinției Sale sale prigoana autorităților politice și ura fanaticilor – n.n.]. Știți ce mi-a spus?

Starețul:
– Vă rog să-mi spuneți, fiindcă este foarte important să gândim bisericește, nu după opinia unuia sau a altuia. Și lupta împotriva ereziei poate deveni o patimă. Mântuirea se dobândește cu mult sfat …

Preotul:
– Răspunsul Înalt Preasfinției Sale sale a fost unul ca în Pateric. Nu îmi vine să cred că mai există astfel de lucrări și în zilele noastre (atât de reci față de Hristos). Iată ce mi-a spus ÎPS sa:
– Dragă părinte, după cum deja poate ați aflat, eu am fost un mare admirator al Părintelui Arsenie Boca. Ce poate fi mai Sfânt decât un ieromonah Ortodox mărturisitor și făcător de minuni, celebru artist și cărturar. Practic este o fală a României. Când am citit însă studiile unora și alarmele altora că ar fi eretic și vrăjitor [ARSENIE BOCA] nu am vrut să mă mai bizuiesc pe părerea oamenilor. Ier 17:5 „Acestea zice Domnul: blestemat este omul, care are nădejde spre om”. 

Așa că am trimis un om de încredere la Sfântul Munte la un pustnic care este omul lui Dumnezeu (și văzător cu duhul), al cărui cuvânt este prețios pentru mine datorită pocăinței, echilibrului și fricii sale de a împlini în toate împlini poruncile Domnului. El i-a spus omului meu așa:
Ce căutați la mine, un om păcătos? Eu de abia mai răsuflu să-mi plâng păcatele mele și cum să știu eu de starea altuia?
Părinte, dar am fost trimis special pentru aceasta. Mulți oameni sunt tulburați de acest subiect! Vă rog ascultați de rugămintea unui mitropolit ce se smerește.
Ei frate, cine sunt eu? Dar ca să nu fie atâta osteneală în zadar, o să mă rog milostivului meu Domn și Dumnezeu să descopere smereniei voastre adevărul, dacă va vrea.
După ce a postit și s-a rugat îndelung, iată ce i-a răspuns omului meu (care a aștepta cu nerăbdare împlinirea ascultării și lămuririle propriei sale nedumeriri):
Astă noapte la rugăciune, când îmi plângeam păcatele mele, mi-a apărut Părintele Arsenie Boca și mi-a zis cu multă durere: „Roagă-i părinte pe oameni să nu mă mai cinstească ca Sfânt. Nu fac altceva decât să-mi sporească chinurile!”

[ÎPS sa – n.n.] De atunci mi-am dat seama că trebuie să fim mult mai atenți cu mântuirea noastră și să nu ne grăbim să catalogăm pe nimeni nici ca Sfânt, nici ca păcătos. Tot a judeca pe altul înseamnă. Să nu ne mai abatem nici la stânga, nici la dreapta de la Sfinții Părinți, nici măcar cu o câtime. Mai greu este să depistăm falsa sfințenie, decât să luptăm cu păcătoșenia vădită.
– …
– Nu v-aș fi spus acestea dacă nu ar fi periclitată mântuirea atâtora prin evlavia față de un om înșelat, fiindcă îl iau ca model și se amăgesc, despărțindu-se de Hristos.

Preotul care nu mai pomeneste episcopulul eretic, de mare cinste e invrednicit

Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol din Pidalion ne spune că cei (Preotul) care opresc pomenirea pentru că episcopul e în erezie, atunci acei preoţi nu numai că nu se fac vinovaţi de schismă, ci şi de mare cinste sunt învredniciţi, ca unii care au ferit Biserica de schismă, tocmai prin oprirea pomenirii şi îngrădirea de Episcopul ce învaţă erezia.

