Alcoolul și creierul

Majoritatea celor dintre noi au fost martorii semnelor exterioare ale consumului masiv de alcool: mersul poticnit, cuvintele ieșind cu greu din gură și pierderile de memorie. Oamenii care au băut au necazuri cu echilibrul, judecata si coordonarea mișcărilor. Ei reacționează lent la stimuli, de aceea băutul înainte de a conduce mașina este atât de periculos. Toate aceste semne fizice intervin datorită modului în care alcoolul afectează creierul și sistemul nervos central.

Alcoolul afectează biochimia creierului prin modificarea nivelelor de neurotransmițători.Neurotransmițătorii sunt mesageri biochimici care transmit semnalele prin întreg corpul, semnale prin care se controlează procesele gândirii, comportamentului și emoției. Neurotransmițătorii sunt fie excitatori, însemnând că ei stimulează activitatea bioelectrică a creierului, sau inhibitori, însemnând că ei micșorează activitatea bioelectrică a creierului. Alcoolul sporește efectele neurotransmițătorului inhibitor GABA (Gamma-Amino Butyric Acid) din creier. GABA cauzează mișcările cu încetinitorul, și exprimarea greoaie care intervin adesea la alcoolici. În același timp, alcoolul inhibă neurotransmițătorul excitator glutamat. Suprimarea acestui stimulant are ca rezultat un tip similar de încetinire fiziologică. În plus pe lângă sporirea GABA și micșorarea glutamatului din creier, alcoolul mărește cantitatea de dopamină din centrul recompensei aflat în creier, ceea ce creează o senzație de plăcere care intervine atunci când cineva servește o băutură.

Alcoolul afectează diferitele regiuni ale creierului în moduri diferite:

Cortexul cerebral

În această regiune, unde își au sediul procesarea gândurilor și conștiința, alcoolul micșorează activitatea centrilor inhibitori ai comportamentului, făcând mai puțin inhibată persoana; încetinește procesarea informațiilor provenite de la ochi, urechi, gură și alte organe de simț; și inhibă procesele de gândire, făcând gândirea clară un lucru mult mai dificil pentru acea persoana.

Cerebel

Alcoolul afectează acest centru al mișcării și echilibrului, având ca rezultat mersul amețit și dezechilibrat pe care îl asociem cu așa-numita stare „beat de îl aduni de pe jos”.

Hipotalamusul și glanda pituitară

Hipotalamusul și glanda pituitară coordonează funcțiile involuntare ale creierului și eliberarea de hormoni. Alcoolul micșorează activitatea centrilor nervoși din hipotalamus care controlează excitarea și activitatea sexuală. Deși impulsul sexual ar putea crește, performanțele sexuale descresc.

Măduva spinării

Această zonă a sistemului nervos manevrează funcții involuntare  precum respirația, conștiința și temperatura corpului. Prin acționarea asupra măduvei spinării, alcoolul induce somnolență. Mai poate de asemenea să încetinească respirația și să coboare temperatura corporală, ceea ce poate constitui o amenințare mortală.

Pe termen scurt alcoolul poate cauza pierderi de conștiință – pierderi de memorie pe termen scurt în care oamenii uită ce s-a petrecut pe perioade întregi de timp. Efectele pe termen lung asupra creierului pot fi chiar si mai vătămătoare.

Alcoolul și creierul: pe termen lung

Consumul de alcool pe termen lung poate lăsa vătămări permanente, cauzând micșorarea volumului cerebral și ducând la deficiențe ale fibrelor nervoase ce transportă informații între celulele creierului. Mulți alcoolici dezvoltă o afecțiune numită sindromul Wernicke-Korsakoff, care este cauzat de o deficiență de tiamină (o vitamină a complexului B). Această deficiență apare deoarece alcoolul interferează cu modul în care corpul absoarbe vitaminele B. Oamenii cu sindromul Wernicke-Korsakoff experimentează confuzie mentală și lipsă de coordonare a mișcărilor, și ar mai putea avea probleme și cu învățarea și memoria.

Corpul răspunde la introducerea continuă de alcool ajungând să depindă de acesta. Această dependență cauzează schimbări pe terme lung cu efect de slăbire a funcțiilor în biochimia cerebrală. Creierul se obișnuiește cu prezența regulată de alcool prin modificarea producției de neurotransmițători. Dar când o persoană se oprește sau reduce drastic băutura, într-un interval de 24 până la 72 de ore creierul intră în ceea ce este cunoscut drept sevraj, întrucât încearcă să își reajusteze biochimia. Simptomele sevrajului includ dezorientare, halucinații, delirium tremens, greață, transpirație și crize convulsive.

Alcoolul și restul corpului

Consumarea cantităților excesive de alcool poate vătăma grav sănătatea, afectând ficatul, rinichii, inima, creierul și sistemul nervos central.

Am discutat deja vătămările pe termen lung asupra creierului. În timp, alcoolul poate efectua deteriorări grave și asupra altor părți ale corpului.

