Alte marturii despre ratacirile parintelui Arsenie Boca 2015

dau citate din acest videoclip,deci din ceea ce a zis p Anitulesei:




1. –s-a ajuns astazi sa se considere mormantul p Boca mai important decat mormantul Mantuitorului de la Ierusalim
2. –multe schisme si erezii au aparut datorita faptului ca preoti,ierarhi,sau simplii credinciosi au zis altceva,au predicat altceva decat invatatura de veacuri a Bisericii
3. p Anitulesei a consultat carti,a tinut cont de parintele lui duhovnic,de P Antim de la Bistrita,de p Arsenie Papacioc,de p Pimen
4. –fenomenul de la Prislop a aparut datorita credintei caldicele a romanilor,a dorintei de senzational,cauta minuni,semne…
5. –este promovat atat de mult la tv p Boca pt ca se castiga si multi bani in urma pelerinajelor si vanzarii de carti si datorita faptului ca p Boca e ca o manusa pt interesele ecumeniste si oculte mondiale ; massmedia loveste Biserica cand din stanga-o critica,cand din dreapta raspandind tot felul de erezii,rataciri,ecumenism…
6. –cei mai multi dintre cei care se duc la Prislop umbla nu dupa mantuire,ci dupa minuni,nu-i intereseaza pastrarea dreptei credinte ortodoxe, nu au o constiinta dogmatica a bisericii ortodoxe
7. –cauta mai mult miracole,minuni,icoane care plang, nu inteleg oamenii ca e mai important,te transforma sufleteste mai mult daca rabzi o boala decat daca te vindeci de ea; oamenii trebuie sa se roage si daca Dumnezeu vrea sa-I vindece de boli bine,daca nu sa-I ceara rabdare sa o duca pana la capat
8. –parintele Arsenie Boca,acest calugaras era posedat de diavolul mandriei inca de copil
9. – in cartea “Parintele Arsenie Boca - Marturia mea” de - Preot Petru Vamvulescu gasim la p 17:
“zicea p Boca(cand era copil):”eu sunt Zian si va voi duce la Hristos-asa” ii vorbea cica Duhul Sfant” ; la pagina 51 supne ca l-a vazut cineva imbatranit si p Boca ar fi zis “si sfintii mor”, adica “mare smerenie avea….”
10. Zice p Staniloae despre p Boca ca avea o siguranta de sine pe care el nu a avut-o niciodata
11. –d-na Lidia Staniloae zice de p Boca ca era bolnav de sine,nu primea sfat de la nimeni,de aceea p Staniloae nu a mai colaborat cu p Boca de la un moment dat
12. In cartea “alte marturii despre Arsenie Boca” la pagina 124 zice p Boca”ma cand mai zice cineva rau de preoti sa ma dai exemplu pe mine:nu beau,nu fumez… ” – el se considera un exemplu de preot adevarat
13. –la p 125: “un ucenic de-al p Boca cand s-a dus la Sambata l-a vazut pe p Boca urcat pe o masa si a zis: cand Dumnezeu o sa judece lumea eu o sa fiu de-a dreapta lui- deci p Boca era sigur de mantuirea lui ,avea o siguranta tipic sectara” ; pe de alta parte sfintii parinti pe patul de moarte nu stiau daca Dumnezeu o sa-I mantuiasca,aveau smerenie
14. – in cartea p Arsenie Boca marturia preotului Pantelimon la pagina 70 spune asa:: “sa stiti ca mai mult o sa va ajut dupa ce plec la Domnul decat acum” – el credea ca obligatoriu va fi sfant
15. –in cartea p Boca lasati-va in grija lui Dumnezeu d-na Marioara Steluta la p 68 face o marturie cutremuratoare,din care se vede o mandrie a p Boca iesita din comun : “azi trebuie sa fac o slujba speciala ca il scot pe Mitropolitul Balan din iad,ii ajung 25 de ani cat a stat acolo, ca l-a dezbracat de hainele preotesti pe p Iosif Trifa” - iata ca si Romania a avut un papa in Ardeal,p Boca care dadea indulgente; adica putea sa il lase in iad mai mult pe Mitropolitul Nicolae Balan,dar s-a gandit p Boca ca a stat destul in iad si ca il scoate el de acolo cand vrea el