Unii au impresia greşită că dacă nu mai pomenesc Episcopul, s-au rupt de Biserică. Biserica este Hristo-centrică, nu Episcopo-centrică. Dacă Episcopul învaţă ortodox, atunci el păstrează Ierarhia şi Succesiunea Apostolică, dacă însă nu învaţă ortodox, nu mai are niciun rol, numit fiind minciuno-episcop (Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol). 

Sf. Ierarh Marcu Evghenicul a murit în afara comuniunii cu Patriarhia Constantinopolului, rupându-se de ea, şi a cerut ca la înmormântarea lui să nu vină vreun Episcop sau vreun cleric care semnase unirea cu papistaşii.

Mulţi sfinţi mari (Sf. Teodor Studitul, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Ioan Damaschin, etc.) au întrerupt comuniunea cu episcopii eretici, iar după mintea unor „teologi” ar însemna că aceşti sfinţi nu sunt sfinţi, ci „schismatici” şi „rupţi de Biserică”. 

Nu este vorba de „revoltă” sau de „repulsie” faţă de un om sau Patriarh, ci e vorba de îngrădire faţă de erezia promovată de acel om sau Patriarh.

ÎNVĂȚĂTURA NESTORIANĂ - Eretica - a parintelui Arsenie Boca

ÎNVĂȚĂTURA NESTORIANĂ [Nestorianismul învață că cele două esențe divină și umană sunt separate și sunt două persoane: omul Iisus Hristos și Logosul divin, care locuiește în om. De aceea, nestorienii resping terminologia "Dumnezeu a suferit" sau "Dumnezeu a fost răstignit", pentru că ei cred că omul Iisus Hristos a suferit. Mai mult, ei resping termenul Theotokos (Nascătoare de Dumnezeu) dat fecioarei Maria, utilizând în schimb termenul Christotokos (Născătoare de Hristos) sau Anthropotokos (Născătoare de om). Este considerat erezie.]

-Părintele Arsenie Boca avea, însă, și învățătura nestoriană, opusă celei monofizite (cum de a reușit să le acumuleze pe amânduouă laolaltă? Poate prin înclinarea sfinției sale la uniație și ecumenism de tip catolic. Deși mai devreme dezavua pe Nestorie, iată că îi propovăduiește învățătura ca fiind Ortodoxă) dată anatema la Sfântul Sinod al 3-lea Ecumenic:

“El personal, întrupat în persoană omenească‎ a venit la noi să ‎ne ‎spună toate despre soarta noastră” [PS Daniil Stoenescu, episcop locţiitor al ‎Daciei Felix, Părintele Arsenie: omul îmbrăcat în haină de in şi ‎îngerul cu cădelniţa de aur, E. Charisma, Deva, ²2009, p. 276.]. ‎

Să vedem ce spune învățătura Ortodoxă despre această problemă (persoana fiind totuna cu ipostasul, atunci când se vorbește despre cei ce au libertatea alegerii în fire):

Prin urmare nu se poate vorbi cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos de o singură ‎fire compusă din Dumnezeire şi omenire, după cum se poate vorbi cu privire la individ ‎‎(om) de o singură fire compusă din trup şi suflet. Aici este un individ. Hristos, însă, nu ‎este un individ şi nici nu există specia Hristos, după cum există specia om. Pentru ‎aceea spunem că unirea s-a făcut din două firi desăvârşite, din cea omenească şi cea ‎dumnezeiască; ele nu s-au amestecat, nici nu s-au confundat, nici nu s-au combinat, ‎după cum au zis urgisitul de Dumnezeu Dioscur, Eutihie şi Sever şi ceata lor ‎blestemată; şi nici nu s-au unit printr-o unire personală sau morală sau printr-o unire ‎de demnitate sau de voinţă sau de cinste sau de nume sau de bunăvoinţă, după cum au ‎spus urâtorul de Dumnezeu Nestorie, Diodor, Teodor al Mopsuestiei şi adunarea ‎lor cea diavolească; ci prin unire, adică după ipostasă, fără schimbare, fără ‎confundare, fără prefacere, fără împărţire şi fără depărtare. Mărturisim o singură ‎ipostasă în două firi desăvârşite a Fiului lui Dumnezeu întrupat. Afirmăm că ‎Dumnezeirea şi omenirea au aceeaşi ipostasă şi mărturisim că după unire se păstrează ‎în el cele două firi. ‎[…]