Ficatul

Ficatul este deosebit de vulnerabil la efectele alcoolului, deoarece este organul în care alcoolul și alte toxine sunt metabolizate (descompuse în alte substanțe mai puțin vătămătoare care trebuie înlăturate din corp). Consumul de alcool pe o perioadă lungă de timp poate duce la hepatita alcoolică, sau inflamarea ficatului. Simptomele acestei afecțiuni includ grețuri, vărsături, febră, pierderea poftei de mâncare, dureri abdominale și gălbinare (icter, o îngălbenire a pielii). Până la 70% dintre persoanele cu hepatită alcoolică dezvoltă ciroză. La această afecțiune, țesutul hepatic este înlocuit cu un țesut cicatricial, care în cele din urmă face ca ficatul să nu mai poată funcționa.

Stomacul

Alcoolul irită mucoasa stomacului și a intestinelor, cauzând vărsături, greață și în cele din urmă ulcere.

Pancreasul

Pancreasul eliberează hormonii insulină și glucagon, care regularizează modul în care este descompusă și utilizată hrana de către corp pentru energie. Consumul de alcool pe termen lung poate duce la inflamații ale pancreasului (pancreatite).

Cancer

Cercetările indică faptul că în cazul consumului de alcool pe termen lung sporesc riscurile de cancer al gurii, gâtului, laringelui și esofagului.

Efectele alcoolului sunt și mai marcante la adulții peste 65 de ani, deoarece corpurile lor nu mai metabolizează alcoolul la fel de bine ca cele ale tinerilor adulți. Femeile de asemenea au mai mari dificultăți în a metaboliza alcoolul decât bărbații, deoarece ele sunt în mod obișnuit mai mici și mai ușoare. De asemenea alcoolul poate fi mortal atunci când este combinat cu anumite medicamente, precum analgezicele, tranchilizantele și antihistaminicele.

Sindromul alcoolismului fetal

Alcoolul este deosebit de periculos pentru copiii nenăscuți. Expunerea la alcool încă din pântecul mamei poate duce la sindromul alcoolismului fetal, prima cauză de afecțiune mentală care poate fi prevenită.

Înlăuntrul fătului se dezvoltă, se multiplică și formează conexiuni celulele embrionare care vor forma în cele din urmă creierul. Expunerea la alcool încă din uter poate vătăma aceste celule, afectând dezvoltarea câtorva structuri din creier, inclusiv cea a ganglionilor bazali (responsabili cu memoria spațială și cu alte funcții cognitive), cerebelul (implicat în echilibru și coordonarea mișcărilor) și corpul calos (ajută comunicarea dintre emisferele stângă și dreaptă ale creierului). Când bebelușii sunt expuși în uter la alcool, la oricare stadiu al sarcinii, mai târziu în viață ei au mai multe dificultăți cu învățarea, memoria și atenția. Mulți se nasc și cu un cap mai mic decât este normal și cu malformații faciale. Fiindcă cercetătorii nu cunosc cu exactitate cât de mult alcool ar trebui să bea o mamă pentru a cauza vătămări fătului, se recomandă cu strictețe ca femeile însărcinate să se abțină de la alcool pe durata sarcinii.

Modalități de tratare a alcoolismului

Tratamentul alcoolismului ar putea include:

Detoxifiere

Aceasta implică abținerea de la alcool cu scopul de a evacua complet alcoolul din corpul persoanei, și este nevoie de o perioadă de la patru la șapte zile. Cei care recurg la detoxifiere, adesea iau și medicamente pentru a preveni delirium tremens-ul și alte simptome ale sevrajului alcoolic.

Medicamente

Oamenii pot lua medicamente precum disulfiram sau naltrexonă pentru a preveni o recurență odată ce au încetat să mai bea. Naltrexona reduce dorința da a bea prin blocarea centrilor din creier care simt plăcere atunci când se consumă alcool. Disulfiramul cauzează o severă reacție fizică la alcool, care include grețurile, vărsăturile și durerile de cap. În 2004, FDA (Agenția Americană pentru Medicamente și Alimente) a mai aprobat și medicamentul acamprostat, care suprimă poftele prin vizarea substanțelor biochimice din creier afectate de alcool.

Consiliere

Sesiunile de consiliere individuale sau de grup pot ajuta un alcoolic în recuperare să identifice situațiile în care ar putea fi tentat să utilizeze alcoolul și să găsească modalități de ocolire a dorinței de a bea ce apare în acele situații. Unul dintre programele de recuperare cele mai cunoscute este cel al Alcoolicilor Anonimi (AA).

Prin acest program în 12 pași, alcoolicii în recuperare se întâlnesc regulat pentru a se sprijini unul pe celălalt de-a lungul procesului de recuperare. Eficacitatea acestor programe variază funcție de severitatea problemei, de factorii sociali și psihologici implicați și de angajamentul individual la proces. Un studiu din 2001 a găsit că 80% dintre oamenii care au trecut printr-un program în 12 pași precum cel al AA, au rămas abstinenți șase luni după aceea, comparativ cu 40% dintre oamenii care nu au trecut printr-un astfel de program.

Studiile au mai găsit că de fapt combinația dintre medicamente și terapie funcționează mai bine decât numai unul dintre ele singur. Medicamentele abordează dezechilibrele biochimice care cauzează dependența de alcool, în timp ce terapia ajută oamenii să facă față abstinenței.

Din nefericire, nu există „vindecare” pentru alcoolism. Alcoolicii în recuperare trebuie să acționeze permanent pentru a preveni reîntoarcerea la alcool.