16. Zice p Boca despre Ilarion Argatu ca e printre putinii de care se mai teme diavolul in ziua de azi- – 2 rataciti,se vede cat discernamant avea Arsenie Boca; [despre ratacirile lui Ilarion Argatu vorbesc Ieromonah Adrian Făgeţeanu si Ieromonah Mihail Stanciu in cartea “De ce caută omul contemporan semne, minuni şi vindecări paranormale”]
17. –despre ratacirile lui Iosif Trifa a scris parintele Grigore Cristescu profesor de catehetica la facultatea teologica din Sibiu in perioada interbelica
18. –exista o legatura intre ratacirile lui Boca,Iosit Trifa si Ilarion Argatu,Oastea Domnului…
19. in cartea p Arsenie Boca marturia preotului Pantelimon la pagina 66: “p Boca pacatele le spunea pe fata in public,dar tainele le spunea in pilde” – asa ceva nu se intalneste la nici un sfant al Bisericii ortodoxe
20. –zice Sfantul Ioan Scararul “diavolul slavei desarte pe cei inselati ii face prooroci”
21. –in cartea despre_inselare a sfantului Ignatie Briancianinov- sunt date multe exemple de pustnici si calugari care au ajuns in inselare demonica,chiar ii considerau oamenii prooroci,dar ei erau inselati de demoni
22. –exista si proorocii false,sau fabricate; proorocirea adevarata este un avertisment ,e facuta ca sa nu se implineasca ,noi nu credem in predestinatie,
23. –si baba Vanga a facut proorocii,si Nostradamus…proorocia nu e un criteriu de sfintenie
24. In obiectivul bratu la p 89 se spune urmatorul lucru: “in anul 1947 Arsenie Boca a vizitat-o pe mama lui Ion Antonescu si ii recomanda ca duhovnic pe Gala Galaction” care a fost mason; daca Arsenie Boca era vazator cu duhul cum de ii recomanda mamei lui Antonescu ca duhovnic un mason,un anatematizat. [BOR a dat anatemei Masoneria in 1937]
25. Din declaratiile lui Arsenie Boca date la securitate intelegem de ce Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" si-a dat acordul pt canonizarea lui Arsenie Boca: pt ca aceasta canonizare (fereasca Dumnezeu sa se intample) ar putea bloca canonizarea unor sfinti ca Ilie Lacatusu, Valeriu Gafencu,Mircea Vulcanescu,Ioan Ianolide …si alti legionari “considerati teroristi de catre Arsenie Boca, care zicea ca atarna pacate grele asupra lor” ,asa apare in “obiectivul bratu” la p 71 ; Ilie Lacatusu, Valeriu Gafencu, P Iustin Parvu,Adrian Fagetean,P Arsenie Papacioc …asupra lor atarna pacate grele ?
26. Arsenie Boca facea o confuzie intre ortodoxie si catolicism: 
-Nichifor Cranic a tradus pt Arsenie Boca “exercitii spirituale” ale lui ignatiu de loyola, deci se vede ca a studiuat teologie catolica, si se vede cata teologie ortodoxa stia P Boca daca zice ca : “greco-catolicii si ortodocsii sunt la fel” ; acelasi lucru este sa spui crezul cu filioque sau fara ?
-Arsenie Boca ii primea pe greco-catolici la spovedit si impartasit cu binecuvantarea mitropolitului Balan, fara trecerea lor la ortodoxie prin taina botezului [citez din Pidalion :"Sfantul Marcu al Efesului a zis aşa: Noi pentru nimică alta ne-am dezbinat de Latini, decât pentru că sunt, nu numai shismatici, ci şi eretici, pentru aceasta nici se cuvine măcar a ne uni cu dânşii. 