Dumnezeirea și omenirea au aceeași ipostasă, adică persoana a 2-a a Sfintei Treimi, Persoană Dumnezeiească, iar nu omenească. De aceea Maica Domnului se numește Născătoare de Dumnezeu iar nu născătoare de om (cum s-ar fi numit dacă Mântuitorul s-ar fi întrupat în persoană omenească, cum susține sărmanul Părinte Arsenie Boca).

Propovăduim că Sfânta Fecioară este în sensul propriu şi real Născătoare de ‎Dumnezeu. Prin faptul că cel născut din ea este Dumnezeu adevărat, este adevărată ‎Născătoare de Dumnezeu aceea care a născut pe Dumnezeul adevărat, întrupat din ea.‎Spunem că Dumnezeu s-a născut din ea, nu în sensul că Dumnezeirea Cuvântului a ‎luat din ea începutul existenţei, ci în sensul că însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, cel n‎ăscut înainte de veci, în afară de timp, din Tatăl, care există fără de început şi veşnic ‎împreună cu Tatăl şi cu Duhul, în zilele cele mai de pe urmă, pentru mântuirea noastr‎ă, s-a sălăşluit în pântecele ei, s-a întrupat şi s-a născut din ea fără să se schimbe.‎

Sfânta Fecioară n-a născut simplu om, ci un Dumnezeu adevărat: şi nu un Dumnezeu simplu, ci un Dumnezeu întrupat. Cuvântul nu şi-a pogorât din cer ‎corpul, care să fi trecut prin ea ca printr-un tub, ci a luat din ea un trup de o fiinţă cu ‎noi pe care l-a ipostasiat în El însuşi.Căci dacă şi-ar fi adus corpul din cer şi n-ar fi ‎luat firea noastră, la ce mai foloseşte înomenirea? înomenirea lui Dumnezeu Cuvântul ‎pentru aceasta s-a făcut ca însăşi firea, care a păcătuit, care a căzut şi care s-a corupt, ‎să învingă pe tiranul, care a înşelat-o şi astfel să se elibereze de stricăciune, după cum ‎spune dumnezeiescul apostol: „Pentru că prin om moartea, tot prin om învierea ‎morţilor”318. Dacă prima este adevărată, este adevărată şi a doua.‎[…]

Şi iarăşi spune apostolul: „A trimis Dumnezeu pe Fiul Său Unul- Născut, care ‎s-a făcut din femeie”. N-a spus „prin femeie“, ci „din femeie“. A arătat aşadar ‎dumnezeiescul apostol că însuşi Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu şi Dumnezeu este ‎cel făcut om din Fecioară şi că însuşi cel născut din Fecioară este Fiul lui Dumnezeu şi ‎Dumnezeu. Căci s-a născut în chip corporal, întrucât s-a făcut om. N-a locuit într-un ‎om mai dinainte făcut, ca în profeţi, ci însuşi s-a făcut om în chip substanţial şi real, ‎adică în ipostasa Lui există un trup insufleţit cu suflet raţional şi gânditor şi El însuşi ‎s-a făcut ipostasa trupului. Aceasta înseamnă cuvintele: „s-a făcut din femeie“. Căci ‎cum ar fi fost sub lege însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, dacă n-ar fi fost om deofiinţă cu ‎noi?‎

