Se afișează postările cu eticheta Papacioc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Papacioc. Afișați toate postările
luni, 4 iulie 2016
Parintele Ghelasie Gheorghe lauda yoga demonica
Ieromonahul GHELASIE GHEORGHE un INSELAT. Lucrarea sa „MEDICINA ISIHASTA”, o RATACIRE
http://cartearomaneasca.blogspot.ro/2...
Asa-zisa sa sacro-terapie IMBINA PRACTICILE ORIENTALE CU RUGACIUNEA INIMII!
Citez din Gheorghe Ghelasie, ,,Medicina isihasta”, Editura Axis Mundi, 1992, pagina 110:
(majusculele apartin autorului, intreaga lucrare este scrisa in acest fel)
,,In Dedublarile Energetice Mentale, Esenta Mentala din Cap se Uneste cu Energia Acumulativa Gastrica, fac un Fel de Corp Eteric si se Dedubleaza de Corpul Fizic, ce nu este Constiinta Pura de Suflet, ci tot Mental de Corp, Un Paranormal Mental Energetic ce in Ocultism se dovedeste o adevarata Sursa de Miracole Energetice. In Bolile Energiilor Acumulative Gastrice noi ca Medicina Isihasta trebuie sa Descifram aceste Mecanisme, ca sa putem interveni unde este nevoie.”
-scrierile lui ghelasie gheorghe sunt niste aberatii care nu se aseamana nici pe departe cu nici unele din scrierile sfintilor parinti mistici ortodocsi,de exemplu Sf Simeon Noul Teolog,sau Sf Maxim Marturisitorul.Sunt insa aproape identice cu delirurile “mistice” yoghine,dealtfel nu degeaba e foarte popularizat printre yoghini,editura axis mundi la care i s-au publicat “productiile” fiind yoghina.
Parintele Arsenie Papacioc le-a raspuns mai demult unor intrebatori despre ghelasie gheorghe ca scrierile lui nu sunt corecte,nici inspirate de Duhul Sfant si zicea,nu fara oarecare simt al umorului, ca fiind publicate cu o scriere atat de greu de citit(litere foarte mici,multe majuscule aiurea…)macar nu incita cu usurinta la studiat.;insa din pacate astazi au multi cititori; si ghelasie are multi “fani”
pr. Iustin Parvu, pr. Ioanichie Balan, pr Dumitru Staniloaie si pr. Arsenie Papacioc il considera pe pr. Ghelasie inselat. Din pacate invataturile acestui parinte sunt niste rataciri greu de inteles si fara vreo legatura cu ortodoxia.
"P.Ioanichie.: – Deci, cu Ghelasie Gheorghe, stiti ceva anume? Nu cumva este înrudit cu cazul de la Pucioasa? Eu vad ceva dubios. A spus Parintele Staniloae -va spun ca sa nu uit-, înainte de a muri cu vreo câteva luni ceva: fusesem pe la el, si printre altele spunea si aceasta: „Parinte, avem, în Biserica Ortodoxa Româna sapte cazuri grave care ne îndeparteaza de Ortodoxie”. „Care sunt aceste cazuri, parinte profesor?” „Vladimirestiul, cu toata miscarea lor; al doilea, miscarea de la Mânastirea Recea (a pus-o separat); miscarea cu tatal, fiul si cu duhul sfânt, cu aceia, Gherasim si Arsenie de la Cocosu; Visarion, visarionistii, despre care ati vorbit; Ghelasie de la Frasinei; si Pucioasa. V-am spus, sunt sapte cazuri în care Biserica trebuie sa ia niste masuri. Noi nu putem sa lasam asa.”
https://www.scribd.com/doc/28335736/N...
...........................................
ce zice ratacitul de Ghelasie Gheorghe: -"practica yoga are valoarea ei,fiecare spiritualitate are valoare ei ??!" -"crestinism + hinduism = metafizica crestina domne,nu trebuie sa combatem spiritualitatea hindusa,orientala" -"practicile yoga energetice sunt niste valori terapeutice,asta a descoperit si stiinta" -"sacroterapia crestina fara terapia yoga corporala e incompleta ???!!!" - adica si sfintii ar fi trebuit sa practice hatha yoga domne... -"de asta a aparut si cartea lui plina de rataciri: medicina isihasta, o carte new-age, plina de inselari" uite ce zice un duhovnic care a pastrat dreapta credinta ortodoxa,care a fost impotriva ereziilor ,a ecumenismului,a inselarii,a practicilor yoga: Părintele Ilie Cleopa despre rătăcirea numită yoga: http://cartearomaneasca.blogspot.ro/2014/11/parintele-ilie-cleopa-despre-ratacirea.html ""Yoga nu este o simplă gimnastică nevinovată, cum vrea să se înţeleagă la prima vedere, ci o practică păgână, vrăjitorească, prin care se invocă în mod conştient sau inconştient forţe malefice (draci), prin acele mantre din limba sanscrită pe care mintea nu le înţelege (Mantra = vers vedic cu valoare magică, adică vrăjitoresc) şi prin poziţiile (asane) corporale adoptate. Yoghinii cred în zei şi se închină lor (nu cred în Dumnezeul creştinilor). Tot sistemul yoga se bazează pe demonica idee a identităţii dintre om şi Dumnezeu (în sensul că sufletul şi Dumnezeu sunt de aceeaşi natură). La această falsă identitate trebuie să ajungă yoghinul - bolnav de mândrie -, în stările lui de aşa-zisă meditaţie spirituală. Trebuie însă să se ştie că şi cel care nu urmăreşte decât aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja către anumite atitudini spirituale şi experienţe demonice, de care nici măcar nu este conştient. "
vineri, 25 decembrie 2015
Miracolul de Crăciun trăit de părintele Arsenie Papacioc. A fost salvat de o forţă nevăzută în temniţa comandată de torţionarul Crăciun
În iarna anului 1963, părintele Arsenie Papacioc se afla închis ca deţinut politic în închisoarea de la Aiud, unde comandant era colonelul Gheorghe Crăciun. A trăit atunci o experienţă pe care nu şi-o putea explica. „Ce minune mai mare decât că sunt în viaţă?“, spunea adeseori duhovnicul.