-nebotezaţi sunt Latinii, pentru că nu fac cele trei afundări şi scoateri, după apostoleasca predanisire
Deci latinii, şi ca nişte eretici botez nu pot da, pentru că au pierdut Darul cel începător desăvârşiri, şi pe lângă aceasta, au răsturnat şi apostolescul botezul acelor trei afundări" ]
-“marturii din tara fagarasului ” despre p Arsenie Boca: “se vorbeste despre unirea bisericilor,deci de ajungerea la sobornicitate , zice p Arsenie Boca: la sobornicitatea bisericii ajung cei ce renunta la confesionalitate”
-sau cum spune in”Cararea Imparatiei” la p 123:”cei care renunta la cearta confesionala”
-si in alta parte Arsenie Boca zice ca “Biserica ortodoxa si cea catolica sunt cele 2 strane ale aceeasi biserici”
-oare Ortodoxia este jumatate din Trupul lui Hristos ? nu-I soborniceasca Biserica ? –trebuie sa renunte la dogme,adica la confesionalitate ca sa ajunga intreaga ? – asta e ratacire cumplita, minimul dogmatic vor si ecumenistii
-cand Arsenie Boca vorbea impotriva ecumenismului nu se referea si la catolicism
-in sprijinul acestor afirmatii sta pictura de la Biserica Draganescu unde gasim pictati cu aureola de sfinti pe ereticii Ulfila si Francisc din Asisi, catedrala Sfanta Sofia alatui de pseudo-biserica de la Vatican
-de asemenea exista pictura cu Mantuitorul la cina cea de Taina,pictat parca ar fi fantoma ,pictura ezoterica interzisa de canoanele Bisericii si sfintii parinti
-in cartea preotului Pr. Petru Vamvulescu - Părintele Arsenie Boca Mărturia mea”, p 56: „parintele Arsenie Boca si-a ingaduit [nu Biserica a ingaduit ci el] sa-l picteze pe sfantul Francisc din Asisi”
[„In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (Dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. “Atunci cand Francisc a fost rapit la cer” spune scriitorul Vietii acestuia, “Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har – Francisc”. Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire !" Sursa: Sfantul Ignatie Briancianinov,"despre inselare",]
-ca sa fie canonizat Arsenie Boca ar trebui sa scoatem din calendar pe Sfantul Ignatie Briancianinov, pe sfantul Iustin Popovici[„Din unica si nedespartita Biserica a lui Hristos, in diferite timpuri, s-au desprins si s-au taiat ereticii si schismaticii, care au si incetat sa fie madulare ale Bisericii. Unii ca acestia au fost… romano-catolicii si protestantii si unitii si toata cealalta legiune eretica si schismatica. Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. In el se afla cu inima lor toate umanismele europene cu papismul in frunte, iar toate aceste pseudo-crestinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decit erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de “pan-erezie” (erezie universala). De ce? Fiindca in cursul istoriei, felurite erezii tagaduiau sau denaturau anumite insusiri ale Dumnezeului-Om Hristos, in timp ce ereziile acestea europene indeparteaza pe Dumnezeul-Om in intregime si pun in locul Lui pe omul european. In aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala intre papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al caror nume este “legiune”.”], pe Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, pe Sfantul Paisie Aghioritul, cam pe toti sfintii secolului 20 canonizati de Biserica Ortodoxa, pt ca acesti sfinti spuneau cu totul altceva despre erezia catolica decat afirma Arsenie Boca
27.- spun unii ca fenomenul acesta de la Prislop intoarce lumea la credinta; dar la care credinta,credinta in Arsenie Boca ? – nu se intoarce lumea la credinta,ucenicii lui Boca l-au inlocuit pe Hristos cu Boca
-ucenicii lui Boca zic ca cine nu marturiseste ca Arsenie Boca e sfant e un hulitor,afon, dar cel care zice ca Boca e sfant poate calca in picioare adevarul Bisericii,dogmele...si se mantuieste, asa cred ei