Pentru aceea pe bună dreptate şi cu adevărat numim Născătoare de Dumnezeu pe ‎Sfânta Maria. Acest nume constituie toată taina întrupării. Iar dacă aceea care a născut ‎este Născătoare de Dumnezeu, negreşit şi cel născut din ea este Dumnezeu şi, negreşit, ‎este şi om. Căci cum s-ar fi născut din femeie Dumnezeu, care are existenţa înainte de ‎veci, dacă nu sar fi făcut om? Este evident că Fiul omului este om. Iar dacă cel născut ‎din femeie este Dumnezeu, este evident că este unul şi acelaşi atât cel născut din ‎Dumnezeu Tatăl, potrivit fiinţei dumnezeieşti şi fără de început, cât şi cel care în ‎vremurile din urmă s-a născut din Fecioară, potrivit fiinţei care are început şi cade ‎sub timp, adică fiinţei omeneşti. Acest fapt indică o singură ipostasă, două firi şi două ‎naşteri ale Domnului nostru Iisus Hristos. Nu numim deloc pe Sfânta Fecioară ‎Născătoare de Hristos. Această denumire a născocit-o spurcatul, pângăritul Nestorie, ‎cel cu cuget iudeu,‎ vasul necurăţiei, pentru a desfiinţa termenul: „Născătoare de Dumnezeu“, ca supărător ‎şi spre a necinsti pe singura care cu adevărat este mai cinstită decât toată zidirea, pe ‎Născătoarea de Dumnezeu, chiar dacă ar crăpa el împreună cu Satan, tatăl său.

Deci vedem că Domnul nostru Iisus Hristos este numit Dumnezeu deoarece are firea Dumnezeiască, din nașterea mai înainte de veci. Este numit și om, fiindcă are, prin întrupare, și firea omenească din zămislirea din Fecioară. Dar aceeași Persoană Dumnezeiască, Fiul lui Dumnezeu, S-a făcut și Fiu al Fecioarei, păstrând modul lui de a fi Fiu.Așadar, luând firea omenească, a rămas Același Ipostas.

Tatăl este Tată şi nu Fiu; Fiul este Fiu şi nu Tată; Duhul este Sfântul Duh şi nu ‎Tată şi nici Fiu. Căci însuşirea este imobilă. Altfel cum ar putea să rămână însuşire, ‎dacă este mobilă şi se schimbă? Pentru aceea Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al omului, ‎ca să rămână imobilă însuşirea. Fiind Fiul lui Dumnezeu, s-a făcut Fiul omului, ‎întrupându-se din Sfânta Fecioară, iar prin aceasta nu s-a depărtat de însuşirea de a fi ‎Fiu.

Așadar Persoana a 2-a a Sfintei Treimi, a rămas Aceeași după întrupare, fiind Fiul lui Dumnezeu, și nu S-a întrupat într-o persoană omenească, cum susține Nestorie și Părintele Arsenie Boca.

-sursa: https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/dreptul-canonic-ortodox/a-despre-ortodoxia-neindoielnica-a-credintei-celui-despre-care-se-trateaza/f-invataturile-eretice-scrise-ale-parintelui-arsenie-boca/comment-page-1/#_ftn6

Epistola Cuviosului Paisie către Orthodoxos Typos-despre ecumenismul eretic

"Văzând marea furtună care a fost stârnită în Biserica noastră din pricina diferitelor mişcări filo-unioniste şi a legăturilor Patriar­hului [Atenagora] cu Papa, am fost cuprins şi eu de durere ca cel ce sunt şi eu fiu al ei şi am considerat că este bine ca, în afară de rugăciunile pe care le fac, să trimit şi eu o bucăţică de aţă – ca un monah sărac ce mă aflu – pentru a fi de folos, fie şi pentru a face o mică cusătură la veşmântul rupt în bucăţele al Maicii noastre. Cred că veţi face dragoste şi o veţi folosi, publicându-o în ziarul religios al Sfinţiei Voastre. Vă mulţumesc.