Sorin Alpetri, ucenic al părintelui Arsenie Papacioc, a relatat în cartea sa „Între timp şi veşnicie – Viaţa părintelui Arsenie Papacioc“, publicată la Editura Accent Print (2014), încercările la care a fost supus de-a lungul vieţii duhovnicul căruia i-a fost mai drag decât orice iubirea pentru aproape, aşa cum arată cuvântul Domnului.
Considerat element periculos pentru credinţa sa nestrămutată în Dumnezeu, părintele Papacioc era tot timpul propus pentru izolare: ba pentru că nu-şi încheiase nasturii la haină (trei zile izolare), ba pentru că a fost găsit culcat cu un picior în pat (10 zile de izolare), sau chiar dormind rezemat de lateralele patului (10 zile de izolare), sau pentru că făcea propagandă religioasă în celulă (tot 10 zile).
„Au încercat foarte mult să mă distrugă. Mă băgau la răcitor cu zilele. Mi s-au întâmplat lucruri extraordinare acolo. Era aşa o suferinţă şi o durere că nici nu te mai gândeai că o să scapi viu“, mărturisea părintele.
La 24 decembrie 1963, în ajunul Crăciunului, părintele Arsenie Papacioc a primit 10 zile de izolare cu regim sever. Avea vina că vorbea aşa tare despre Dumnezeu încât se auzea perfect pe coridor şi în celulele vecine. Afară era un ger năpraznic, iar după trei zile, părintele era aşa de slăbit încât n-a mai rezistat şi s-a aşezat pe jos, pe cimentul rece al celulei, ceea ce însemna moarte sigură.
„Ajunsesem la un aşa moment că aşteptam să văd cum îmi iese sufletul din trup. Eram conştient până în ultima clipă. Atunci s-a întâmplat ceva ce nu poate fi spus în cuvinte“, istorisea părintele. A simţit cum „Cineva“ l-a tras de picioare şi i-a spus: „Scoală-te, Arsenie, dacă vrei să nu mori! Aici nu se doarme! Vremea ta încă nu a venit“. Cu un efort supraomenesc, părintele s-a urcat pe marginea tinetei, singurul obiect de „mobilier“ al celulei de pedeapsă, şi a rămas aşa în întuneric, răbdând soarta.
Era o noapte adâncă, iar deţinuţii din izolatoare se chinuiau să rămână în viaţă. Soţia colonelului Crăciun, comandantul închisorii din Aiud, a avut un coşmar. S-a trezit din somn şi i-a spus soţului ei: «Du-te şi fă ceva cu cei pe care-i ai sub pază, că nu ştiu, eu sau ei, dar o să murim de frig».
Colonelul a plecat buimac spre secţii. A deschis uşile celulelor de pedeapsă, iar în prima a găsit doi tineri îmbrăcaţi doar în cămaşă care
tremurau de frig. Era Arsenie Papacioc şi un tovarăş de suferinţă, Marin Naidim, pe care gardienii i-l băgaseră în celulă. Colonelul a dat dispoziţie ca deţinuţii de la izolare să fie trimişi la celule. Crăciun nu fusese lăsat de Dumnezeu să facă aşa o crimă şi în noaptea sfântă, al cărui nume îl purta.
„Zarca, unde mă băgau mereu, era o închisore în închisoare. Într-un an, de Crăciun, m-au băgat la izolare, într-o celulă fără nimic pe jos, fără pat, într-un frig groaznic. Am găsit acolo un boţ de mămăligă mucegăită şi l-am mâncat. Era Crăciunul şi am zis: «Iată ce cozonac mi-a fost dat mie». Poate e greu să credeţi, dar eram fericit. Că ştiam pentru ce sufăr. Nu eram acolo aiurea, ci pentru numele Domnului sufeream“, avea să povestească părintele învăţăceilor săi.
luni, 27 aprilie 2015
vineri, 13 martie 2015
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