-28. Arsenie Boca a fost atentionat de ereziile pictate la Draganescu de un ierarh de la patriarhie,care i-a zis sa stearga picturile ; si p Boca a zis :”sa stearga el daca nu-i convine,pt ca eu am pictat cu porunca de sus”- spune in cartea lui Vamvulescu – se vede clar ca Arsenie Boca era bolnav de sine si ratacit, nu facea ascultare de nimeni
-29. Cine era duhovnicul lui Boca ca nimeni,nici macar el,nu mentioneaza nimic; cu cine se consulta el in privinta vedeniilor sale,a ideilor sale ?- daca se considera sfant nu avea nevoie de indrumator...poate se sfatuia cu calugarul acela de la Athos , cand a fost la muntele Athos zice Boca ca l-a luat Maica Domnului de mana si l-a predat unui calugar care a trait cu 200 de ani in urma,si acest catugar cica l-a initiat pe Boca si i-a dat darul inainte-vederii [se spune in marturii din Tara Fagarasului,p 15] – de fapt nu s-a intalnit Boca cu Maica Domnului si cu un calugar ci cu necuratul
-30. Se spune ca pictura lui Boca a fost facuta prin descoperire de sus ; cand l-a pictat pe Iisus ca Arhiereu s-a pictat pe el, l-a pictat pe Hristos dupa chipul lui Arsenie Boca; cand l-a pictat pe sfantul Ioan Botezatorul- se poate spune ca e cel mai reusit autoportret al lui Boca cand era in tinerete, l-a pictat pe Paisie de la Neamt si e portretul lui Boca cum arata la batranete; pai daca picta cu duhul,se vedea pe el,se picta pe el ?- asta arata clar ca era bolnav de sine
-31. spunea p Antim de la Bistrita de un parinte care a gasit la Sambata cateva sute de carti de magie despre care spunea p Teofil ca apartineau lui Arsenie Boca
32. in cartea „parintele arsenie boca in atentia politiei politice din romania” la p 91 spune p Boca : „ma preocupa mistica comparata a mai multor religii superioare , ca sa vad prin propria experienta cat se intinde sfera vointei in domeniul vietii sufletesti si biologice” – cum a experimentat el ca preot ortodox mistica religiilor superioare ? – inseamna ca s-a ocupat cu necuratul
33. –in cartea „p Arsenie Boca lasati-ma in grija lui Dumnezeu ” la p 137 d-na Dorina Constanta povesteste cum l-a cunoscut pe P Boca in 1974: „p Boca cand a vazut-o ia zis te cheama cu A,cu D si cu C- parca era ghicitoare Arsenie Boca,vrajitoare tiganca”; pt ca Dorina Constanta se temea ca nu cumva el sa fie excroc si sa-i ia banii,p Boca i-ar fi zis ca are in buzunarul drept 10 lei, a ghicit- unde se intalnesc la sfintii parinti astfel de exchibitii,fachirisme ?- nicaieri; p Boca ia vorbit si dintr-o data a spus acum nu ma atinge,asteapta putin , s-a lasat pe spate ,a dobandit o paloare ca de mort, a vibrat putin,si Dorina Constanta a crezut ca a lesinat ,dupa care si-a revenit Boca, a suras si a zis :”am avut putina treaba- se gandise la maica Zamfira...”, si zice Dorina Constanta ca era convinsa ca p Boca stapanea tehnica teleportarii
34. l-a intrebat p Anitulesei pe preasfintitul Pimen daca P Boca se ocupa cu vrajitoria si p Pimen a zis vezi ca stii,nu vezi ce ochi are ; zice preasfintitul Pimen ca atunci cand era el calugar la Neamt un alt calugar aducea de la p Boca carti de hipnoza, si asta zice si p Arsenie Papacioc ca te ametea te cap,ca a incercat p Boca sa il hipnotizeze,s-a uitat la el cu ochii lui albastrii,
-35. P Boca a fost dezgropat si nu s-au gasit moaste,in schimb ucenicii lui au luat apa din mormantul si au amestecat-o cu aghiasma, ca sa o bea
-36. Din toate acestea se vede clar ca ideile si vedeniile lui Arsenie Boca erau de la draci
37. minuni si vindecari se fac si la secta bahai,la medjugorje...astea nu sunt criterii de sfintenie; p Boca nu a avut smerenie si dreapta credinta ; se spune ca la mormantul lui Boca de la Prislop se aprinde un foc,dar acela nu e focul credintei ci focul iadului,din nefericire.
38. nu l-a Boca e sfintenie ci la Sfantul Ioan de la Prislop, poate de aceea unele minuni si vindecari care se intampla la Prislop sunt din milostivirea Sfantului Ioan de la Prislop fata de acei oameni naivi,creduli care umbla dupa minuni.; care mai bine se roaga sa-l ierte Dumnezeu pe p Boca ca multe rataciri a raspandit.