Mai întâi, aş vrea să cer iertare de la toţi pentru că îndrăznesc să scriu ceva, deşi nu sunt nici sfânt, nici teolog. Cred că vor înţe­lege toţi că cele scrise de mine nu sunt altceva decât o durere pro­fundă a mea pentru, din păcate, poziţia şi iubirea lumească a Pa­triarhului nostru Atenagora. Precum se vede, el a iubit o altă fe­meie, una modernă, care se numeşte Biserica papistaşă, deoarece Bise­rica noastră Ortodoxă nu-i face nici un fel de impresie, fiindcă este foarte cuviincioasă.

Această dragoste, care s-a făcut auzită din Cetate [Constantinopol], a găsit ecou în rândul multora dintre fiii lui spi­rituali, care şi ei o trăiesc în cetăţi (oraşe). De altfel, acesta este duhul vre­mii noastre: familia să-şi piardă menirea ei sfântă din pricina unor astfel de iubiri, ce au drept scop dezbinarea, iar nu unirea…

Mânat cam de o astfel de dragoste lumească, şi Patriarhul nostru ajunge până la Roma. În vreme ce s-ar cuveni ca mai întâi să arate dragoste faţă de noi, copiii lui, şi faţă de Mama noastră Bi­serica, el, din păcate, şi-a trimis dragostea foarte departe. Rezul­tatul a fost că a odihnit pe fiii săi cei lumeşti, care iubesc lumea şi au această dragoste lumească, dar ne-a scandalizat profund pe noi, pe fiii Ortodoxiei, mari şi mici, care au frică de Dumnezeu.

Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toţi filo-unioniştii pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit.

Aş vrea să-i rog cu căldură pe toţi fraţii noştri filo-unionişti: deoarece tema unirii Bisericilor este un lucru duhovnicesc, şi pen­tru asta avem trebuinţă de dragoste duhovnicească, să o lăsăm în seama celor care L-au iubit mult pe Dumnezeu şi sunt teologi pre­cum Părinţii Bisericii, iar nu funcţionari, în seama celor care s-au dăruit şi se dăruiesc în întregime pe ei înşişi slujirii Bisericii (în locul lumânării mari), pe care i-a aprins focul dragostei lui Dumnezeu şi nu bricheta paraclisierului.

Să nu uităm că nu există doar legi fizice, ci şi duhovniceşti. Prin urmare, viitoarea urgie a lui Dumnezeu nu poate fi înfruntată de o asociaţie de păcătoşi – căci atunci îndoită pedeapsă vom primi – ci de pocăinţă şi de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.

De asemenea, să nu uităm că Biserica Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singurul ei neajuns este lipsa ierarhilor şi păstorilor serioşi cu principii patristice. Cei aleşi sunt puţini, dar aceasta nu trebuie să ne neliniştească, căci Biserica este a lui Hristos şi El o conduce. Nu este biserică care se zideşte din piatră, nisip şi var de către cre­dincioşi şi se distruge de focul barbarilor, ci este Însuşi Hristos. Şi „cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi” (Matei 21, 44). Atunci când va trebui, Domnul va ridica sfinţi, precum Marcu Eugenicul şi Grigorie Palama, ca să adune pe toţi fraţii noştri care au fost scandalizaţi, să mărturisească Credinţa Ortodoxă, să întărească Tradiţia şi astfel să pricinuiască bucurie mare Maicii noastre.

În vremurile noastre vedem că mulţi fii credincioşi ai Bisericii noastre, monahi şi mireni, din păcate, s-au desprins de Ea, din pricina filo-unioniştilor. Cred că nu este deloc bine să ne despărţim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greşeşte, ci fiecare are datoria şi obligaţia de a protesta şi de a lupta după puterile sale în sânul Bisericii. A întrerupe pomenirea Patriarhului, a te desprinde şi a crea propria Biserică, şi a continua să vorbeşti de rău pe patri­arh cred că este un lucru iraţional.