Viata Sfântului Nectarie (Taumaturgul) din Eghina

Acest sfânt, unul dintre cei mai noi sfinti canonizaţi de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria, un orăşel situat în provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul mării Marmara. Părinţii săi au fost oameni săraci, dar foarte evlaviosi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală, Anastasie este trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde studiază teologia şi scrierile Sfintilor Parinti. Aici, sufletul său incepe să-L descopere pe Hristos prin rugăciune, prin citirea cărţilor sfinte şi prin cugetarea la cele dumnezeieşti.
       La vârsta de douăzeci de ani, povăţuit de Duhul Sfant, tânărul Anastasie se stabileşte în insula Hios, unde predă religia la o şcoală. Apoi, fiind chemat de Hristos, intră în nevoinţa monahală în vestita chinovie numită "Noua Mânăstire" (Nea Moni), primind tunderea în monahism la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazar. După câteva luni, pe 15 ianuarie 1877, este hirotonit diacon de către mitropolitul de Hios, Grigorie, ocazie cu care primeşte numele Nectarie, pe care avea să-l poarte toată viaţa.
       Următorii trei ani, ierodiaconul Nectarie îi petrece la Atena cu scopul de a-şi completa studiile preuniversitare. În toamna anului 1881 se întoarce la mănăstire după ce absolvă liceul cu calificative excepţionale.
       În 1882, părintele Nectarie îşi va începe studiile la Facultatea de Teologie din Atena, după ce, între timp, la recomandarea lui Ioan Horemis, prietenul său, va fi intrat în legătură cu patriarhul de Alexandria, Sofronie, şi va fi acceptat de către acesta în cadrul patriarhiei.
       După ce-şi termină studiile teologice, în anul 1886, părintele Nectarie se întoarce la Alexandria, unde este hirotonit preot iar după câteva luni este ridicat la treapta de arhimandrit şi trimis la Cairo, în calitate de consilier patriarhal. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotoneşte mitropolit onorific de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia Superioară. Mai mulţi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca responsabil cu problemele patriarhiei pentru oraşul Cairo şi predicator la biserica Sfantul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor şi povăţuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă rabdare, smerenie şi blândeţe. De aceea, era mult căutat de credincioşi şi iubit de toţi.

       Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria şi iubirea de sine, a încercat să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu o altă armă, tot aşa de periculoasă, adică cu invidia celorlalţi ierarhi şi slujitori ai Patriarhiei Alexandriei, aceştia vorbindu-l de rău către patriarh, cum că doreşte să-i ia locul. Acest lucru a făcut ca, la 3 mai 1890, în urma unei ordonanţe date de patriarhul Sofronie, să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla, permiţându-i-se să slujească mai departe în biserica Sfântul Nicolae. După mai puţin de două luni însă, la 11 iunie 1890, părintele Nectarie primeşte de la patriarh o scrisoare prin care i se cere să părăsească Egiptul. Cerându-şi iertare de la toţi, cu toate că nu greşise nimănui cu nimic, dovedind o adâncă smerenie, sfântul se supuse, dând slavă lui Dumnezeu, căci şi cu dânsul s-a împlinit cuvântul lui Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, Care zice: „Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî şi vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea” (Matei 5,11). S-a retras la Atena în luna august a anului 1890, sărac, defăimat de ai săi şi nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în rugăciunile Maicii Domnului.
        Aici a fost câţiva ani predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice pentru preoţi, până în anul 1894, reuşind să formeze duhovniceşte mulţi tineri iubitori de Hristos, pe care îi hrănea din cuvintele Sfintei Evanghelii şi cu scrierile Sfintilor Parinti. Apoi făcea slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei.
         În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevărat isihast şi un mare lucrător al rugaciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creştea duhovniceşte pe cei din jurul său şi avea întotdeauna pace si bucurie în Hristos, nebăgând în seamă defăimarea şi osândirea celor din jurul său.
         Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioşi si ucenici, o frumoasă manastire de călugăriţe, în insula Eghina, din apropierea Atenei, rânduind aici viaţă desăvârşită de obşte, după tradiţia Sfinţilor Părinţi. Apoi se retrage definitiv în această mănăstire şi duce o viaţă înaltă de smerenie şi slujire, de dăruire totală şi rugăciune neadormită, arzând cu duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii şi pentru toţi care veneau şi îi cereau binecuvântare, rugăciune şi cuvânt de folos sufletesc. Aici l-a avut ucenic şi pe Sfântul Cuvios Sava cel Nou (1862–1948), mare ascet al secolului XX, care a pustnicit o vreme in pustiul Hozeva, Palestina. După adormirea Sfântului Nectarie, s-a retras în insula Kalymnos, unde a şi adormit întru Domnul.
         Pentru viaţa sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfant. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mânăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Mai ales după primul Război Mondial, numeroşi săraci şi bolnavi, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mânăstirea sa să împartă la cei lipsiţi orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugaciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.
         Într-o vară, fiind mare secetă în insula Eghina, cu rugăciunile Sfântului Nectarie, a venit ploaie din belsug şi au rodit ţarinile, încât toţi s-au îndestulat de hrană. De aceea, toţi - mireni şi calugari, săraci şi bogaţi - cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe un păstor şi vas ales al Duhului Sfânt şi urmau întru toate cuvântul lui. Astfel, el era totul pentru toţi, căci putea toate prin Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit si blând şi nu căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mânăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toţi se foloseau de tăcerea şi smerenia lui. Pe lângă multele sale ocupaţii duhovniceşti, Sfântul Nectarie a scris şi a redactat mai multe scrieri teologice de morală şi de istorie a Bisericii, intrând astfel în traditia Sfinţilor Părinţi din patria sa, împotriva influenţelor occidentale care asaltau ţările ortodoxe.
        Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase ispite, căutând să-l biruiască. Astfel, numeroşi slujitori şi ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, făcându-i multe ispite. Dar Dumnezeu îl izbăvea din toate necazurile.

        Trăind ca un înger în trup şi iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul şi milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulţi la Hristos, revărsând în jurul lui, pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia şi odihnea pe toţi care veneau la chilia lui. Din această cauză, diavolul, nerăbdând nevoinţa lui, până la sfârşitul vieţii sale a ridicat împotriva Sfântului multe calomnii şi vorbe rele din partea multor clerici şi ierarhi greci, care, din cauza invidiei, îl cleveteau şi îl acuzau atât pe el, cât şi mânăstirea lui. Dar fericitul Nectarie le răbda pe toate, în numele lui Hristos, Care locuia în inima sa.
         Simţindu-şi sfârşitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. Apoi, îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. El răbda cu tărie toată boala şi ispita, aşteptând cu bucurie ceasul ieşirii sale din această viaţa.
          După aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, la 8 noiembrie 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieţi, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata Sfintilor lui Dumnezeu. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduială, în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinţă la ajutorul lui.
        Viata dumnezeiescului Parinte a fost sfânta, iar purtarea sa desavarsita. Dupa ce toata aceasta viata "si-a petrecut-o in binefaceri", a urcat pe cele mai inalte trepte ale scarii virtutilor, a murit "pentru lume", a trait in Iisus Hristos, s-a facut salas al Duhului Sfânt, barbat indumnezeit si asemenea lui Dumnezeu, ajungand la dumnezeire, a dobandit nemurirea inca din aceasta lume, de unde a purces spre viata cea vesnica si fara sfârsit, pururea fericita si intocmai cu cea a lui Dumnezeu.

         Lucrarea taumaturgica a Parintelui continua fara incetare dincolo de mormant: multi marturiseau ca ii tamaduise de boli cu neputinta de vindecat, in timp ce altii dadeau marturie ca sfantul alungase dintr-insii demoni puternici ce-i chinuisera ani de-a rândul si care sub puterea lui ieseau cu strigate inspaimantatoare. Multi credinciosi veneau din cele mai indepartate tinuturi ale Greciei sau din tari straine ca sa se inchine mormantului sau din Egina, care li se aratase si care-i vindeca de boli de nevindecat. Despre Sfântul Nectarie ca facator de minuni si tamaduitor auzisera foarte multi credinciosi; acestui lucru s-a datorat hotararea Bisericii de a-i recunoaste si oficial sfintenia, recunoscuta mai intâi de cei multi.
        Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvântare. Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-au declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie, devenind astfel cel mai venerat Sfânt din această binecuvântată ţară ortodoxă. Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său, făcând din mânăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia.
           Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

A Doua Rugaciune catre Sfântul Nectarie Taumaturgul
- alcatuire a Cuviosului Filotei Zervakos –

" Sfinte Nectarie, facatorule de minuni, omule al lui Dumnezeu. Implinirea nazuintelor Duhului; Pastorule si liman dumnezeiesc, lucratorul viei celei de taina a lui Hristos, credincios si sarguincios, care ca un rob credincios al lui Dumnezeu si savarsitor al tainelor Acestuia ai fost invrednicit de catre Acesta cu darurile facerii de minuni si al vindecarilor. Multi sunt cei care au luat vindecare de la tine, cercetând cu credinta si evlavie preacinstitele tale moaste ; cei necajiti, suferinzi de multe boli, mâhniri, suparari, nenorociri si primejdii. Altii departe gasindu-se, neputând sa vina cu trupul, dar crezând ca darurile Atotputernicului Dumnezeu daruite prin intermediul sfintilor Sai nu numai celor din apropiere, ci si celor de pe mare departe ii ajunge si ii ajuta, luand fiecare daruirea dupa cererea sa.
     Deoarece noi suntem robi netrebnici ai lui Dumnezeu si ne gasim in mare mahnire, primejdie si suparare, caci vazuti si nevazuti vrajmasi, dinauntru si din afara, ca fiarele salbatice, ziua si noaptea viclenesc impotriva scumpei Mirese a lui Hristos, curatei si Una Sfânta Duhovniceasca si Apostoleasca Biserica pentru a o darâma si a o face nevazuta. Preaalesule Pastor al lui Hristos, noi, oile cele cuvântatoare, pentru care Hristos sângele Sau l-a varsat, iti cerem sa ii izgonesti si sa-i imprastii. Si de vreme ce nu suntem vrednici, pentru multele noastre pacate, ca din gurile noastre murdare si buzele necurate a ne ruga Preaiubitorului de oameni si Preamilostivului Dumnezeu si Tata pentru dezlegarea cererilor si necazurilor noastre, a supararilor care mereu ne insotesc, te imploram cu durere, cu inima infrânta, cu suspinuri si cu lacrimi sa mijlocesti impreuna cu Preasfanta Maica a lui Dumnezeu si cu toti sfintii sa fim izbaviti din multele primejdii, noi, pacatosii si nevrednicii. Noi, prin multele si nenumaratele pacate si cu nemultumirea noastra L-am mâniat pe Preabunul si Preainduratorul Dumnezeu si Parintele nostru Ceresc, si va veni la noi si pentru nerecunostinta noastra va fi nu Dumnezeu Multmilostiv si Indurator, ci Dumnezeul Judecator, spre a ne pedepsi si a ne rasplati dupa faptele noastre.
    Credem si nadajduim ca mijlocirea tuturor sfintiIor si a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu va imblânzi fata Acestuia si-L va inmuia, va indeparta cursele vazutilor si nevazutilor vrajmasi, va imprastia dorintele lor nelegiuite si ne va izbavi pe noi din toata primejdia, caci ‘‘mult poate rugaciunea dreptului cea cu osârdie’’ si ‘‘mult poate rugaciunea Maicii spre imblânzirea Stapanului’’. Va transforma mâhnirea noastra in bucurie si desfatare si vom cânta impreuna cu Sfintii Apostoli, mucenici, marturisitori si cu toti sfintii ‘‘aceasta este biruinta si biruitoarea lumii, credinta noastra’’, si ca profetul David: ‘‘Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni. Minunat  este Dumnezeu intru sfintii sai!’’
   Sa-i cântam si sa-i laudam, sa multumim Maicii Domnului, cea care ne-a eliberat, Grabnic ascultatoarea, Nadejdea si Mantuirea poporului nostru, Maicii noastre duhovnicesti, in psalmi si cantari duhovnicesti. ‘‘Aparatoare Doamna, pentru biruinta, izbavindu-ne din nevoi, multumiri aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururi Fecioara!’’