Dacă pentru o abatere sau alta a patriarhilor ne despărţim şi facem propriile noastre biserici – să ne ferească Dumnezeu! – îi vom întrece chiar şi pe protestanţi. Uşor se desparte cineva, însă greu se întoarce. Din nefericire, avem multe „biserici” în vremea noastră. Ele au fost create fie de grupuri mari, fie chiar şi de către o persoană. Deoarece s-a întâmplat ca în chilia lor să existe biserică (mă refer la cele ce se petrec în Sfântul Munte), unii au crezut că pot să facă şi propria lor Biserică independentă. Dacă filo-unioniştii dau prima lovitură Bisericii, aceştia menţionaţi mai sus dau a doua lovitură.

Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne lumineze pe toţi, şi pe Patri­arhul nostru PF Atenegora, pentru ca mai întâi să se facă unirea acestor „biserici”, să se restabilească liniştea în rândul tuturor or­todocşilor scandalizaţi, pacea şi dragostea duhovnicească între Bi­sericile Ortodoxe Răsăritene, şi după aceea să se ia în atenţie şi unirea cu celelalte confesiuni, dacă şi întrucât doresc cu sinceritate să îmbrăţişeze învăţătura ortodoxă.

Aş vrea să mai spun că există şi o a treia grupare în Biserica noastră. Sunt acei fraţi care rămân fii credincioşi ai Ei, dar care nu au o înţelegere duhovnicească între ei. Sunt preocupaţi cu a face critică unul altuia, iar nu pentru binele luptei în general. Se urmăresc unul pe altul (mai mult decât pe propriul sine) spre a vedea ce va spune sau ce va scrie celălalt, ca pe urmă să-l lovească fără milă. În timp ce, dacă el însuşi ar fi spus sau ar fi scris acelaşi lucru, l-ar fi susţinut cu multe mărturii din Sfânta Scriptură sau de la Sfinţii Pă­rinţi. Răul care se face este mare, deoarece, pe de o parte îl nedrep­tăţeşte pe aproapele său, iar pe de alta îl şi doboară înaintea ochi­lor celorlalţi credincioşi. De multe ori împrăştie şi necredinţa în su­fletele celor slabi, fiindcă îi sminteşte. Din nefericire, mulţi dintre noi avem pretenţii nesăbuite de la ceilalţi. Vrem ca toţi să aibă acelaşi caracter duhovnicesc ca şi noi. Când cineva nu se potriveşte cu caracterul nostru, adică fie este puţin mai indulgent, fie puţin mai tăios, îndată tragem concluzia că nu este om duhovnicesc. Toţi sunt de trebuinţă Bisericii. Toţi Părinţii, atât cei cu un caracter blând, cât şi cei severi, i-au oferit slujirile lor. Aşa cum pentru tru­pul omului sunt absolut necesare şi cele dulci şi cele acre, chiar şi păpădia cea amară (fiecare are propriile sale substanţe hrănitoare şi vitamine), tot astfel este şi pentru Trupul Bisericii. Toţi sunt ab­solut necesari. Unul completează caracterul celuilalt şi toţi suntem datori să suportăm nu numai caracterul celuilalt, ci şi slăbiciunile pe care le are ca om.

Din nou cer iertare la toţi că am îndrăznit să scriu. Eu sunt un monah simplu şi lucrarea mea este să încerc, pe cât este cu putinţă, să mă dezbrac de omul cele vechi şi să ajut pe ceilalţi şi Biserica prin rugăciune. Dar fiindcă au ajuns până la sihăstria mea veşti triste despre Sfânta noastră Ortodoxie, m-a durut mult şi am con­siderat că este bine să scriu cele pe care le-am simţit.

Să ne rugăm cu toţii ca Dumnezeu să pogoare harul Său şi fie­care să ajute în felul său spre slava Bisericii noastre.

Cu mult respect faţă de toţi,

Monahul Paisie, Epistola Cuviosului Paisie către Orthodoxos Typos,
Sfântul Munte, 23 ianuarie 1969
| Chilia BunaVestire, Schitul Lacu